Sunt tînăr, Doamnă

Sunt tînăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sînge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
cînd carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plînge.

Sunt tînăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mînca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tînăr, Doamnă, tînăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfîrcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tînăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pămîntul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgînd prin dînsa bunicile şi unchii.

Sunt tînăr, Doamnă, tînăr, de-aceea nu te cred,
oricît mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tînăr. Bună seara!