Scrisul este capabil să scoată în evidenta detalii privind caracterul unei persoane, aşa cum susţin de multa vreme grafologii, potrivit unui studiu elaborat de National Pen Company din SUA.

Mai mult decît atîta, au fost identificate 500 de particularităţi aferente scrisului de mînă, cărora le corespund anumite inclinaţii, opţiuni, talente sau năzuinţe ale celor ce scriu.

O pseudoştiinţă

S-a propus chiar ca grafologia, care face analiza scrisului, să fie folosită atît ca mijloc auxiliar pentru identificarea unor probleme de sănătate greu de diagnosticat, cît şi ca detector de minciuni, notează Infoniac.

Trebuie totuşi menţionat că grafologia este considerata pseudoştiinţă, deoarece nu există dovezi suficiente cu privire la exactitatea şi conformitatea certă a concluziilor ei. Cu această rezervă, unele companii nu ezită totuşi ca, printre testele de angajare a personalului, să folosească şi unul grafologic, care poate fi luat în considerare alături de alte criterii ale angajatorului. Aici trebuie menţionat că grafologia nu se confundă cu caligrafia, care este arta de a scrie frumos, ceva dispărut nu numai din instituţii, dar şi din şcoli.

În trecutul nu tocmai îndepărtat

Pînă în anii '40, caligrafia era materie obligatorie în şcolile elementare, iar certificatul de absolvire a primelor 4 clase nu se elibera pînă cînd absolventul nu prezenta un text scris frumos, cu peniţa "claps", în faţa examinatorului.

Am vorbit intenţionat de peniţă, care îmi permite să evoc cum era scrisul din acea vreme. Pixul nu se inventase. Stiloul fusese inventat, dar în şcoală era interzis, considerîndu-se că această invenţie excentrică "strică scrisul caligrafic", adică te face să nu scrii niciodată frumos.

Elevii veneau la şcoală cu toc, peniţă şi călimară, aceasta din urmă fiind o invenţie specială, foarte curioasă, din sticlă, făcută în aşa fel încît oricum ai întoarce-o, cerneala nu curge afara din ea.

Dar să ne întoarcem la grafologie! Regulile grafologilor erau multe, însă cîteva din ele au rămas pînă astăzi notorii, întrucît grafologii le-au verificat în amănunt pe manuscrise celebre aparţinînd lui Napoleon Bonaparte, lui Bismark, Garibaldi, Robespiere, Balzac, Victor Hugo, Beethoven şi mulţi alţii. S-au scris cărţi despre scrisul acestora.

Cîteva reguli simple

Deşi concluziile grafologilor – de altfel ca şi la astrologi – rezultau din interpretarea combinată a mai multor informaţii suprapuse, cîteva reguli simple sunt înscrise în orice tratat elementar de grafologie:

Scrisul mic denotă un caracter timid, închis, harnic, sensibil şi iubitor de natură.
Scrisul mare aparţine celor sociabili, drepţi, dornici să atragă atenţia asupra lor şi încrezători în sine.

Scrisul mijlociu aparţine persoanelor echilibrate, cu capacitatea de a se adapta cu uşurinţă situaţiilor şi societăţii.

Distanţa mare între cuvinte denotă simţul independenţei, preţuirea propriei libertăţi şi un caracter nu tocmai sociabil.

Distanţa mică între cuvinte aparţine celor care nu suporta singurătatea.

Scrisul orientat spre dreapta indică persoanele dispuse să facă noi cunoştinţe şi chiar dornice de aventură.

Scrisul drept (vertical) indică omul care nu permite emoţiei să influenţeze raţiunea. Este specific individului logic şi practic.

Scrisul îndreptat spre stînga arată omul precipitat, dispus să termine rapid orice treabă începută şi să scape de ea.

Literele rotunjite aparţin de obicei omului visător, cu simţ artistic şi creativ.

Literele ascuţite indică agresivitate, inteligenţă şi curiozitate.

Literele bine legate unele de altele sunt specifice persoanelor cu simţ metodic, bine calculate şi hotărîte.

Păstrarea unei margini largi în stînga denotă simţul reveriei şi plăcerea de a trăi în trecut.

Păstrarea unei margini largi în dreapta este specifică persoanelor cărora le este frică de necunoscut şi care sunt îngrijorate de viitor.

Folosirea întregului cîmp al paginii, fără spatii marginale denotă o minte dezorganizată şi rătăcită.

Succesul grafologiei de altădată s-a diminuat odată cu apariţia stilourilor, care aveau tendinţa de a uniformiza scrisurile, dar această pseudoştiinţă a primit în ultimele decenii o lovitură de moarte prin apariţia tastaturii, la care, de altfel, scriu şi eu aceste rînduri.

Sursa: Ziare.com