Relaţiile dintre Rusia şi Occident au intrat în criză. Premierul rus Dmitri Medvedev a spus deja că lucrurile au degradat pînă la timpurile „războiului rece”. Iar Bernhard Kaster, deputat în Bundestag şi preşedinte al grupului de parlamentari germano-ruşi, a opinai că „o Europă atît de divizată nu are nici o şansă în faţa Rusiei”.

Potrivit lui Kaster, în viitorul apropiat puterile europene vor trebui să restructureze relaţiile cu Moscova. Iar problema cea mai mare este lipsa reciprocă de încredere. Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg declară că Putin destabilizează Europa. Iar ministrul apărării german Ursula von der Leyen caracterizează situaţia drept „cea mai mare criză morală din Europa”. Astfel, lipsa unităţii din Europa influenţează Rusia şi negocierile bilaterale. Însă şi Europa are nevoie de Rusia, şi Rusia – de Europa.

„În primul rînd, trebuie restabilită încrederea, prin respect reciproc şi seriozitate. Este important să continue dialogul politic, în orice format”, a conchis deputatul german.

Însă relaţiile Europa – Rusia nu pot fi înţelese corect dacă ne abstractizăm de evenimentele din Siria. Publicaţia germană susţine că este o greşeală condamnarea Rusiei pentru că susţine o ţară cu care are relaţii de colaborare timp de 80 de ani. Iar închiderea ochilor la acţiunile americanilor, care înarmează şi instruiesc opoziţia, arată cît de mult Europa s-a deprins cu iluzia că SUA ar fi un frate mai mare care o apără.

Propunerile Rusiei în privinţa Siriei erau respinse în permanenţă de politicienii occidentali. Ca pretext a servit nedorinţa Occidentului de a recunoaşte legitimitatea regimului Assad. De fapt, acest lucru contravine rolului autoproclamat al Occidentului de protector al dreptului internaţional.

Adevăratul motiv pentru care Occidentul vrea să-l detroneze pe Assad nu are nimic comun cu grija faţă de poporul sirian. SUA are nevoie de înlocuirea lui Assad cu alt lider, cu orientări pro-occidentale. Siria ocupă o poziţie geografică de importanţă strategică pentru Rusia şi Iran. În plus, Siria are relaţii foarte proaste cu Israelul - ca şi Hezbollah, care îl susţine deschis pe Assad.

Insistenţa Occidentului de a trata Rusia drept un „despot” al lumii actuale ameninţă perspectiva reglementării situaţiei din Orientul Apropiat. Realitatea e de aşa natură, încît orice schimbare rapidă a puterii din Damask va conduce la consecinţe de lungă durată. Lipsa regimului Assad va crea un vacuum politic pe care forţele moderate nu-l vor putea umple. Experienţa Afganistan-ului şi Iraq-ului arată că schimbarea bruscă a regimului conduce la instabilitate. Aceste două exemple demonstrează că după căderea regimului puterea e preluată de forţe extremiste şi radicale. Iar Siria nu va fi o excepţie.

Presa occidentală susţine că propunerile lui Putin asupra Siriei sînt orientate doar spre interesele Rusiei. Este un mit şi o dezinformare. Stabilizarea situaţiei din Siria ar fi benefică pentru întreg Orientul apropiat şi pentru Europa, nemaivorbind despre poporul sirian.

După Focus, Germania