Celebrul compozitor şi interpret italian Toto Cutugno a atins onorabila vîrstă de 70 de ani. Pare incredibil, deoarece arată bine, continuă să cînte, să participe activ la numeroase turnee prin ţară şi peste hotarele ei. Şi-apoi, nu este important cîţi ani ai, ci cum te simţi la această vîrstă, dacă n-a pălit acea scînteie, care a susţinut viu focul talentului, dacă într-adevăr el a existat. Or, că Toto Cutugno este un veritabil talent, nimeni nu se îndoieşte.

Toto, sau, mai corect, Salvatore, s-a născut la 7 iunie 1943, în provincia Massa din  Italia, localitatea Fosdinovo, Toscana, dintr-un tată sicilian (Domenico) şi o mamă toscaneză (Olga). În copilărie, mama îl alinta pe Salvatore, numindu-l Toto. Peste puţin timp de la naştere, familia Cutugno se mută cu traiul în oraşul La Spezia (Liguria), unde se mai nasc fratele Roberto şi sora Rossana. Ultima moare de mică, sufocată de mîncare, la una din mese. Tatăl său a fost marinar (subofiţer) şi dragostea de mare s-a transmis copiilor săi. Toto de mic înota ca un peşte, iar cînd ajunge flăcău, tot timpul îl petrece pe malul mării. Marea l-a inspirat, la făcut să creeze. Domenico, marinarul, mai cînta şi la trompetă. Avea propria lui formaţie. La 7 ani, Toto devine toboşar în trupa tatei. El este, pur şi simplu, îndrăgostit de muzică. Învaţă să cînte la trompetă, acordeon şi pian. Îndrăgeşte chitara. Toto colecţionează plăci de vinil (în prezent are peste 3 mii 500 de exemplare). La doar 13 ani, se clasează pe locul trei la un concurs regional al acordeoniştilor, devenind ulterior membru al trupei „Manusardi”.

Prima dragoste a venit la 14 ani. Avea succes la fete, fiind un băiat înalt, smolit, enigmatic şi romantic. Tot la această vîrstă, scrie prima piesă muzicală, care se numea „La strada dell’amore”.

Familia salută îndeletnicirile fiului, dar numai în calitate de hobby. Şi atunci, cînd a ajuns să-şi aleagă un drum în viaţă, ei decid – Toto va fi contabil. Şi Toto, fiind băiat ascultător, obţine diploma de contabil. Mama Olga o pune în ramă şi o agaţă pe unul din pereţi, într-un loc la vedere.

La 19 ani, îndrăgeşte jazul şi participă într-un turneu de jumătate de an cu formaţia cunoscutului jazman Guido Manusardi, organizat în Finlanda. Revenit în ţară, Toto îşi formează propria trupă „Toto e Tati”. În componenţa ei sînt incluşi fratele mai mic, Roberto şi trei prieteni (Lino Losito, Didi Tone şi Massimo Vigano). Băieţii concertează prin toată Italia. Toto compune cîntece.

În 1975 îl găsim la trupa „Albatros”. Începe colaborarea cu poetul Vito Pallavicini şi cu mult îndrăgitul cîntăreţ franco-american Joe Dassin. Astfel, apar renumitele şlagăre „Et si tu n’éxistais pas”, „Salut” şi hitul anului 1975 „L`été Indien”. După Joe Dassin, „Africa” sau cum a fost rebotezată mai tîrziu, „Vara indiană”, este preluată de Frank Sinatra. O cunoaşte pe interpreta Dalida, pentru care scrie albumul „L’Anima Voglio”, ajuns disc de platină. Scrie şi pentru Mireille Mathieu, Claude Fracois, Johnni Holiday, Mishel Sardou, Sheila, pentru orchestrele „Paul Mauriat”, „James Last”, „Frank Pourcel”.

El devine cunoscut, după participarea (în 1976) şi cîştigarea trofeului Festivalului de la San Remo, în 1980, cu hitul „Solo noi. ". Tot în acest an, cîştigă premiul Festivalului internaţional de la Tokio, interpretînd piesa „Francesca non sa.”. În 1976, se stinge din viaţă maică-sa. Copleşit de durere, el scrie cîntecul „Mama”, cu care cucereşte publicul Festivalului de la San Remo, ocupînd locul doi. Era anul 1989.

Toto trece print-o criză, din care nu mai vedea nici o ieşire . Din formaţie pleacă fratele său Roberto, după care o părăseşte şi el. Apoi, într-un restaurant francez, se ceartă cu textierul Vito Pallavicini, pe care îl considera cel mai bun prieten. Vito îşi asuma toate succesele lui Toto, sie. Această ofensă a fost ca un cuţit în spate. Mult timp n-a ştiut ce să facă, cum să procedeze mai departe. L-a salvat soţia lui, Carla.

Pe Carla a cunoscut-o într-o staţiune balneară, în 1967. S-au întîlnit o lună, după care Carla l-a prezentat părinţilor. Cînd mama Carlei, seniora Cezara, l-a văzut atît de smolit, cu plete negre pe spate, îmbrăcat în bermude, maiou şi bascheţi, a rămas şocată. „Clara, el cine-i? Ţigan?”. „Mama, el este un băiat minunat”, a zis fata îndrăgostită. În 1977, ei s-au căsătorit. Clara, în curînd, rămîne însărcinată cu dupleţi. Toto visa să aibă, cel puţin, patru copii. Însă, a avut nenorocul de a alege, s-o salveze pe Carla sau pe micuţi. Bineînţeles, că Toto a pledat pentru femeia dragă. Soţii Cutugno n-au mai putut avea copii. Deşi Toto, totuşi are un băieţel, dintr-o relaţie extraconjugală cu una, Nicolo. Feciorul Nico s-a născut în 1988.

Între anii 70-80, Toto Cutugno colaborează cu celebrul actor şi cîntăreţ, Adriano Celentano. Acesta interpretează cu succes şlagărele „Soli” (Singuri), „Non’e” (Nu-i adevărat), „Amore? – No” (Iubire? – Nu),”Il tempo se ne va” (Timpul trece), „Un po’artista, un po’no” (Puţin artist), scrie muzica pentru filmul „Îmblînzirea încăpăţinatului”. Scrie şi pentru alţi interpreţi italieni, cum ar fi formaţia „Riki e Poveri”(Bogaţi şi Săraci), Ornella Vanoni, Marcella, Jianni Nadzaro şi alţii.

În 1983, la San Remo este interpretat în premieră hitul hiturilor “ L'italiano”, devenind carte de vizită a artistului. Piesa a fost scrisă pentru Adriano Celentano, însă acesta a refuzat să o cînte. Iar în 1984, tot aici, ocupă locul doi, cu piesa “Serenata”. La San Remo participă şi în 1986, şi în 1987, bucurîndu-se de mare succes. Urmează şi alte ediţii, la care interpretează cîntecele „Emozioni” (1988), “Le mamme” (1989) şi “Gli amori” (1990).

În 1990, Toto Cutugno cîştigă Eurovisionul din Saraevo, după 26 ani de la prima victorie a italienilor la acest concurs. El ia Premiul Mare, interpretînd piesa “Insieme: 1992” (Împreună: 1992”), o baladă despre mult aşteptata integrare politică şi formare a Uniunii Europene. În anul următor, concursul Eurovision a avut loc la Roma. Între anii 1998 – 2000 vedeta a prezentat la televiziunea italiană emisiunea “I fatti vostri”, fără să întrerupă turneele în diferite ţări. Între anii 2002 – 2008, Cutugno înregistrează patru albume. Revine la Festivalul de la San Remo, cu piesa „ Un falco chiuso in gabbia”, clasată pe locul patru. În acelaşi an, 2008, lui Toto Cutugho i s-a decernat premiul Lunezia, pentru contribuţia la promovarea cîntecului italian în lume. În 2009 – premiul special Casinò di Venezia (Venice Music Awards 2009).

În 2010, cantautorul lansează un album CD+DVD, care include toate cîntecele pe care le-a interpretat, pe parcursul anilor, la Festivalul de la San Remo. Vizitează în repetate rînduri Kievul.

În 2011, Cutugno susţine o serie de concerte la Moscova, în Palatul de Stat din Kremlin şi în Sanct-Petersburg.

La cei 70 de ani, interpretul continuă să susţină concerte în ţară şi peste hotare, să scrie noi cîntece şi să prezinte emisiuni distractive la televiziune. Duce o viaţă activă şi se bucură de mare succes.

De-a lungul carierei, artistul italian a compus peste 400 de melodii. Pe 26 iunie, Toto Cutugno urma să concerteze pentru prima dată şi în Moldova. Spectacolul, care urma să se desfăşoare la stadionul Zimbru din Chişinău, a fost anulat din cauza unor neînţelegeri între organizatori şi administraţia stadionului. Din această cauză, au avut de pierdut doar admiratorii lui Toto Cutugho, care-l aşteaptă demult la Chişinău.

Toto Cutugno este unul din cei mai populari compozitori ai anilor 80, devenind un simbol al cîntecului italian.

Ion BORŞ