Richard Burton a murit după ce a făcut hemoragie intracerebrală. Avea 58 de ani, iar apropiaţii spun că este şocant faptul că a trăit pînă atunci în condiţiile în care fuma 100 de ţigări pe zi şi bea cîte 3-4 sticle de tărie tot zilnic. Mai mult, în anii `70 a avut perioade în care ajungea pe platourile de filmare fără să fie capabil să se ridice, multe dintre scenele cu el fiind filmate forţat şi cu el stînd aşezat.

A fost un actor cu un talent fantastic, pe care l-a înecat însă în alcool, nereuşind să se smulgă de moştenirea nefericită lăsată de tatăl său, un alcoolic care i-a abandonat pe el şi fraţii săi cînd aveau mai mare nevoie, imediat după moartea mamei. Deşi viaţa lui Richard Burton a luat-o la un moment dat pe o traiectorie foarte bună, durerile din copilărie şi-au pus prea tare amprenta asupra lui şi l-au făcut să se autodistrugă. A lăsat însă în urmă interpretări memorabile, iar numele lui este legat pe eternitate de cel al femeii pe care a adorat-o şi care, la rîndul ei, l-a iubit enorm, Elizabeth Taylor.

O copilărie marcată de pierderea mamei şi de prezenţa rară a unui tată alcoolic

Pe numele său real Richard Walter Jenkins, Burton s-a născut în Toamna lui 1925 într-un sătuc din Ţara Galilor. A fost al 12-lea din cei 13 copii ai familiei Jenkins, iar copilăria grea i-a influenţat viaţa într-un mod teribil de dureros. Mama a pierit pe cînd el nu împlinise 2 ani, dar imaginea ei i-a rămas adînc impregnată în memorie. O descria mereu ca pe o femeie puternică, credincioasă, blondă şi frumoasă. Tatăl, în schimb, un miner pasionat de jocuri de noroc şi băuturi alcoolice, dispărea cu săptămînile lăsîndu-i pe copii să se lupte singuri cu sărăcia cruntă.

După moartea mamei Richard a fost crescut de sora mai mare, Cecilia, cea care i-a oferit practic şansa la viaţă. Ifor, unul dintre fraţii mai mari, a avut şi el un rol important în traiectoria vieţii lui Richard. Miner şi jucător de rugby, acesta a avut grijă ca nici unul dintre fraţii săi să nu o ia pe o cale greşită şi, în acelaşi timp, i-a trezit interesul lui Richard pentru sport. Puştiul a încercat în copilărie atît rugby, cît şi cricket, tenis de cîmp şi tenis de masă. De rugby a fost însă cu adevărat îndrăgostit, mai mult chiar decît de actorie.

Tot în copilărie i-au fost remarcate vocea baritonală, dar şi calităţile oratorice. Condus cu mînă de fier de fratele său, Richard a fost printre cei mai buni la şcoală, fiind şi primul din familia sa care a mers la liceu. Văzînd parcursul excelent al acestuia, Ifor plănuia ca Richard să ajungă să studieze la Oxford. Poezia şi literatura erau pasiunile din adolescenţă ale tînărului galez, aşa că deja drumul părea clar.

Omul care i-a fost tată, mentor şi i-a oferit şi numele de familie

Adolescentul cîştigase un concurs galez cu tradiţie în zona artei şi voia să mai cîştige o ediţie, aşa că i-a cerut ajutorul profesorului Philip Burton. Vocea i-a cedat în timpul repetiţiilor, dar a fost începutul unei relaţii care avea să-i definească viaţa. Burton a fost cel care l-a învăţat să iubească scriitorii clasici, să vorbească engleza fără accent galez şi chiar să folosească furculiţa şi cuţitul la masă, Richard devenind protejatul său. Mai tîrziu actorul avea să mărturisească faptul că Philip a fost cu adevărat tatăl său. Tocmai din acest motiv a decis să îi şi poarte numele. Philip a vrut să îl adopte, însă vîrsta lui Richard nu a mai permis lucrul acesta.

Primul rol într-o piesă de teatru l-a avut în adolescenţă, în liceu. La scurt timp însă după acel moment a renunţat la şcoală şi s-a angajat la mina la care lucra şi fratele său. Tot atunci a început să fumeze şi să bea. S-a înrolat apoi în Forţele Aeriene ale Armatei britanice, unde acelaşi Philip Burton era comandantul escadrilei. În paralel intră într-un grup de teatru unde ia primele sale lecţii de actorie, apoi Philip îi dă un rol într-o piesă pentru Radio BBC.

Cînd şi-a dat seama ce talent are puştiul de 18 ani Philip l-a convins să revină la şcoală şi nu doar atît. L-a meditat astfel încît să recupereze anii pierduţi şi în acelaşi timp l-a ajutat să-şi dezvolte vocea pentru actorie şi stilul. Richard Burton avea să descrie mai tîrziu această perioadă ca fiind cea în care a muncit cel mai mult şi cea mai obositoare, dar mărturisea că îi datora totul lui Philip. Munca intensă de atunci l-a dus pe Richard la Colegiul Exeter din cadrul Oxford, cu o bursă de 6 luni integrală oferită de Forţele Aeriene.

În 1943 primeşte un rol într-o piesă şcolară, rol care i-a atras atenţia dramaturgului Emlyn Williams. Acesta l-a distribuit într-una dintre piesele sale şi, deşi Burton era nemulţumit de puţinele replici pe care le avea de spus, a fost rolul care i-a schimbat viaţa. În primul rînd, cîştiga de 3 ori mai mult într-o lună decît cîştiga anterior în mină. În al doilea rînd, i-a atras atenţia unui critic de teatru care i-a făcut o recenzie excelentă. O altă piesă şcolară i-a consolidat statutul printre colegii de scenă şi chiar printre profesorii săi, însă stagiul de 3 ani din Forţele Aeriene l-a ţinut în perioada aceea departe de scenă. I-a accentuat, în schimb, dependenţa de alcool şi tutun, mai ales după ce a aflat că vederea nu îi permitea să se antreneze ca pilot.

Teatrul londonez are o nouă stea

La vîrsta de 23 de ani Richard Burton se mută la Londra cu gîndul de a face o carieră în actorie. În acelaşi an primeşte şi primul rol important, în filmul The Last Days of Dolwyn. Pelicula a fost primită bine, dar criticile la adresa lui Burton au fost şi mai bune. Un nou star se vedea la orizont. Au urmat 2 ani cu roluri micuţe, dar cu acelaşi efect. Criticii se întreceau în laude la adresa tînărului care părea să le aibă pe toate: era foarte talentat, carismatic şi avea o voce puternică şi inconfundabilă.

În aceeaşi perioadă Burton era distribuit în Adventure Story, o piesă de teatru despre cuceririle lui Alexandru cel Mare foarte bine primită atît la Londra, cît şi pe Broadway. A fost premiată pentru Cea mai bună piesă de teatru străină, iar Burton a primit primul său mare premiu din carieră, the Theater World Award. Au urmat alte piese în care Burton a strălucit, iar în 1951 a fost distribuit în rolul prinţului Hal, într-o adaptare a piesei istorice Henry IV, a lui Shakespeare. Dacă piesa n-a avut parte de recenzii tocmai bune, jocul lui Burton a fost ridicat în slăvi, tînărul actor fiind numit atunci următorul Laurence Olivier.

Fantastic pe scenă, indiferent de marele ecran

Dacă pe scenă piesele lui Shakespeare păreau să i se potrivească mănuşă, primul rol în care a fost distribuit la Hollywood a fost într-un film de dragoste, My Cousin Rachel, în compania spectaculoasei Olivia de Havilland. Deşi cei doi nu s-au înţeles deloc pe platourile de filmare, pe marile ecrane lucrurile au arătat excelent. Filmul a fost bine primit, dar interpretarea lui Burton a dat naştere unui nou val de recenzii pozitive şi nu doar atît.

Tînărul de 28 de ani primea un Glob de Aur şi prima nominalizare la Oscar. Drama istorică The Robe i-a adus cea de-a doua nominalizare la Oscar şi o ofertă greu de refuzat: un contract pentru 7 filme în 7 ani, în valoare de un milion de dolari. Şi totuşi Burton a refuzat. Primise rolul lui Hamlet în Marea Britanie, în sezonul `93-`94, iar Shakespeare era pentru el mai mult decît muncă, era pasiune. Vestea s-a răspîndit imediat şi a creat valuri de discuţii în lumea artistică. Rolul lui Hamlet, însă, apoi cel al generalului roman Gaius Marcius Coriolanus şi mai tîrziu, Richard al III-lea, au pus bazele renumelui său ca actor Shakespearian.

La fel de bine primite erau şi piesele în care juca peste Ocean, în timp ce filmele în care a ales să joace în acei ani au fost toate eşecuri. Pe scenă Richard Burton strălucea şi cucerea, în timp ce pe marele ecran nu mai era nici pe departe la fel de convingător. Rolul lui Heathcliff, dintr-o adaptare pentru televiziune a celebrului La răscruce de vînturi, i-a readus aplauzele criticilor de film, dar tot o piesă, de această dată pe Broadway, i-a adus urale la scenă deschisă. Camelot a fost un succes continuu vreme de 3 ani, iar Burton a fost supranumit Regele Broadway-ului şi a primit şi un Tony pentru Cel mai bun actor într-un musical.

Elizabeth Taylor, femeia care i-a schimbat viziunea despre dragoste şi actorie

În Iulie 1961 actorul a primit propunerea de a-l interpreta pe Marc Anthony în superproducţia Cleopatra, alături de cea de al cărei nume va fi legat pentru totdeauna, Elizabeth Taylor. Problemele extreme aduse de producţia filmului, îmbolnăvirile frecvente şi fluctuaţiile de greutate ale actriţei cu ochii violet şi relaţia dintre Taylor şi Burton au transformat Cleopatra într-o poveste fără sfîrşit.

Toată lumea vorbea despre el cu multă vreme înainte ca acesta să apară în cinematografe. Încasările de 26 de milioane de dolari au fost printre cele mai mari din acel an, însă costurile de producţie au fost de 40 de milioane de dolari, aşa încît compania Fox a intrat în faliment. I-a dat în judecată pe cei 2 actori, considerînd că au prejudiciat imaginea filmului cu relaţia lor, însă judecătorul a considerat că cei doi nu pot fi consideraţi responsabili pentru aşa ceva. În ciuda scandalului imens, filmul a primit 9 nominalizări la Premiile Oscar, cîştigînd la 3 dintre categorii.

Cleopatra a fost doar începutul colaborărilor dintre cei 2 actori, Burton ajungînd în top 10 al celor mai bine plătiţi actori de la Hollywood în acei ani. Tot Elizabeth Taylor l-a făcut să îşi reconsidere atitudinea faţă de cinematografie. Galezul a recunoscut că pînă atunci acceptase să joace în filme doar pentru bani – poate din cauza asta avuseseră de suferit şi interpretările lui – însă actriţa l-a făcut să-şi schimbe felul în care privea lucrurile, dar şi felul în care se comporta pe platoul de filmare şi rolurile pe care le accepta. Iar asta s-a simţit în scurt timp.

Becket, filmul în care împarte ecranul cu magistralul Peter O`Toole, a primit 12 nominalizări la Oscar, printre care şi la categoriile pentru Cel mai bun actor pentru amîndoi, la fel ca şi la Globurile de Aur, de unde O`Toole a plecat şi cu premiul. Următoarea peliculă a lui Burton, The Night of the Iguana, a fost şi ea un succes, iar presa a început să-l numească pe galez Noul Mr. Box Office. În acelaşi timp, Burton continua marea lui dragoste – teatrul şi Shakespeare – criticii considerînd că este mai bun cu fiecare interpretare.

Burton i-a întors favoarea lui Taylor, ajutînd-o să-şi facă debutul pe scenă în spectacolul A Poetry Reading, gîndit pentru ca încasările să-l ajute pe Philip Burton să ţină pe linia de plutire Academia Americană de Muzică şi Actorie, ale cărei fonduri scăzuseră dramatic. Sala a fost plină ochi şi amîndoi au primit ovaţii la scenă deschisă.

Interpretările celor doi în Cui îi este frică de Virginia Woolf? au fost catalogate drept magistrale, transformînd filmul într-un succes de box office, dar şi în faţa criticilor. 13 nominalizări la Oscar a primit pelicula, inclusiv la categoriile Cel mai bun actor în rol principal şi Cea mai bună actriţă în rol principal. Acolo n-au cîştigat, dar au luat amîndoi premiile BAFTA la aceleaşi categorii.

Anii `70 au însemnat decăderea lui Burton. Dependenţa de alcool era tot mai mare, cheltuielile extravagante, iar galezul a început din nou să accepte roluri mediocre în filme mediocre doar ca să îşi poată păstra stilul de viaţă. Începutul anilor `80 i-a adus ultimele pelicule de succes, dar şi sfîrşitul vieţii.

Lupta între viaţa de playboy şi dragostea mistuitoare pentru o singură femeie

Richard Burton a fost căsătorit de 5 ori, de 2 ori cu aceeaşi Elizabeth Taylor, marea lui iubire. Pe Sybil Williams a cunoscut-o pe platourile de filmare de la Tha Last Days of Dolwyn, iar în cîteva luni cei doi se şi căsătoreau. Au avut 2 fete împreună, Kate şi Jessica, iar mariajul lor a durat 14 ani, pînă cînd aventura cu Taylor a ieşit la iveală.

Pe Elizabeth Taylor a cunoscut-o în 1952, după premiera The Robe. Actriţa era atunci şi ea măritată şi însărcinată cu primul copil şi deloc impresionată de tînărul arogant şi plin de el care vorbea fără încetare. Burton, în schimb, a fost cucerit pe loc de ea şi de aici şi comportamentul său adolescentin.

La a doua lor întîlnire, la filmările pentru Cleopatra, părea că cei doi nu au nimic în comun. Taylor îl vedea ca pe un playboy plin de el, în timp ce Burton o catalogase drept o vedetă frumoasă, dar fără pic de talent actoricesc.

Lucrurile s-au schimbat radical în momentul în care au început filmările. Timorat de eşecurile de pînă atunci în cinematografie, Burton uita replicile. Taylor l-a calmat şi l-a ajutat să intre în pielea personajului. Acela a fost momentul în care amîndoi şi-au schimbat radical părerea unul despre celălalt şi au început una dintre cele mai celebre relaţii de iubire din istorie. Zvonurile aventurii lor au ajuns şi la urechile lui Laurence Olivier care i-a scris imediat lui Burton: „E bine să te hotărăşti. Vrei să fii un mare actor sau un casnic celebru?” Galezul i-a răspuns că le vrea pe amîndouă.

Cei doi s-au căsătorit prima dată pe 15 Martie 1964 şi au fost soţ şi soţie timp de 10 ani. S-au recăsătorit la un de la primul divorţ, dar de data asta nu au rezistat nici un an împreună. Relaţia lor a ţinut prima pagină a ziarelor mai bine de un deceniu, cu tot ce a însemnat ea: pasiune, extravaganţă, scandaluri, lux, petreceri orbitoare. Au fost chiar condamnaţi de Vatican pentru vagabondaj erotic, însă dependenţa de alcool şi-a spus cuvîntul şi a dus la despărţire.

La o lună după cel de-al doilea divorţ de Taylor, Burton s-a recăsătorit cu Suzy Miller, fosta soţie a Campionului de Formula 1, James Hunt. După 6 ani a divorţat şi de ea, şi s-a căsătorit pentru a cincea oară, de această dată cu make-up artistul Sally Hay.

La un an de la căsătorie Richard Burton a murit după ce a făcut hemoragie intracerebrală. Avea 58 de ani, iar apropiaţii spun că este şocant faptul că a trăit pînă atunci în condiţiile în care fuma 100 de ţigări pe zi şi bea cîte 3-4 sticle de tărie tot zilnic. Mai mult, în anii `70 a avut perioade în care ajungea pe platourile de filmare fără să fie capabil să se ridice, multe dintre scenele cu el fiind filmate forţat şi cu el stînd aşezat. Cu 3 zile înainte să moară i-a scris femeii pe care a iubit-o nebuneşte toată viaţa, scrisoare pe care Elizabeth Taylor a păstrat-o secretă pentru totdeauna.