Referendumul impotriva minciunii, demagogiei si coruptiei
Boicotul, o schemă curvească a analfabetismului politic
Autor: Mihai CONŢIU
În orice ţară civilizată, referendumul este modalitatea cea mai democratică prin care majoritatea cetăţenilor se pronunţă în mod liber asupra unor chestiuni de interes major. În cazul referendumului de Duminică, avem de-a face cu exerciţiu civic prin care locuitorii Capitalei sunt invitaţi să-şi exprime opţiunile, pro şi contra, faţă de felul în care Chişinăul a fost condus de către primarul Dorin Chirtoacă în ultimii 10 ani. Spre deosebire de votul dat în alegerile generale sau locale, la referendumul de Duminică oamenii sunt chemaţi să-şi exprime o opţiune civică, nu una politică, indiferent de cine l-a iniţiat. Demiterea lui Chirtoacă nu a fost solicitată doar de socialişti, ci şi de către societatea civilă şi o serie de politicieni, care, luaţi împreună, sunt adversari politici ai socialiştilor.
Sunt absolut convins că liderii politici care îndeamnă oamenii să boicoteze referendumul habar nu au de cîtă ignoranţă politică dau dovadă prin această atitudine, mai ales în condiţiile unei democraţii şi a unei conştiinţe civice atît de şubrede cum sunt în Republica Moldova. Iniţiatorilor politici ai boicotului nici prin cap nu le trece că datoria lor majoră este aceea de a-i deprinde pe moldoveni cu instinctul conştient colectiv de a-şi exprima opţiunile în absolut toate chestiunile de interes major. Este de-a dreptul primitiv ca un politician care le cere moldovenilor să-l voteze pentru a deveni primar sau parlamentar să-i someze chiar, mai apoi, pe aceiaşi oameni, să nu iasă la vot atunci cînd este vorba despre altcineva sau despre jocurile lor politice murdare.
Adepţii boicotului tocmai conştientizarea colectivă civică a oamenilor n-o doresc, ignorînd că deprinderea moldovenilor cu boicotărilor se poate întoarce împotriva lor. Boicotul în sine, care în definiţia sa înseamnă „neparticiparea la o activitate, ca răspuns la o acţiune nepopulară”, este, în fond, un fel de grevă împotriva unor drepturi civice absolut fireşti, ca să înţelegeţi mai bine inepţia ticăloasă din spatele celor care cheamă oamenii la boicot! Astfel deprinşi cu boicotul, adică în aceste condiţii distorsionate, anti-cetăţeneşti, în fond, moldovenii pot fi chemaţi de către unii lideri ca să boicoteze viitoarele alegeri parlamentare în circumscripţiile lor.
Într-o altă ordine de idei, în spatele acestor chemări la boicot se află şi alte curvăsării politice. Cei care îndeamnă oamenii la boicot vor parcă să-i convingă pe chişinăuieni că nu trebuie să meargă la cabina de vot deoarece buletinul pe care trebuie să-şi pună ştampila ar conţine doar cercul în care se poate vota demiterea lui Chirtoacă. În acest context, solicitarea de boicot nu este doar ridicolă, ci de un cinism manipulator flagrant. Logic ar fi ca ei să-i îndemne pe oameni ca să meargă la referendum şi să voteze dacă sunt sau nu de acord cu destituirea lui Chirtoacă. Ca să existe un tablou cît de cît orientativ asupra numărului de oameni care-l susţin sau nu pe Chirtoacă!!! Se ştie foarte bine că aproape toţi cei care vor boicota referendumul nu-l susţin pe Chirtoacă, dar au fost îndoctrinaţi politic, transformînd această iniţiativă civică într-un demers diabolic cu conotaţii geostrategice. Este un mod extrem de pervers de prostire colectivă a oamenilor.
Pe de altă parte, liderii politici care-şi îndeamnă susţinătorii să boicoteze referendumul trădează faptul că nu au încredere în chişinăuieni dacă merg la referendum, temîndu-se că pot vota altfel decît sunt îndemnaţi. Un anume „succes” al boicotării referendumului este dat de aceea că PDM, deci Plahotniuc, îndeamnă lumea să nu meargă la secţiile de votare. Astfel, avem PDM de la guvernare, care are „numărătorii” săi la CEC, dar şi aliaţii conjuncturali – PAS, PDA, PLDM, PUN, PL etc.
În această conjunctură, boicotul este controlat strict. Oamenii din Republica Moldova sunt neliberi şi trăiesc sub dictatura administrativă instaurată de Plahotniuc şi prin şantajarea cu nesiguranţa păstrării unui loc de muncă. Cîţi dintre bugetarii de stat credeţi că-şi vor risca serviciul, fiind timoraţi de gîndul că vor fi văzuţi participînd la referendum, deşi şefii lor de la locurile de muncă le-au cerut să-l boicoteze? Foarte puţini! Doar cei mai relaxaţi din sectorul privat, deşi nu oriunde, căci şi acest sector, în cea mai mare diversitate a lui, îşi are condiţionată existenţa sau profitabilitatea de subordonarea politică.
Succesul referendumului de Duminică ar echivala cu succesul civic al moldovenilor la scară naţională. Dacă vor avea curajul să răstoarne legal mafia liberală a lui Chirtoacă de la Primărie, vor avea îndrăzneala să-l decapiteze politic şi pe Plahotniuc, iar el ştie asta! Plahotniuc, PAS, PDA, PLDM, PUN, PL etc. spun că vor ca referendumul să fie boicotat pentru ca socialiştii să nu cîştige Primăria, deşi nu este deloc aşa. În primul rînd, eşecul referendumului îi va permite lui Plahotniuc să-şi păstreze controlul deja instaurat asupra Primăriei, iar PAS, PDA, PLDM, PUN, PL etc. ştiu asta. În al doilea rînd, succesul referendumului nu este nici pe departe o garanţie că socialiştii ar putea cîştiga Primăria la alegerile care ar putea avea lor în Primăvara anului viitor, dar nici pentru PDM, care chiar din acest motiv boicotează.
PL iese din discuţie în ceea ce priveşte îndemnul la boicot, dar este interesant de analizat şi aflat prin ce şantaje politice rafinate PAS, PDA, PLDM şi PUN au fost cam obligate să se alieze conjunctural cu Plahotniuc în acest demers, o alianţă împotriva firii, a logicii politice desprinse din declaraţiile lor anterioare privindu-l pe oligarh, căci participarea la referendum nu-i punea nici pe departe în vreo alianţă fie şi formală cu socialiştii! Vom vedea! Dacă chişinăuienii nu-şi vor da votul, Plahotniuc o să le ia totul! Mai mult decît a făcut-o Chirtoacă!