Fiecare cetăţean al planetei este obligat să respecte tradiţiile ţărilor pe care le vizitează sau în care se stabileşte

Autor: Mihai CONŢIU

Vineri, 22 Mai, Guvernul olandez a aprobat o lege care interzice purtarea vălului musulman în unele locuri publice, precizînd că această măsură nu are motive religioase, relatează Deutsche Welle în pagina electronică.

"Veşmintele care acoperă faţa nu vor mai fi acceptate pe viitor în instituţiile de educaţie şi sănătate, în clădirile guvernamentale şi transporturile publice", se arată într-un comunicat al Guvernului, după aprobarea proiectului propus de ministrul de Interne, Ronald Plasterk. Comunicatul precizează că proiectul legislativ are Ca scop să aducă "un echilibru între libertatea oamenilor de a purta hainele dorite şi importanţa comunicării identificabile".

Premierul Mark Rutte a insistat că proiectul, care interzice acoperirea feţei "în anumite situaţii în care este esenţial ca oamenii să fie văzuţi" sau din motive de securitate, nu vizează musulmanii. "Proiectul legislativ nu are motivaţii religioase", a precizat premierul, adăugînd că femeile musulmane vor putea purta în continuare burqa pe stradă. Conform proiectului aprobat de Guvern, persoanele care poartă veşminte ce acoperă faţa, cum este vălul musulman, în locuri în care acest lucru este interzis vor fi amendate cu 405 euro. Proiectul aprobat de Guvern urmează să fie examinat de o comisie de experţi juridici şi, pentru a deveni lege, trebuie să fie aprobat de ambele Camere ale Parlamentului.

Avem suficiente motive să credem că dacă această lege va intra în vigoare va stîrni proteste serioase din partea lumii musulmane. Într-o oarecare măsură, acest proiect de lege al Guvernului olandez ar trebui să fie un model demn de urmat pentru toate ţările musulmane, iar asta din simplul motiv că s-ar asigura un echilibru de condiţionări reciproce între cele două lumi. Musulmanii nu au motive să se revolte, iar aici este vorba despre radicalişti, întrucît nici ei nu permit, în ţările lor, cu excepţiile de rigoare, aşa cum, bunăoară, este în Turcia, ca femeile occidentale să-şi poarte propriile veşminte.

Dacă occidentalii sînt obligaţi să le respecte absolut toate tradiţiile atunci cînd le vizitează ţările, atunci ei de ce să nu le respecte şi ei pe ale noastre cînd ne vizitează? Aici este o paritate legislativă normală care nici nu poate fi pusă în discuţie, darămite să producă nemulţumiri sau revolte. Fiecare turist sau emigrant străin este obligat să respecte cu sfinţenie legile şi tradiţiile ţării pe care o vizitează ori doreşte să se stabilească în ea. Cui nu îi convine, nu are decît să nu viziteze ţara respectivă sau să o părăsească dacă se află deja pe teritoriul ei şi nu înţelege să-i respecte legile. Nu băştinaşii majoritari trebuie să se supună rigorilor culturale ale emigrantului sau turistului, ci invers.

Olanda, slavă Domnului, este ţara tuturor libertăţilor şi permisivităţilor democratice, iar dacă Guvernul a luat o astfel de decizie, avem certitudinea că a fost serios motivat. Reţineţi că aici este vorba despre „importanţa comunicării identificabile", „despre situaţii în care este esenţial ca oamenii să fie văzuţi". Aşa cum musulmanii radicali nu înţeleg sau nu sînt de acord cu cultura occidentală şi, în general, cea din afara lumii lor, nici noi nu putem înţelege sau nu putem admite anumite elemente culturale pe care vor să ni le impună.

Încă din adolescenţă chiar, dar mai mult după aceea, am avut prilejul să cunosc numeroşi musulmani printre studenţii care-şi făceau facultatea la Bucureşti. Ce mă mira la ei şi chiar le-o spuneam era ipocrizia de care dădeau dovadă. Deşi acasă la ei era şi este încă rigoarea drastică, sancţionabilă, în care surorile, mamele, chiar soţiile unora şi, în general, toate femeile lor purtau burqa pe stradă, se bucurau din plin de generozitatea decolteurilor sau picioarelor frumoase ieşite de sub fustele mini ale bucureştencelor pe care nu se sfiau să le seducă. Sigur că am cunoscut şi cazuri cu amărîte de bucureştence care s-au măritat cu unii dintre ei, s-au dus în ţara lor şi şi-au „înmormîntat” frumuseţea în veşmintele lor de după care nu trebuia să li se vadă nici măcar gleznele. Cunosc şi cazuri dramatice în care unele au reuşit şi altele nu să evadeze din această „temniţă cultural-religioasă”.

Celor care mai au timp şi să citească, le recomand să citească experienţa traumatizantă şi dramatică a lui Betty Mahmoody, o americancă din statul Michigan, care a descris, în cartea “Numai cu fiica mea”, chinurile prin care a trecut cînd, împreună cu fiica ei, şi-a urmat soţul iranian în ţara lui, precum şi peripeţiile cumplite pe care le-a suferit atunci cînd, într-un final, a reuşit să evadeze din Irak cu fiica ei.

Femeile sînt subestimate în societatea islamică, iar opinia lor nu se consideră a fi importantă, iar în lumea noastră lucrurile stau invers. În acest context, precum şi în cel invocat în proiectul de lege al Guvernului olandez, musulmanii musafiri din lumea noastră trebuie să înţeleagă bine că în instituţii de stat, bănci sau alte societăţi nu putem concepe să fim colegi cu femei mascate, neidentificabile, aşa cum nici ei nu concep, în lumea lor, decolteul relativ admisibil sau o fustă decentă situată cu o palmă deasupra genunchiului femeilor.

Aici este vorba despre două culturi care se diferenţiază radical. Spre deosebire de radicalismul islamic, noi nu ucidem în numele religiei, ci avem legi laice şi învăţături creştine care, de cele mai multe ori, cu mici excepţii, se completează şi se înscriu în principiile care stau la baza drepturilor fundamentale ale omului, pentru care civilizaţiile de dinaintea noastră au luptat milenar.

În concluzie, pilduitoarea iniţiativă a Guvernului olandez nu face nimic altceva decît să ne îndemne la respect reciproc prin simetria pe care trebuie s-o subînţelegem.