Creşterea tarifelor şi administrarea proastă au adus sistemul energetic în prag de faliment

Sectorul energetic al ţării, mai cu seamă cel de producere a energiei termice şi a curentului electric, rugineşte. În sensul adevărat al cuvîntului. Ultimul raport al Curţii de Conturi al RM(CCRM) arată că potenţialul întreprinderilor industriale care asigură orăşenii cu căldură şi mai dau şi o anumită cantitate de energie electrică este folosit doar în proporţie de pînă la o treime din capacităţile lor. Adică, în mare parte, utilajele celor trei centrale electrice şi de termoficare din ţară staţionează şi n-au o altă perspectivă decît să ruginească.

În opinia echipei de controlori ai CCRM, care a efectuat un audit al gestionării patrimoniului public şi al formării tarifelor pe parcursul anilor 2007-2011 în cadrul celor 3 întreprinderi energetice din ţară (CET-1, CET-2 din Chişinău şi CET-Nord din Bălţi), scăderea randamentului acestor agenţi economici a fost determinată de debranşările masive ale consumatorilor de la sistemul centralizat de termoficare, mai cu seamă în capitală. Dacă pornim de la constatarea angajaţilor Curţii de Conturi că CET-1, CET-2 asigură doar 76 procente din nevoile de agent termic în capitală, apoi se poate spune că aproape o pătrime dintre consumatorii din municipiul Chişinău s-au deconectat de la sistemul centralizat de încălzire.

Din cauza costului înalt al gigacaloriei, care s-a ridicat pînă la o mie de lei, adică de 4-5 mai mare faţă de 2007, locuitorii Chişinăului, bunăoară, au preferat să-şi instaleze în casele lor sisteme autonome de încălzire. În afară de aceasta, aproape toate blocurile locative care se construiesc acum dispun de propriile instalaţii de încălzire. Mai pe scurt, în loc să-şi îmbunătăţească randamentul, eficienţa, CET-urile au majorat tarifele la apă fierbinte livrată consumatorilor pentru încălzirea încăperilor şi s-au ales cu efectul bumerangului. Drept urmare a debranşărilor masive, volumul energiei termice produse aceste trei întreprinderi a scăzut catastrofal. Adică, sînt în pierdere. Nu au avut în vedere că mai există şi surse alternative de încălzire a locuinţelor.

Pornind de la datele raportului Curţii de Conturi, potrivit cărora volumul energiei termice produse de cele două CET-uri din capitală a scăzut în 2011 cu 93 mii gigacalorii faţă de 2007, iar cel al CET-Nord, cu 4,7 mii de gigacalorii, se poate spune că veniturile totale ale acestor 3 întreprinderi din ţară s-au micşorat în patru ani cu aproape 100 milioane de lei. Pierderile suportate rezultă ca urmare a creşterii tarifelor ce i-a determinat pe oameni să scape de serviciile sistemului centralizat de încălzire.

Cel mai interesant este că managerii acestor trei întreprinderi nici nu vor să recunoască propriile responsabilităţi faţă de degradarea sectorului energetic al ţării. Astfel, Fiodor Moiseev, director general al CET-1, acuză scumpirea combustibilului importat, precum gazele naturale, lipsa investiţiilor pentru modernizarea CET-urilor. Administratorii întreprinderilor respective cer finanţări suplimentare, dar haideţi să vedem cum sînt folosite mijloacele băneşti aflate în gestiunea managerilor care administrează cele 3 centrale.

Potrivit datelor auditului CCRM, datoriile CET-urilor se ridică la peste 2,2 miliarde de lei şi, asemenea unei stînci enorme, ameninţă să le distrugă. În acelaşi timp, creanţele acestora, adică sumele de bani care le datorează anumite persoane şi agenţi economici celor 3 centrale, depăşeşte valoarea de 2,4 miliarde de lei. Adică, ajunge cu vîrf şi îndesat pentru onorarea obligaţiilor de plată asumate, mai ales faţă de furnizorii de gaze. Prin urmare, ar fi normal ca administratorii din sectorul energetic să se concentreze pe recuperarea banilor de la datornici, ci nu să ceară investiţii de la stat.

În genere, este curios să ştim cum de mai funcţionează aceste întreprinderi în condiţiile în care datoriile lor depăşesc 2 miliarde de lei? Auditul Curţii de Conturi arată că deficitul de mijloace băneşti este acoperit din contul creditelor, care îngroaşă muntele datoriilor. Doar, CET-1 şi CET-2 au contractat împrumuturi în mărime totală de 100 milioane de lei, tocmai valoarea veniturilor ratate ca urmare a majorării tarifelor şi a renunţării ulterioare în masă a consumătorilor la serviciile acestora. La care se mai adaugă ratele la dobînzile creditelor, pentru care în 2011 CET-1 a plătit 3,5 milioane lei.

Deşi, este demonstrat că randamentul celor 3 centrale a scăzut, volumul de producere s-a micşorat foarte mult, din raportul CCRM nu reiese că administratorii acestor întreprinderi au înţeles situaţia gravă în care s-au pomenit structurile administrate de ei. Deoarece, aceştia nu au adoptat o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lungă durată, care să aducă tarifele conform capacităţii de plată a populaţiei şi, în felul acesta, să recupereze consumatorii pierduţi. Conducătorii nu au întocmit nişte măsuri de eficientizare a activităţii întreprinderilor încredinţate lor de Guvern pentru gestionare, cred eu, pentru că proasta administrare a CET-urilor nicicum nu se răsfrînge asupra veniturilor lor personale, precum şi asupra fondurilor de remunerare a muncii lucrătorilor acestor întreprinderi. Cu toate că rezultatele înregistrate în ultimii ani de către CET-1,2 şi Nord degradează cu fiece an, fondurile de salarizare nu că nu se micşorează, ci, dimpotrivă, cresc, se plătesc premii. Controlorii Curţii de Conturi au constat că s-au făcut cheltuieli nejustificate în procesul de remunerare şi acordare a primelor în valoare de mai bine de 18 milioane de lei. Culmea obrăzniciei, potrivit raportului CCRM, anumite categorii de salariaţi se învrednicesc de prime doar pentru că execută munca pentru care au fost angajaţi.

Bătaie de joc nu altceva, volumele de producere a energiei termice scad, iar salariile cresc. Pentru concreteţe, fondul de salarizare la CET-1 s-a extins în 2011 de 1,4 ori, în timp ce volumul de energie termică produsă a scăzut de 1,6 ori.. La fel, administraţia CET-2 a majorat lefurile de 1,6 ori, iar cantitatea de energie termică a rămas aceiaşi, dimpotrivă, cea electrică s-a micşorat de 1,1 ori. În fine, conducătorii CET-Nord au mărit salariile în egală măsură cu cei de la CET-2, însă producerea de energie, practic, nu a crescut.

Desigur, managerii celor 3 CET-uri pot să speculeze la nesfîrşit pe seama preţul gazelor naturale de import, care după cum arată şi raportul CCRM, reprezintă aproape 80 procente din tariful căldurii plătit de consumatori. Totuşi, cîtă vreme în cadrul acestor întreprinderi se aplică nişte criterii strîmbe de apreciere a muncii fiecărui angajat, de calculare a profitului în funcţie de creşterea consumului şi cheltuielilor nu se poate conta pe creşterea randamentului întreprinderii, pe scăderea preţului unei gigacalorii. Nu demult s-a anunţat că toate aceste întreprinderi, alături de alte zeci din ţară, vor fi scoase la licitaţie. Dar poate nu face să ne grăbim cu privatizarea, deoarece şi de costul şi calitatea apei fierbinte pentru încălzirea locuinţelor depinde temperatura atmosferei sociale în ţară. Să încercăm mai întîi să schimbăm managerii şi criteriile de apreciere a muncii acestora şi a eficienţei activităţii CET-urilor!

Vlad LOGHIN