Autor: Mihai CONŢIU

Scrierea acestui articol mi-a fost sugerată de două fapte: a) în urmă cu ceva timp, l-am auzit pe Mihai Ghimpu, la televizor, în direct, cînd îi reproşa unui protestatar că n-a făcut nimic în viaţa lui; b) votarea proiectului de lege care acordă statut special municipiului Chişinău, care, în realitate, îi legitimează dictatura personală a lui Dorin Chirtoacă în Primăria Chişinăului.

Proşti şi mafioţi sînt peste tot în lume, dar aceştia nu ajung la Putere decît în ţările sărace, cu o populaţie ce are un grad de cultură sau informare sub media acceptabilă, nedemocratice şi primitive în raport cu civilizaţia. Apariţia dictaturilor din ţări africane sau America de Sud a fost cu putinţă doar după ce colonizatorii civilizaţi le-au acordat independenţa de stat. Rămase fără stăpînul colonialist, dar civilizator, aceste ţări au devenit Raiul corupţiei şi moşia personală a celor mai puternici bandiţi locali. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi continuă să existe şi în Republica Moldova după ce şi-a cîştigat independenţa de stat în timp ce fosta URSS căsca a lene.

Cei născuţi şi educaţi în fosta URSS, prin însăşi natura lor, fie că sînt intelectuali, ţărani sau politicieni, nu pot fi democraţi şi civilizaţi conform normelor din ţările occidentale cu o civilizaţie consolidată permanent de-a lungul secolelor. Elitele intelectuale şi politice scurse din fosta URSS, la fel ca şi în ţările înapoiate sau dictatoriale din Africa, se folosesc de lozinci şi discursuri populiste doar spre a îndobitoci şi mai mult populaţia pentru a fura şi domina ţara. Aceşti derbedei politici şi mafioţi ştiu prea bine cît de ticăloşi sînt, căci pe ei îi interesează doar Puterea şi banii. De Dumnezeu nu le pasă pentru că se născuseră deja atei.

Impotenţa elitei politice sau a celor care votează?

Oricît ar părea de frustrant şi umilitor pentru unii, trebuie să recunoaştem că politicieni ca Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă sînt exponenţii elitari ai neputinţei şi chiar a prostiei unora dintre moldoveni. La modul cel mai real cu putinţă, Ghimpu nu a făcut absolut nimic bun în viaţa lui. Este întruchiparea ideală a profitorului incult şi a şantajistului politic. Cu atît mai umilitor este şi pentru mine, ca român, faptul că aventurierii politici Ghimpu şi Chirtoacă au fost puternic susţinuţi de toate pramatiile politice şi securiste din România. Vă daţi seama cît de proşti îi cred pe moldoveni susţinătorii lor români dacă s-au gîndit că „merg şi ăştia dacă n-au alţii mai breji”?

În urmă cu mai mulţi ani, scriam despre bizara „familie românească Ghimpu”. Au fost trei fraţi care i-au tot îmbrobodit pe moldoveni cu utopia unirii Moldovei cu România. Acum a mai rămas Mihai Ghimpu. Imaginaţi-vă absurdul situaţiei în care cei trei fraţi Ghimpu – Gheorghe, Simion şi Mihai – nu au făcut parte din acelaşi partid decît pe vremea URSS, nu şi după 1991. Gheorghe avea partidul său, Mihai Ghimpu pe al lui, iar răposatul Simion, în urmă cu mai mulţi ani, pe vreme cînd era în viaţă, îmi vorbea despre intenţia lui de a crea şi el o mişcare civică unionistă. I-am spus să înceteze dacă nu vrea să-l iau la palme, întrebîndu-l cum, mama dracului, poate uni el Moldova cu România atîta timp cît ei între ei, fraţii, nu se unesc. Oricum, Simion era un om deosebit de blînd şi nu tocmai profitor.

Mihai Ghimpu, însă, s-a căţărat pe „legenda disidenţei” fratelui său Gheorghe. Printre multe altele, vreau să vă spun că o minte KGB-istă informată şi onestă mi-a mărturisit că disidenţa lui Gheorghe ar fi tot… o legendă, iar Moscova şi Mihai Ghimpu ştiu prea bine asta. Mihai Ghimpu este doar un om întîmplător, un produs al hazardului, un ins de pe urma căruia nu va rămîne absolut nimic, nici măcar copii. Faptul că a fost preşedinte interimar de ţară şi preşedinte figurant, provizoriu al Parlamentului nu înseamnă nimic, căci aceste funcţii nu au fost dobîndite pe criterii de merite personale sau de evoluţie politică decisivă şi istorică pentru ţară.

Mihai Ghimpu este o nulitate politică absolută, un om periculos tocmai prin aceea că este un analfabet politic şi şiret, în acelaşi timp, dar capabil de alianţele cele mai diavoleşti pentru propria-i bunăstare. Deşi n-a făcut nimic bun în viaţa lui, trăieşte într-un belşug regesc. Bunăstarea lui personală se datorează nefericirii pe care a produs-o moldovenilor de cînd se gudură prin ograda Puterii şi condiţionează, prin şantaj politic, elaborarea unor „legi convenabile” asupritorilor acestui popor amărît.

Din perspective politice şi intelectuale, Mihai Ghimpu s-a născut ca să fie mort. Chişinăul imatur politic, dar şi disperat de corupţie, l-a propulsat pe Ghimpu în marea politică din clipa în care l-a votat pe nepotul său, Dorin Chirtoacă, spre a deveni primar general. Cînd l-a votat prima dată, Chişinăul era doar imatur politic şi disperat de corupţie, cînd l-a votat pentru a treia oară, indiferent de „intervenţia protectoare” a Bucureştiului, Chişinăul a devenit sinucigaş, olog, ciung, orb, surd şi mut.

Primăria familiilor Chirtoacă şi Ghimpu

La fel ca şi unchiul său, Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă este întruchiparea absolută a impotenţei politice, intelectuale şi edilitare. Este la al treilea mandat de primar şi constatăm că insul acesta n-a făcut absolut nimic bun sau demn în viaţa lui. Chişinăul sinucigaş, olog, ciung, orb, surd şi mut n-a fost capabil să-şi aleagă un gospodar localnic, preferînd să-şi lase soarta în mîinile acestor doi ţărănoi de la Coloniţa – Chirtoacă şi Ghimpu. Furturile din perioada de cînd Chirtoacă este primar le depăşesc pe cele săvîrşite de către cei care au guvernat această ţară în ultimul sfert de secol.

Prin votarea proiectului de lege care acordă statut special municipiului Chişinău, Chirtoacă a devenit practic dictatorul acestui oraş. Acum absolut toţi viceprimarii, şefii de direcţii etc., vor fi numiţi exclusiv de el, fără să dea socoteală nimănui. Nici nu mai vorbim despre faptul că, în urma ultimilor împuterniciri, viitoarele furturi vor fi împărţite cu cei care le-au votat. Un lucru este clar: toţi viitorii şefi numiţi de Chirtoacă vor trebui să fie liberali, din familiile Ghimpu şi Chirtoacă şi să fie cotizanţi generoşi la visteria partidului lor şi ai buzunarelor stăpînilor politici. Dacă preşedintele Nicolae Timofti va promulga această lege sau Curtea Constituţională a lui Alexandru Tănase n-o va anula, peste Chişinău se va instaura cea mai scîrbavnică duhoare dacă locuitorii capitalei nu vor ieşi cu toţii în stradă ca să-l alunge pe Chirtoacă la Coloniţa.

Înainte de votarea acestei legi în Parlament, Chirtoacă şi Ghimpu declarau cu ipocrizie că noul statut special al Chişinăului nu-i făcut pentru Chirtoacă, ci pentru viitor, căci Chirtoacă nu va fi veşnic primar. Aşa este, Chirtoacă nu va fi veşnic primar, numai că pe Chirtoacă şi Ghimpu nu-i interesează ce vor mai putea să fure viitorii primari dictatori, căci ei sînt preocupaţi de prezent, de ceea ce mai pot fura pe ultima sută de metri, atît cît mai au hăţurile Puterii în mîini.

Acum ce credeţi – sînt Ghimpu şi Chirtoacă elitele neputinţei sau ale prostiei unora? Ca porcii…!