Una din metodele pe care le folosește Vladimir Putin în încercarea de a cuceri Ucraina este distrugerea culturii: fără memorie culturală, un popor nu există. The Guardian arată, într-o analiză, cum mii de obiecte de artă care țin de istoria culturală a Ucrainei au fost furate de trupele ruse din muzeele ucrainene de la începutul războiului, în vreme arta occidentală nu i-a interesat pe invadatori. Metoda nu este nouă și nici Putin nu este la prima încercare de ștergere a memoriei poporului ucrainean.

La începutul invaziei Rusiei în Ucraina, directoarea Muzeului de Istorie Locală din Melitopol, Leila Ibrahimova, a decis ca tezaurul de aur din Sciția antică să fie ascuns. La doar doar cîteva săptămîni după, directoarea a fost răpită și interogată de trupele ruse. Au vrut să afle unde este aurul scitic. Leila Ibrahimova a refuzat să coopereze.

Ulterior, curatoarea muzeului, Galina Andriivna Kucher, a fost amenințată cu arma să le arate „experților” ruși unde este aurul. Și ea a refuzat să coopereze. Galina Andriivna Kucher a fost răpită de acasă pe 30 Aprilie și de atunci nu se mai știe nimic despre ea.

Potrivit unei relatări apărute în New York Times, rușii au reușit în cele din urmă să găsească tezaurul de aur, care datează din sec. IV, ascuns în cutii, în subsolul muzeului. Obiectele au fost luate și duse în Donețk, în zona controlată de ruși, din motive de „securitate”, iar noul director-marionetă instalat de ruși, Evgheni Gorlacev, a declarat că tezaurul nu este doar al ucrainenilor, ci are o „valoare culturală mai mare, pentru întreaga fostă Uniune Sovietică”.

Cuvintele lui au fost atent alese, pentru a înlocui moștenirea ucraineană a colecției cu moștenirea sovietică, sugerînd că Ucraina este din nou în sfera de influență și control a Rusiei.

2.000 de opere furate

Pînă acum, rușii au distrus sau avariat 250 de muzee și instituții de cultură din Ucraina. 25 de tablouri ale artistei populare Maria Primacenko au ars după ce Muzeul de Istorie Locală din Ivankiv a fost lovit de o rachetă.

Muzeul „Arhip Kuindji” din Mariupol a fost grav avariat în urma unui atac aerian, care a lăsat tablourile la voia naturii, atîrnate de pereți, în mijlocul dărîmăturilor.

Laboratorul de Monitorizare a Moștenirii Culturale, coordonat de Muzeul de Istorie Naturală din Virginia (SUA), în colaborare cu Muzeul Smithsonian, a înregistrat, pînă acum, peste 110 monumente distruse de armele rusești.

Pe lîngă distrugerea de muzee și galerii de artă, trupele ruse sunt acuzate că au furat aproximativ 2.000 de obiecte de artă. În afară de aurul scitic din Melitopol, de la Mariupol au dispărut un pergament cu Tora scrisă de mînă și o Evanghelie valoroasă printată în 1811, la Veneția.

Recidiva lui Putin

S-au mai văzut lideri autocrați care confiscă artă ca mijloc de a rescrie istoria culturală a unui popor în propriul interes: în 1937, Hitler a confiscat 17.000 de lucrări de artă din peste 100 de muzee germane în mai puțin de o lună. Unele au fost expuse în expoziția lui de Artă Degenerată, dar majoritatea au fost distruse sau „pierdute”.

Napoleon a dus la Paris munți de opere de artă din întreaga Europă: sculpturile clasice Apolo din Belvedere și Laocon, aduse din Italia; Coborîrea de pe Cruce a lui Rubens, din Belgia.

Dar aceste ultime furturi reprezintă încercarea lui Putin de a șterge istoria independentă a Ucrainei și de a promova propriul model expansionist al unui nou imperiu rus.

Este clar că Putin vede aurul scitic ca pe o trăsătură centrală a identității culturale și a independenței Ucrainei. Nu este prima dată cînd încearcă să pună mîna pe el.

În 2014, mai multe piese din aur scitic erau împrumutate muzeului Allard Pierson din Amsterdam. Patru dintre muzeele ucrainene care dăduseră cu împrumut aceste piese se aflau în Crimeea. După ce Putin a invadat și anexat Crimeea, a făcut presiuni asupra Olandei pentru a-i trimite piesele respective. A început un lung proces și abia în Octombrie 2021 un judecător a decis că obiectele aparțin Fondului Muzeului de Stat al Ucrainei, nu muzeelor din Crimeea controlată acum de Rusia (piesele se află în continuare în depozitele muzeului din Olanda).

Capturarea memoriei culturale

Dacă luăm în considerare și tablourile luate cu forța din Mariupol, apare un model clar de acțiune. Operele de artă au fost alese pentru a submina identitatea națională a Ucrainei.

De exemplu, tablourile pictorilor occidentali au fost lăsate în pace. În schimb, au fost furate lucrările artiștilor ucraineano-ruși.

Ivan Aivazovski, pictor de peisaje marine din sec. XIX. Născut în Feodosia, un port din Crimeea, Aivazovski a fost unul din marii artiști romantici, care a pictat mări agitate, apusuri aurii, nave în mijlocul furtunii.

Mai tînărul Arhip Kuindji, ale cărui tablouri au fost, de asemenea, furate, s-a născut în Mariupol. Picturile lui sunt calmul dinaintea furtunii lui Aivazovski, peisaje de o liniște armonioasă.

Ambii artiști au lucrat în regiuni care aparțin acum fie Ucrainei, fie Rusiei și ambele țări îi revendică.

Alte lucrări furate îi au ca autori pe Tetiana Yablonska (1917–2005), pictoriță ucraineană și activistă politică, născută în Smolensk, Rusia, Mikola Hlușcenko (1901–1977), care a trăit în Donețk de la o vîrstă fragedă, dar care s-a născut tot în Rusia. 

Linia de gîndire a Rusiei pare să fie aceea că, dacă pune mîna pe astfel de tablouri ale unor pictori ucraineano-ruși, vor urma apoi teritoriile pe care artiștii respectivi le considerau odinioară casa lor.

Piesa de rezistență

Există speranță, însă. Reziliența pe care Ucraina o dovedește în război se vede și în răspunsul pe care îl dă în acest atac paralel asupra culturii.

La Bienala de la Veneția, expoziția „Aceasta este Ucraina” a fost plină de artiști, iar sloganul „Ne apărăm libertatea”, scris de mînă de Volodimir Zelenski, a fost agățat pe una din fațadele clădirii.

Unul dintre artiștii implicați, Nikita Kadan, a creat o operă din bucăți de metal contorsionat culese după războiul din Donbas din 2014, dar și din războiul actual.

Piesa centrală a colecției de aur scitic din Melitopol este un pieptar, o platoșă din aur, cu un desen complex format din vite și cai – elemente centrale ale vieții sciților –, dar și scene de luptă între grifoni și cai, întrețesute cu modele de flori.