Rolul concertelor şi televiziunilor în campaniile electorale

Autor: Mihai CONŢIU

Pentru majoritatea oamenilor neinformaţi, iar aici mă refer strict la moldovenii non-partinici, manipulare din campaniile electorale sau convingerea lor de a-i vota pe unii dintre candidaţi, se reduce la modul agreabil în care percep ei charisma unuia din liderii politici, interese conjuncturale de grup, în virtutea unor promisiuni de căpătuială profesională ulterioară, influenţa unor membri ai familiei şi, nu în ultimul rînd, pachetele cu cadouri electorale, anumite sume de bani în schimbul votului şi spectacole gratuite şi grandioase în aer liber.

La gradul de insuficienţă culturală, morală şi economică de aici, fireşte că şi factorii mai-sus menţionaţi au o importanţă considerabilă, numai că moldovenii mai sunt victimele şi altor tipuri de manipulări mult mai odioase şi de care nu au habar, pe care nu le pot percepe. Ei pot vota un candidat sau altul crezînd că o fac din propria lor convingere, deşi nu l-ar fi ales niciodată dacă nu ar fi devenit subiectul unei manipulări ivite o dată cu noile tehnologii. Deşi există atîtea posturi de televiziune şi de radio în Moldova, nici unul nu are interesul să-i informeze pe oameni în această privinţă. N-o fac pentru că sunt beneficiarele pecuniare ale acestui tip de manipulare.

Importanţa mass-media în campaniile electorale

În campaniile electorale, dincolo de pomenile electorale tradiţionale, panouri publicitare, foi volante etc., partidele recurg obligatoriu şi la mass-media în toate reprezentările ei. Ţinînd seamă de specificul Moldovei, voi zăbovi, pe scurt, la cîteva.

Presa scrisă, deşi şi-a pierdut irevocabil influenţa de odinioară, fiind surclasată de televiziuni şi mediul online, cu preponderenţă în mediul urban, continuă să-şi păstreze o importanţă aparte. Memoria cuvîntului scris dăinuie de milenii. Dacă, în caz de cataclism global, se închide curentul pe Pămînt, memoria online dispare definitiv. Poate că acesta este şi motivul pentru care unii politicieni sunt teribil de revoltaţi atunci cînd cuvîntul scris nu le este favorabil. Pe de altă parte, presa scrisă, aici fiind vorba despre cea tradiţională, consacrată, ajunge în toate ungherele Moldovei, fiind citită cu răbdare nu doar de un abonat, ci şi de vecinii acestuia.

Presa electronică – site-urile ziarelor sau portalurile de ştiri – are o clientelă cititoare preponderent urbană. Nu putem vorbi încă despre un impact major al acestei în context electoral. În acest domeniu, nu există o…, să-i zicem, disciplină sau onestitate controlată obiectiv şi, mai ales, profesionist. Numărul de accesări este iluzoriu, o farsă, este contrafăcut, iar acest de acest lucru am fost lămuriţi de către specialişti în domeniu, din străinătate. Nu de puţine ori, am constatat că portalurile care afirmă că au sute de mii de cititori într-o săptămînă sau într-o lună, atunci cînd fac o mobilizarea în masă oarecare, se pomenesc că răspund chemării doar cîteva zeci de aşa-zişi cititori, rareori sute.

În categoria presei electronice, au invadat şi mulţimile de bloggeri. Cu excepţia unor jurnalişti profesionişti, a unor scriitori sau a unor intelectuali sau oameni de cultură, aceşti autori parazitează inutil acest spaţiu. S-a ajuns în situaţia absurdă încît spaţiul virtual este năpădit de armate de bloggeri care nu au nici măcar cunoştinţe de gramatică elementară, iar de cultură nici pomeneală. La acest capitol, autorii moldoveni excelează în proporţie de peste 90%, generos fiind în acordarea acestui procentaj. Cu toate acestea, am constatat, cu mirare-nemirare, că unii politicieni, în naivitatea sau ignoranţa lor, cred în influenţa electorală şi mediatică a acestor scribi de ocazie, motiv pentru care îi remunerează să scrie şi le plătesc chiar şi postările pe anumite site-uri pasămite influente.

Radioul şi televiziunea sunt dominante, iar asta pentru că au potenţial informativ şi diversificat şi sunt o prezenţă cotidiană în urechile şi văzul moldovenilor. Mai mult nu are rost să detaliem, fiind mai bine să zăbovim, spre exemplificare şi bună înţelegere, asupra tehnologiilor de manipulare psihologică din spatele concertelor electorale, la care moldovenii au asistat în campania electorală şi asupra televiziunilor, care, în Moldova, încă îşi mai păstrează un rol important în robotizarea psihologică a oamenilor.

De ce marii bogătaşi vor să patroneze televiziuni?

Dacă în România, cu prilejul alegerilor prezidenţiale, televiziunile aservite mafiei marilor moguli de presă au pierdut în faţa reţelei de socializare Facebook, acelaşi lucru nu este cu putinţă şi în Moldova. Fireşte că, pe mai departe, în România şi Moldova, patronii de televiziuni îşi vor păstra poziţiile influente.

În Moldova, televiziunile, pe segmentul lor de influenţă, vor juca, în continuare, un rol electoral însemnat în ceea ce priveşte manipularea telespectatorilor. Patronii posturilor de televiziune moldoveneşti vor investi, în continuare, în acestea, indiferent de pierderi, atîta timp cît se vor afla la pupitrul Puterii şi pentru că ştiu ce forţă diabolică de manipulare poate fi un post de televiziune în campaniile electorale şi chiar în situaţii conflictuale.

Niciodată televiziunile moldoveneşti nu le vor spune telespectatorilor care sunt tehnicile prin care le pervertesc psihologia, cum îi determină să aleagă, hipnotic chiar, un politician sau altul ori un produs oferit spre vînzare. Aici este vorba despre opţiuni la care telespectatorii nu s-ar îndrepta dacă nu le-ar fi prelucrat psihicul. Cu toate aceste, există legislaţie internaţională care interzice astfel de practici şi despre care vom vorbi mai departe.

Diferendul ruso-ucrainean prin cablu sau eter

Încă din luna mai a acestui an, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a descoperit probe incontestabile prin care a demonstrat că mass-media rusești recurg la procedee periculoase de influențare psihologică, de natură să inducă reacții și atitudini negative în subconştientul cetăţenilor. În cazul dat, este vorba despre folosirea tehnologiei celui de-al ”25-lea cadru”. Astfel de metode sunt interzise de legislația internațională, dar și de cea din Rusia. Tot în acea perioadă,   au fost arătate publicului mai multe fragmente de cadre din timpul jurnalelor posturilor de televiziune rusești, în care erau prezentate știri despre Ucraina. În cadrul acestora, în timpul stop-cadrelor, apăreau mesaje de genul: ”Bandiții ucid”, ”Sectorul de Dreapta ucide!”, ”Sectorul de Dreapta este represiv”, ”Garda Națională e ucigașă!”.

Gîndiţi-vă numai la faptul că aceste mesaje de spălare a creierilor sunt destinate, în egală măsură, etnicilor ruşi din Ucraina, dar mai ales şi telespectatorilor din Rusia! Prin această tehnologie de manipulare psihologică, la fel cum s-a întîmplat şi pe vremea lui Stalin, se urmăreşte mobilizarea naţională a ruşilor în jurul conceptului de expansiune teritorială conceput de Putin. Auzind zi de zi astfel de mesaje la toate posturile de radio şi de televiziune ruseşti controlate exclusiv de Kremlin, ruşii chiar au ajuns să creadă că ucrainenii sunt terorişti, ucigaşi în masă, fascişti etc.

Astfel de victime sunt şi cetăţenii Moldovei care vizionează exclusiv canalele ruseşti de televiziune. Culmea este că aceste posturi propagă aceleaşi manipulări şi despre moldoveni, mai ales în contextul opţiunii pro-europene a ţării, deloc pe placul Kremlinului.

Noile arme

Pînă nu de mult, cele mai puternice arme era considerate armele de distrugere în masă, aşa cum, de exemplu, sunt bombele atomică, neutronică sau cu hidrogen, motiv pentru care, pe Pămînt, sunt depozitate circa 27.000 de astfel de bombe atomice, care ar putea distruge planeta de vreo 12 ori.

Savanţii din domeniu, pentru că „sunt în domeniu”, au considerat că toate aceste arme nu sunt suficiente, motiv pentru care şi-au intensificat cercetările şi au purces la construire altor arme, cu mult mai sofisticate şi diabolice. Astfel, ei au ajuns la armele psihotronice, armele geofizice şi armele climatronice. Dezastrele produse de aceste arme pot fi locale sau globale şi cu „pierderi controlate”. N-o să luăm acum în discuţie specificul acestor arme, căci suntem ziar, nu academie militară, ci vom zăbovi asupra „armelor psihotronice”, care acţionează asupra psihicului uman şi îi alterează starea de normalitate.

Există 7 categorii de arme psihotronice, iar aceste sunt Armele psihotronice care au la bază ultrasunete, folosite pentru prima oară, în anii ’50, pentru împrăştierea demonstranţilor din ţările Europei şi SUA, Arme psihotronice pe bază de radiaţii, cu frecvenţă extrem de înaltă, care se încadrează în lungimi de undă milimetrice, care cuprind diapazonul dintre 30 ghz şi 300 ghz, Arme psihotronice care funcţionează pe baza frecvenţelor ultradecimetrice, care cuprind paleta oscilatorie de la 300 mhz la 3 ghz,  Arme psihotronice, care se bazează pe radiaţii şi frecvenţe superioare, Arme psihotronice bazate pe ultrasunete ce funcţionează pe lungimi de undă de aproximativ 0,017 metri – frecvenţă mai mare de 30 khz, Arme psihotronice care funcţionează în baza radiaţiilor infra sonice, lungimea de undă de 17m, cu frecvenţa mai mică de 17 hz, şi Arme psihotronice care folosesc al 25-lea cadru.

Este inutil, în acest context, să explicăm periculozitatea tuturor acestor arme, iar asta pentru că, pe noi, ne interesează ultima, cea care are legătură cu concertele electorale, unele mitinguri şi, mai ales, televiziunile.

Ce este cel de-al 25-lea cadru din spatele televiziunilor şi concertelor electorale?

Această armă a fost folosită cu succes de către Stalin şi Hitler. În ultimul timp, acestei tehnologii i-au fost aduse îmbunătăţiri considerabile şi a fost folosită cu eficienţă în Cecenia.

Ochiul uman este de aşa natură încît filmul este posibil numai datorita inerţiei percepţiei, cu alte cuvinte vitezei de excitare a receptorilor. Dacă montăm cel de-al 25-lea cadru cu o anumita imagine, atunci pe a 25-a secundă va apărea o imagine. Dacă imaginea va fi foarte luminată, o vom vedea şi ne va deranja, oarecum o vom percepe ca un mic blitz pe ecran. Dacă va fi prea întunecată în comparaţie cu celelalte 24 de cadre, aceasta nu va fi remarcata, deci va deveni ineficientă. Dacă cel de-al 25-lea cadru întruneşte anumite condiţii de fond general, atunci el va fi perceput rapid de ochi, aruncat în subconştient şi va genera efecte (dorinţe, afecte, dispoziţii, etc.).

O bună parte din armele psihotronice nu sunt făcute pentru a omori, sarcina lor este de a produce influenţe de cele mai diferite tipuri şi cu cele mai diferite scopuri. Din acest motiv, mulţi oameni de ştiinţă au tendinţa să le numească mijloace de influenţă psihotronică sau psihotropică. Apariţia acestor arme a fost posibilă numai în urma dezvoltării cunoştinţelor în domeniul psihicului uman, al medicinii, educaţiei, instruirii.

Al 25-lea cadru nu este o arma, ci este o psihotehnologie, un instrument de producere a influenţei asupra mulţimii (ex.: coca cola). De foarte mult timp, este cunoscut faptul că mulţimea, reprezintă ceva ce deţine propriile legi, propriile valori, moravuri etc. Nimerind în mulţime, omul încetează să mai fie un individ independent, indiferent de dorinţa lui. O explicaţie clară, nu există asupra acestui fapt, deşi ipoteze există destule.

În cazul televiziunilor, al 25-lea cadru sau a 25-a secundă se foloseşte inclusiv în clipurile publicitare. Reamintim că legislaţia internaţională interzice acest procedeu, inclusiv cea a Federaţiei Ruse.

Astfel, masa este un pseudo-organism cu care poţi coincide şi căruia îi poţi sugera şi induce anumite stări prin intermediul muzicii, folosind al 25-lea cadru sloganurilor, imaginilor, fricii, sentimentelor, trăirilor. Există posibilitatea ca mulţi să fi avut sentimentul de unificare, contopirea la anumite concerte, mai ales dacă trăiesc aceleaşi sentimente cu cei din jur. Această psihotehnologie, care poate fi considerată armă, este de mult folosită de cei mai diferiţi manipulatori – patroni de posturi de televiziuni şi radio, lideri politici, constructori ai piramidelor financiare şi ai altor sisteme piramidale. Majoritatea dintre ele au fost descoperite întîmplător şi au avut drept scop binele omului (pentru a dezvolta învăţarea, memorarea etc.).

Psihicul omenesc poate fi influenţat destul de uşor, iar acest lucru ni-l poate spune orice psihiatru. Este suficient să găsim locul vulnerabil. Fiecare om are ceva de genul “nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu”.

Oare ce autoritate din Republica Moldova monitorizează utilizarea celui de-al 25-le cadru? Acum credem că înţelegeţi mai bine care a fost rostul şi scopul pervers al generozităţii lui Renato Usatîi, al concertelor oferite de el şi alţi politicieni în campania electorală, pe ce au mizat Igor Dodon şi patronii posturilor moldoveneşti de televiziune! Oare cîţi dintre moldoveni i-au votat „liberi” pe aceştia?

Referinţe: Sfatul Bătrînilor.ro