Introducerea Calului Troian în Europa va fi o adevărată sinucidere pentru civilizaţia creştină.

Despre participarea Turciei la activitatea criminală a Statului Islamic se cunoaşte demult. Informaţiile, apărute mai demult despre afacerile feciorului lui Erdogan, care face comerţ cu petrol împreună cu bandiţii din Statul Islamic nu mai sînt un secret pentru nimeni. Rusia doar a repetat ceea ce anterior au spus jurnaliştii americani şi britanici. Însă de data asta lumea a auzit aceste lucruri, doar pentru că vocea Moscovei a răsunat mai puternic.

Preşedintele Erdogan îşi păstrează puterea nelimitată şi edifică un stat totalitar, în care rolul central îl are islamul. Pas cu pas, el lichidează rămăşiţele statului laic, ceea ce place majorităţii sunnite şi oscilează între Occident şi Statul Islamic, pretinzînd că ar controla haosul provocat de criza migraţională care vine în special din Bosfor.

Trebuie de recunoscut faptul că deocamdată Erdogan i-a fraierit pe europeni. SUA văd în Turcia un partener strategic în limitele colaborării din NATO (instrument important pentru implicarea în conflictele din Iraq, Siria). Uniunea Europeană consideră Ankara drept un partener de încredere în soluţionarea crizei migranţilor. În plus, atît SUA, cît şi Uniunea Europeană, şi – la modul declarativ, Turcia – vor împreună să combată terorismul islamic.

Occidentul încearcă să facă o coaliţie împotriva Statului Islamic, mizînd pe Turcia ca partener de bază. Deci, pe o ţară în care drepturile omului şi în special ale creştinilor, sînt încălcate permanent. Dictatorul Erdogan poate să nu mai ţină cont de opiniile internaţionale.

S-ar părea că autorităţile de la Bruxelles sînt gata să negocieze cu un astfel de politician, care strîmtorează în permanenţă libertăţile cetăţeneşti şi justiţia. Conducătorii UE vor să-l desemneze pe Erdogan şi pe clica lui drept „aliatul number one”.

Există ceva îngrijorător în dorinţa Turciei de a adera la UE. Însă mai mult îngrijorează acceptarea de către Bruxelles a acestui Cal Troian. Introducerea lui în UE, care este o civilizaţie creştină, constituie o adevărată sinucidere. Pentru că Turcia este un stat fundamentalist, cu o atitudine agresivă faţă de Occident. O ţară cu care Occidentul e legat prin istorii tragice. Imperiul otoman întotdeauna a fost unul cuceritor, care-şi dorea să ocupe Roma, după cucerirea Constantinopolului în 1453.

Din cauza Turciei, UE riscă să aibă vecini periculoşi. E destul să ne amintim de statul islamic, care se extinde ca un cancer pe teritoriile din Siria şi Iraq. Şi dacă UE nu va conştientiza pericolul, consecinţele pot fi dintre cele mai dramatice.

După Polonia Christiana, Tomasz M. Korczyńsk