O capcana penala din care nu vor scapa nici cei care „triumfa”
Iată cine i-au băgat sau urmează să-i trimit în puşcărie pe Chiril Lucinschi, Chirtoacă şi pe ceilalţi liberali!
Autor: Mihai CONŢIU
Arestările „răsunătoare sau spectaculoase” din ultimul timp nu pot fi nicidecum definite astfel întrucît ele sunt absolut fireşti, iar asta pentru că au fost anticipate de orice observator neutru cu gîndul la o Justiţie care are de gînd să funcţioneze echitabil. Ani la rînd, şi noi am tot invocat extrem de numeroase motive pentru care Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu, cei deja reţinuţi şi alţii aflaţi încă în libertate merită să înfunde puşcăria. Crede cineva că, de exemplu, Valeriu Munteanu, ministrul Mediului, are motive să doarmă liniştit?
Ultima dată, într-un editorial din 29.04.2017, intitulat „Chirtoacă, scrofulos la datorie, tremură împreună cu Ghimpu de frica viitoarei Locaţii – Penitenciarul Nr. 13”, notam: „…cînd am aflat că Grozavu a primit arest la domiciliu deoarece „cooperează cu anchetatorii”, am înţeles că vrea să-şi menajeze „soţia-complice”, fiul şi alţi apropiaţi. Această „cooperare a lui Grozavu” le dă frisoane lui Chirtoacă şi Ghimpu, iar asta pentru că se ştie că viceprimarul a fost unul dintre „colectorii-casieri” foarte prolifici ai lui Chirtoacă şi ai partidului, dar şi că ştie multe despre alte mari acte de corupţie. Indiferent de ce va da pe goarnă Grozavu, soarta celor doi este oricum pecetluită…” „Cine l-a văzut pe Ghimpu la emisiunea „În Profunzime” a Lorenei Bogza de la ProTv de Vineri, 28 Aprilie, a putut constata că „luptătorul cu mîna Moscovei” mai că nu-şi făcea nevoile pe el de frică…” „Faţa lui de laş şi de corupt de la acea emisiune este adevărata lui personalitate de profitor, mincinos şi vagabond politic. Aceeaşi faţă înspăimîntată o avea şi Chirtoacă la două emisiuni precedente de la Moldova 1 şi TVC 21. Cu pantalonii uzi de frică, ei ştiu că îi paşte puşcăria întrucît sunt conştienţi de toate nelegiuirile pe care l-au făcut.”
Ei vor o Justiţie neiertătoare cu alţii, nu şi cu ei
Oricine îşi aminteşte de vehemenţa ipocrită cu care Chirtoacă şi Ghimpu cereau ca DNA din România să treacă Prutul. N-a fost nevoie pentru că CNA din Republica Moldova, lăsînd la o parte suspiciunile întemeiate de subordonare politică, este la fel de bine pregătit profesional ca şi instituţia similară românească. Pe bună dreptate, după reţinerea lui Chirtoacă, la o emisiune de dezbateri de la un post de televiziune din România, un avizat comentator şi analist politic român, Mugur Ciuvică, afirma că, prioritar, deşi este arestat, Chirtoacă ar trebui să fie primul mulţumit de faptul că procurorii moldoveni îşi fac bine treaba. Relativ ironic, Ciuvică amintea despre exaltarea cu care Chirtoacă şi Ghimpu admirau DNA din România – ei bine, acum CNA procedează ca DNA, numai că ei consideră că Justiţie dreaptă e bine să fie numai la români, nu şi în ţara lor!
În ceea ce-i priveşte pe Chirtoacă şi posibilul viitor penal Ghimpu vinovăţiile lor sunt cumplit de amplificate în raport cu cele ale lui Lucinschi sau ale celorlalţi demnitari liberali cercetaţi penal. Grava lor vinovăţie de tip penal este dublată DE trădarea unui ideal pe care l-au manipulat în scopuri personale de înavuţire. Mă refer aici la aceea că ei şi-au asumat rolul de lideri ai pro-românismului, ai unionismului. Indiferent de numărul de adepţi ai acestei aspiraţii, Ghimpu şi Chirtoacă i-au trădat, motiv pentru care nu vor fi iertaţi niciodată.
Făcînd recurs la obiectivitate şi vorbind altminteri, Chirtoacă şi ceilalţi liberali au fost condamnaţi la detenţie, aprioric, de către Ghimpu, cărora li s-a impus drept un stăpîn politic absolut şi protector al nelegiuirilor care nu se puteau face fără arbitrajul, controlul lui. Este inutil să le mai facem şi alte imputări suplimentare celor mai în vîrstă, căci ei s-au format benevol şi cointeresat într-un sistem corupt, iar subordonarea şi alianţa lor cu Ghimpu au fost dictate de împrejurările favorabile ascensiunii în mafie. Dezamăgirea cea mai cruntă este însă Chirtoacă, care a demonstrat că este exponentul unei generaţii tinere ratate, căci s-a situat în fruntea ei şi a şi fost votat de trei ori în funcţia de primar.
Incestul politico-mafiot dintre Ghimpu şi Chirtoacă
Complexele lui Chirtoacă, cele mai multe cu vădite accente freudiene, l-au făcut neputincios în faţa grobianului său unchi. Şcolit fiind în România şi Franţa, a fost incapabil să-i aducă lui Ghimpu europenismul în Coloniţa natală şi în partid. La modul cel mai real cu putinţă, oricît de dur vi s-ar părea că sunt, Ghimpu l-a folosit pe nevolnicul său nepot aşa cum se foloseşte un codoş de o tîrfă cu relaţii printre clienţii din lumea bună.
În 2007, chişinăuienii, obosiţi fiind de rămăşiţele sovietice care le tot patronau Primăria, au văzut în Chirtoacă un cavaler tînăr al Dreptăţii, un tînăr şcolit în Occident pe care l-au votat cu convingerea că va aduce Chişinăul la standardele edilitare ale Parisului. În realitate, însă, prin votarea lui Chirtoacă în funcţia de primar, alegătorii acestuia l-au scos de la naftalină şi din anonimat pe Ghimpu (şi partidul lui de buzunar) care, oricît de rudimentar este, a fost suficient de şiret ca să profite de situaţie şi să-şi bată joc mitocăneşte de chiar întreaga ţară din clipa în care a devenit parte politică a guvernării. Vă reamintim că, la vremea respectivă, noi semnalam deja aceste pericole.
Dacă alegătorii lui Chirtoacă ar fi fost conştienţi ar fi trebuit să nu-l mai voteze încă de cînd a candidat pentru al doilea mandat de primar, iar asta din motivul săritor în ochi că Ghimpu nu i-a cedat conducerea partidului, aşa cum o dicta logica elementară şi interesele reale de perspectivă ale PL. Pe fondul obtuzităţii votanţilor lui Chirtoacă, Ghimpu şi-a clădit un imperiu mafiot în care Chirtoacă avea funcţia de executor, în calitate de primar cu puteri de decizie. Cu timpul, se va afla şi cîte miliarde au furat aceştia din avuţia Chişinăului şi a Statului!
Clanul Lucinschi
Petru Lucinschi, ex-preşedintele de tristă amintire al ţării, poate că este unul dintre cei mai nefericiţi părinţi care sunt incapabili să priceapă că nenorocirile celor doi fii ai săi au fost provocate chiar de el. Unul din fiii săi, Serghei Lucinschi, este judecat în România, iar potrivit informaţiilor de care dispun se pare că nu va scăpa fără minimum şase ani de puşcărie. Al doilea său fiu, Chiril Lucinschi, a fost şi el arestat. Dacă este să ne luăm după constatările din primul Raport Kroll, atunci şi Petru Lucinschi ar trebui cercetat penal, ca parte implicată în furtul miliardului.
Drama neasumată a lui Petru Lucinschi este aceea că, iar aici îl citez pe regretatul meu fost prieten Anatol Ciocanu, un poet superb şi fost coleg de facultate cu Lucinschi, „din copilărie şi pînă la bătrîneţe, el a fost tot timpul şef”. Avînd un tată mare şef pe vremea URSS şi preşedinte de Parlament şi de ţară în Republica Moldova, băieţii lui au trăit şi s-au comportat ca nişte beizadele. Li s-a permis TOTUL pentru că erau fiii TATĂLUI ŞEF. Oricărui om cinstit, bine educat îi este imposibil să aleagă de cine să-i pară mai mult rău – de TATĂ sau de FII! Este imposibil, căci şi maturitatea devine responsabilitatea fiecăruia în parte!
De fapt, acesta-i începutul începutului!
Cei care „jubilează victorioşi” după arestările operate în ultima perioadă habar nu au că o fac în postura de viitoare victime penale „operabile”. Nu voi intra în amănunte deoarece informaţiile credibile de care dispun, din surse majore, le-am clasificat în memorie pe termen indefinit.
De arestările lui Chirtoacă sau Lucinschi, spre exemplu, pot fi satisfăcuţi oamenii de rînd care, direct sau indirect, le-au fost victime. Jurnaliştii şi comentatorii politici obiectivi sunt obligaţi, profesional, să analizeze aceste fapte „generoase” în contextul corupţiei generalizate din ţară. Pe de altă parte, trezesc nedumerire şi revoltă justificată acei politicieni, jurnalişti sau comentatori politici care exultă de cînd au fost operate reţinerile amintite, iar aceştia sunt în exclusivitate trubaduri ai actualei guvernări. În plus, s-au transformat în justiţiari, în delatori sau în acuzatori publici după modelul sovietic de odinioară O fac pentru că se simt „protejaţi”, imuni, iar eu, urmărindu-i, ştiu prea bine că mulţi dintre ei, mai devreme sau mai tîrziu, ei înşişi vor deveni subiect al unor cercetări penale.
Sunt foarte puţini cei cu mintea limpede care să înţeleagă ce s-a demarat şi ce urmează să se mai întîmple, iar asta din perspective penale, în Republica Moldova după arestarea şi întemniţarea lui Vlad Filat. Nu va scăpa absolut nimeni. Nici chiar cei care, iluzoriu, deţin frîiele Puterii discreţionare. Sistemul de „deratizare penală” a ţării a fost conceput de aşa natură încît să anihileze nemilos şi prin metode pe măsură acelaşi sistem malefic mafiot care a capturat Republica Moldova, care încă se mai erijează în regizor al luptei cu corupţia.
Vă ofer, sugestiv, o pildă: Chirtoacă ştia că va fi arestat. Reţinerea lui a avut loc în chiar ziua cînd s-a întors de la Minsk, Belarus, unde a participat la Reuniunea Anuală a Biroului Congresului Autorităților Locale și Regionale a Parteneriatului Estic CORLEAP. Ştiind că va fi arestat, logic ar fi fost ca el să-şi caute refugiul într-o ţară care să-l protejeze, dar în care şi de ce? Oficial, Puterea de la Chişinău nu este declarată drept represivă de către comunitatea internaţională. Chirtoacă este acuzat, pe bună dreptate, de acte de corupţie, iar pentru aşa ceva nu-l poate adăposti nu doar România şi restul UE, dar nici năcar „partenerul lui de afaceri cu troleibuzele” – Belarusul –, care îşi tot remodelează relaţii pozitive cu Occidentul. S-o ia pe urmele lui Usatîi, în Rusia, nu prea merge, căci nici ruşii nu adăpostesc astfel de hoituri politice corupte şi adverse. Putea lua în calcul Venezuela, dar bănuiesc că a mers, ca de obicei, pe mîna violatorului său unchi, Mihai Ghimpu, despre care credea că îl va scăpa.
În consecinţă, prin cele arătate mai devreme, vreau ca cei care jubilează la arestările din ultima perioadă sau se fac părtaşi la comandarea altor viitoare reţineri, fireşte că justificate, să se gîndească bine cum vor scăpa, la rîndu-le, atunci cînd, inevitabil, le va veni rîndul. Occidentul democratic nu-i va adăposti, Rusia nu le va acorda azil după ce au înjurat-o atîta, aşa că nu le-ar rămîne decît cîteva opţiuni… exotice! Totul se plăteşte! Toţi vor plăti! Aveţi „puţintică” răbdare şi-o să vedeţi!