În Asia există șapte țări care au ceva în comun. Numitorul comun al acestor state îl reprezintă terminația -stan din numele acestora: Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîzstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Afghanistan și Pakistan.

Ei bine, explicația acestui sufix este una mai simplă decît v-ați putea imagina unii dintre voi. Cuvîntul STAN este un cuvînt care are origini persane și înseamnă pămînt, teritoriu. Așadar, prin adăugarea sufixului STAN la numele grupului cultural sau etnic aflăm că un anumit pămînt/teritoriu le aparține oamenilor care îl locuiesc.

Astfel, denumirile celor șapte țări s-ar traduce astfel: Kazahstan înseamnă pămîntul (teritoriul) kazahilor, Uzbekistan – pămîntul uzbecilor, Kîrgîzstan – pămîntul kîrgîzilor, Turkmenistan – pămîntul turkmenilor, Tadjikistan – pămîntul tadjicilor, Afghanistan – pămîntul afghanilor și Pakistan – pămîntul pakistanezilor.

Mergînd și mai departe cu rădăcinile cuvîntului STAN ajungem la termenul indo-iranian stanam. Acesta înseamnă așezare, un loc unde stă cineva și este derivat din cuvîntul sta, care înseamnă… a sta. Practic, STAN s-ar putea traduce printr-un loc unde oamenii stau.

Astfel, prin construcție, obținem numele celor șapte țări. Spre exemplu, uzbecii stau în Uzbekistan – așezarea uzbecilor, afghanii stau în Afghanistan – așezarea afghanilor, turkmenii stau în Turkmenistan – așezarea turkmenilor și așa mai departe.

Dacă ne gîndim bine, lucrurile stau la fel și în Europa, acolo unde denumirea unor țări în limba engleză au aceeași terminație, și anume LAND: England, Scotland, Ireland, Iceland, Finland și Poland.

Cuvîntul LAND se traduce în limba română ca pămînt, teren. Astfel, asemenea țărilor din Asia Centrală, tot prin construcție, putem spune că England este pămîntul englezilor, Scotland – pămîntul scoțienilor sau Poland – pămîntul polonezilor etc.