Autor: Lilia GRUBÎI

Cazul profesoarei de la Ungheni, care a făcut subiect pentru o ştire „suptă” din deget (ca să nu numesc alt organ al corpului uman de gen masculin) de către o televiziune de pe la noi cu pretenţii de-a fi cea mai obiectivă şi operativă, a stîrnit pe bună dreptate furia unei părţi considerabile a societăţii civile din ţară. Fapt care nu poate să nu bucure. Pentru că asta înseamnă că pînă la urmă lumea nu este într-atît de îndobitocită şi nu înghite toate porcăriile de pe sticlă, postate iresponsabil de televiziuni avide de ratinguri şi popularitate de doi bani. Instituţii media care au încurcat nobila misiune a jurnalismului de-a fi puterea a patra şi garda de corp a adevărului cu apucături de şacal. Altfel nu poţi califica reportajul cu pricina plasat în „principalul jurnal al zilei” al televiziunii care vede „în profunzime” şi consumă toate hoiturile aruncate în internet de diferite specimene.

Un anumit grup de oameni care se consideră elita breslei timp de cîteva minute au mers cu o cîrpă murdară prin viaţa unei femei care deja era nenorocită pentru că a avut parte să iubească cîndva un măgar. Eu m-am întrebat oare chiar în echipa responsabilă de ştiri în acea zi nu s-a găsit un cineva cu raţiune şi bun simţ care să înţeleagă cît de jenant şi urît mirositor era acel material? Chiar nimeni din acea redacţie n-a sesizat greaţa reportajului respectiv? Dar cîtă operativitate, dragă! Automobil cu reporter trimis la casa mamei femeii cu întrebări gen „ce părere are?”… Mai josnic decît atît pot fi doar reporteriţele care vin cu microfonul în faţa unei mame ce stă cu sicriul copilului în curte şi o întreabă ce simte!

Întotdeauna am fost o aprigă susţinătoare a femeilor lipsite de drepturi şi umilite. Din păcate, acestea încă sînt foarte multe în Moldova. Regretabil, dar o femeie bătută astăzi nu este ceva ieşit din comun, însă moldovence implicate în scandaluri sexuale se întîmplă mai rar. Cazul profesoarei din Ungheni, filmată în timpul unei partide sex oral ce a fost făcută publică din răzbunare chiar de coparticipantul la act a creat un precedent. Şi acum orice femeie poate avea temeri că în timp ce este dusă de valul pasiunii i s-a tras o cursă şi a doua zi poate deveni „vedeta” „You tube”-ului sau să facă rating pentru o televiziune fără principii şi valori. Sumedenii de organizaţii neguvernamentale, asociaţii specializate în asistenţă psihologică irosesc bani şi puteri pentru a scoate frustrările şi fobiile din minţile moldovencelor, mare parte din care trebuie odată să înţeleagă că au dreptul să-şi trăiască viaţă aşa cum şi-o doresc şi aici… Se face praf dintr-o soartă şi încă cu maximă audienţă.

Cazul a căpătat rezonanţă. Femeia înjosită public va avea toată susţinerea societăţii şi ar fi un mare păcat dacă va rata acest ajutor. Înţeleg că o să-i fie greu, dar trebuie să găsească puterile necesare pentru a trece prin umilinţa unui proces de judecată şi să-i pună la punct pe toţi cei care i-au transformat în coşmar viaţa ei, dar şi a familiei. Poate măcar aici ne uimeşte justiţia autohtonă şi va face regulă acolo unde n-a mers un proces de conştiinţă.

Şi la final. Eu mereu ajung pînă la ceartă cu unii prieteni de-ai mei care au „boala” fotografiatului şi mai ales în cele mai nepotrivite momente. Personal sînt ferm convinsă că aparatele de fotografiat sau camerele video nu au ce căuta (categoric NU) la beţii, petreceri, altfel de zaiafeturi ce presupun faptul că oamenii sînt relaxaţi şi nu prea îşi controlează emoţiile, chipul şi comportamentul. Dar şi mai mult n-au ce căuta aparatele de luat vederi în dormitoare, numai dacă, desigur, nu este vorba de platourile filmelor şi revistelor pentru adulţi. Or, aşa cum a scris o ziaristă un comentariu la cazul amintit: „dragostea-i trecătoare”. Şi nu ştii unde se poate răsufla acest provizorat.