Portretul fidel al unui celest deputat de ocazie infidel 

Mihai Conțiu

Boxerul, istoricul, deputatul și candidatul la Președinție Octavian Țîcu este întruchiparea esenței geniului universal. Este frumos la chip și la corp cînd se privește în oglindă, merge permanent cu fața înainte, știe să privească pro-fond cu cei doi ochi, are urechile și gura permanent ocupate, are o minte sclipitoare cum nici un geniu uman infantil nu a avut-o, are argumente și, deci, e convins că nu va fi niciodată mort pentru toată viața și, mai ales, știe mai bine decît oricine ce să facă permanent cu mîinile și picioarele încălțate! Genialitatea Lui mai constă și în aceea că, neștiind să citească, a învățat să scrie aproximativ cu literele noastre.

Drama noastră și a întregii omeniri e aceea că nu mai există măcar unul ca El. Altfel ar fi fost trecutul, prezentul, viitorul, Raiul și Iadul umanității! Ceea ce îl face să fie superior Zeilor, lui Dumnezeu și Satanei este faptul că a decis să nu fie o abstracție, o zugrăvire imaginară, deci nepalpabilă, ci a decis să coboare din Atotputernicie printre noi, oamenii, dîndu-ne posibilitatea să-L pipăim, să-L sărutăm, să-L satisfacem erotic, dar mai ales să-L ascultăm vorbind ca și noi, muritorii bicisnici.

Cu o simplitate infinit superioară Dumnezeului obișnuit al meu, al tău ori chiar al mamei Lui pămîntene, Omnipotentul Țîcu se lasă vederii noastre chiar și pe meschinele, umilele și rău-mirositoarele ecrane de televiziune. Este atît de pilduitor în umanismul Lui încît ne lasă cu gura căscată în pauzele de publicitate! Așa cum numai un nemuritor ca El o poate face, atunci cînd un vierme de jurnalist îl întreabă ceva care atentează la Supradivinitatea Lui, îl privește ca Tyr (Zeul nordic al războiului), își masează sugestiv mîinile ca Hel (Zeița morții), încît nemernicul profanator de jurnalist simte adierea lui Ull (Zeul Iernii).

Atotputernicul Octavian Argustus Țîcu s-a coborît atît de mult printre noi și în mintea copiilor încît, odată, rătăcind pilduitor, pentru Istoria Umanității și a Universului, în perimetrul  45°27’ – 45°27’ Nord (350 km), 26°39’ – 30°05’ Est (150 km), locația Pămînt, continentul Europa, Țara Republica Moldova, a ieșit la o margine de drum în așteptarea unei mașini de ocazie. Nu o mașină a venit prima, ci PPDA, cu extrem de muritorul Andrei Năstase la volan, care L-a luat la ocazie pînă în Parlamentul locației amintite mai sus. După un scurt timp foarte terestru, Atotputernicul l-a lăsat pe extrem de muritorul Năstase să se descurce cum poate, deplasîndu-se spre un alt Altar, cu ofrande mai bogate și mai pe măsura Atotputerniciei Lui.

Înainte de a se înălța la Supra-Cerul multiversului, celestul Octavian Argustus Țîcu a oferit răspunsuri la patru întrebări universale și existențiale pe care omenirea și le tot pune de cînd a început să gîndească, acestea fiind: 1. Unde se duc muștele Iarna? 2. De ce toate casele oamenilor stau afară? 3. Unde dispare gaura covrigului după ce îl mănînci? 4. Unde se duce mîncărimea după ce ne scărpinăm?

Răspunsurile sunt de o simplitate genială, de aceea au și fost inaccesibile unor bieți oameni ca noi! 1. Iarna, muștele moldovenești sunt găzduite, pentru hibernare, pe cheltuiala fraților români, într-o locație secretă din Munții Măcinului. 2. La inițiativa academicienilor Ion Bostan și Gheorghe Duca, toate casele moldovenilor stau afară și nu în casă pentru a fi la vedere, să nu le fure Ghimpu, Plahotniuc, Candu, Șor și Usatîi. 3. Atotputernicul ne spune că gaura covrigului care dispare misterios atunci cînd îl mîncăm o putem găsi în Maia Sandu și Dorin Chirtoacă. 4. Răspunsul la această întrebare nu e o blasfemie, ci o sfințenie dacă îl analizăm filosofic și mistic. Prin urmare, atunci cînd ne scărpinăm, mîncărimea se duce toată, ca o ofrandă, o rugăciune și o comuniune, în fundul Atotputernicului Octavian Argustus Țîcu, care numai astfel se poate lăsa îmbunat de către noi, bicisnicii pămînteni muritori de capul nostru!

Începînd de alaltăieri, pe tot cuprinsul necuprins și neprins al acestei Patrii, absolut toți oamenii vor renunța la mult prea rodata rugăciune Tatăl Nostru și, la Răsărit și la Apus, vor striga într-un glas: ”Mărite Țîcu, te slăvim, că ca tine nu găsim! Amin!”