Realitatea care ne ia la palme

Un vechi prieten de la Bucureşti, colecţionar de înţelepciuni şi nu numai, într-una din zile, a redistribuit prin Facebook un catren-replică la poezia „Noi vrem pămînt” a lui George Coşbuc. Este atît de ilustrativ pentru realitatea tristă în care trăiesc ţăranii nu doar din România, ci şi din R. Moldova, încît am decis să vi-l reproducem. Deoarece există posibilitatea ca mulţii dintre moldoveni să nu cunoască poezia „Noi vrem pămînt” a lui George Coşbuc, vă reproducem un fragment (prima strofă) din ea, iar în final – catrenul-replică:

„Flămînd şi gol, făr-adăpost,/ Mi-ai pus pe umeri cît ai vrut,/ Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut/ Şi cîine eu ţi-am fost!/ Ciocoi pribeag, adus de vînt,/ De ai cu iadul legămînt/ Să-ţi fim toţi cîini, loveşte-n noi!/ Răbdăm poveri, răbdăm nevoi/ Şi ham de cai, şi jug de boi/ Dar vrem pămînt!/

Replica

De sub terenuri nelucrate,

Coşbuc se-nalţă din mormînt

Şi-ntreabă ţăranii de la sate:

- Mai vreţi sau nu mai vreţi pămînt?

Pentru conformitate, M. Conţiu