În 1945, la doar două zile după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, un singur om a săvîrșit un gest pe care mulți istorici îl consideră drept actul de naștere al Războiului Rece. Numele său era Igor Guzenko.

Criptograf sovietic, activînd sub acoperirea unui diplomat la Ambasada URSS din Canada, el cunoștea aproape toate secretele activității serviciilor de informații sovietice în Occident. Riscîndu-și viața, Guzenko a scos din Ambasadă 109 documente strict secrete și le-a predat autorităților canadiene. Acest episod a constituit prima dezvăluire publică a vastei rețele de spionaj sovietice din țările aliate și a declanșat confruntarea ideologică ce avea să modeleze lumea timp de decenii.

Guzenko a expus infiltrarea serviciilor secrete sovietice în mediile științifice și militare din Canada, Marea Britanie și Statele Unite. Printre documentele transmise se afla corespondența colonelului GRU Nikolai Zabotin cu agenți infiltrați, inclusiv în proiectul american de creare a bombei atomice. Urmările au fost dramatice: 26 de persoane arestate și 10 condamnate, printre care angajați ai Ambasadei britanice și consilieri științifici. Pentru Occident, revelația a fost un șoc, aliatul de război se dovedise a fi un adversar în culisele spionajului.

În URSS, trădarea lui Guzenko a fost calificată drept crimă de stat. O comisie internă a pus vina pe seama lui Zabotin, rechemat din Canada. Numele lui Guzenko a fost șters definitiv din presa sovietică, ca și cum nu ar fi existat vreodată.

În Occident, soarta dezertorului a fost privită cu alți ochi. Autoritățile canadiene i-au acordat lui și familiei sale azil politic, o casă cu două etaje într-o suburbie a Toronto-ului și o nouă identitate. Însă această viață era dominată de teamă: pînă la sfîrșitul zilelor sale, Guzenko a apărut în public doar purtînd o glugă cu deschizături pentru ochi. Spaimele lui nu erau nefondate, serviciile secrete sovietice îi eliminau adesea pe dezertori în străinătate.

Povestea lui Guzenko a inspirat două filme hollywoodiene – „Cortina de fier” (1948) și „Operațiunea Căutare”. El a scris cartea This Was My Choice, în care a descris în detaliu motivele fugii sale și mecanismele interne ale spionajului sovietic. Pînă la moartea sa, în 1982, a rămas sub protecția serviciilor speciale, iar adevărata sa identitate și locul unde trăia nu au fost dezvăluite nici măcar postum.

Istoricii sunt de părere că afacerea Guzenko a marcat începutul erei neîncrederii dintre URSS și foștii aliați ai coaliției antihitleriste. Dezvăluirile sale au convins Occidentul de necesitatea înăspririi politicii față de Moscova și au devenit catalizatorul creării sistemelor moderne de contraspionaj, inclusiv a viitoarei Agenții Naționale de Securitate din Statele Unite. În fapt, un singur om, cu o servietă plină de documente, a apăsat pe trăgaciul unui conflict global ce avea să fie numit mai tîrziu Războiul Rece.

Guzenko nu a fost nici idealist, nici trădător în sensul clasic. Nu lupta nici pentru capitalism, nici împotriva comunismului. Pur și simplu s-a temut pentru propria viață și pentru siguranța familiei sale, aflînd că, după încheierea misiunii, ar putea să nu se mai întoarcă viu acasă, dar tocmai această frică, dublată de instinctul de supraviețuire, a schimbat cursul istoriei. (Sursa: Marcus de seară)