Proza satirica pe timp de pandemie

Anton Bacalbaşa: Moş Teacă. Religia cazonă

Moş Teacă este un bărbat foarte religios. El e convins că dacă comenduirea pieţei n-ar fi inventat religia, armata ar fi ajuns de mult să fie ţivilă. De aceea, singura carte ţivilă pe care a-nvăţat-o bine este religia. Înarmat cu această ştiinţă, Moş Teacă ţine adeseori predici întregi soldaţilor, povestindu-le faptele mai serioase din Biblie. Iată una din aceste predici:

Odată, la raportu de unsprezece ore, Dumnezeu, comandantu suprem al pămîntului, a dat orden de s-a făcut lumea. Întîiul cotigent chemat sub drapel a fost Adam şi Eva.

Cum i-a înrolat, Dumnezeu i-a echipat complect şi i-a trimis în garnizoană pă pămînt, unde le-a dat în primire onoru, zgomotu, postu şi focu. Da' le-a dat orden să mănînce ce-or vrea, numai dintr-un copac cu mere ţivile să nu guste.

Eva a călcat însă deciuplina melitară şi a mîncat. Îndată ce aghiotantu a comunicat lui Dumnezeu faptu-n-tîmplat, Dumnezeu a chemat pe culpabeli şi le-a zis:

„Pentru ce-ai mîncat, leat, din măr ţivil? Ai călcat consemn, hai?! Las', că te-nvăţ eu! Patru zile pluton de pedeapsă!”

Şi după ce i-a gonit patru zile cu căţeaua în spinare, i-a reformat şi i-a trimis pă la vetrele lor, iar la uşa raiului, unde era tabu regimentului, a pus un planton şi a dat orden să nu intre nimeni. Oricine o intra, soldatu are orden să-l împuşte şi după aia să-l bage patru zile la închisoare, da' zilele astea să se treacă pă foaia de pedepse şi să nu se socotească servite.

Ce va să zică asta? Asta va să zică, scurt, că soldatu este dator să nu mănînce mere ţivile atît în timp de pace, cît şi-n timp de război. Să nu mănînci mere, leat, că dai dă belea cu mine! Vezi, că eu nu sunt Dumnezeu, eu te gonesc la pas gimnastic pînă ţi-o ieşi limba de-un cot!

Ai înţeles?