Nu Dodon, ci Plahotniuc vrea să provoace Rusia sau un război civil

Mihai CONŢIU

Referindu-ne la ultima iniţiativă parlamentară – la aprobarea schimbării sistemului electoral în favoarea votului mixt -, precum şi la toate celelalte angajamente electorale şi declaraţii politice întrebăm: Cine a trişat cu Occidentul şi cine a fost onest - Vladimir Plahotniuc sau Igor Dodon?

Plahotniuc, iar aici vorbim despre el ca un substitut al Statului Republica Moldova, şi-a dorit vot uninominal sau mixt, deşi Comisia de la Veneţia a spus clar că această iniţiativă este contraindicată în condiţiile actuale din RM. Cu toate acestea, Plahotniuc şi lacheii lui politici au sfidat Comisia, UE şi Parlamentul European, iar asta în condiţiile în care el, Omul Stat şi conducătorul absolut din umbră şi, mai nou, la vedere al acestei ţări a spus că Guvernul şi majoritatea parlamentară cumpărată şi condusă de el au ales calea integrării europene în mod ireversibil.

Plahotniuc a crezut că îi poate manipula pe europeni şi americani la fel cum o face cu deputaţii şi miniştri lui de paie sau cu trădătorii coruptibili de la Bucureşti care-l sprijină, aşa cum a făcut-o recent jalnicul premier român Mihai Tudose. El, oligarhul, a crezut că americanii şi europenii vor uita de impertinenţa de golan provincial cu care a sfidat Comisia de la Veneţia dacă îşi pune cireada de parlamentari să voteze o anemică şi inutilă Declaraţie a Parlamentului referitoare la retragerea trupelor ruse din Transnistria. Păi există o legislaţie în vigoare în acest sens încă din 2005!

Reacţiile critice de avertizare venite de la oficialii UE faţă de schimbarea sistemului de vot şi declaraţia dură a Ambasadei SUA de la Chişinău l-au pus pe Plahotniuc într-o situaţie la care nu se aştepta şi pentru care nu este pregătit să le gestioneze raţional. Îmbătat fiind de propria-i putere, el crede că occidentalii or fi tot nişte moldoveni, numai că ceva mai puţin şmecheri ca el. El confundă diplomaţia civilizată a europenilor şi a americanilor cu o slăbiciune şi o proastă înţelegere a ceea ce se întîmplă în RM, cine este şi ce vrea el, Plahotniuc. Nu-i deloc aşa, căci occidentalii ştiu de mult ce-i de capul lui şi că a ordonat schimbarea sistemului de vot doar spre a mai avea şanse să-şi păstreze controlul absolut asupra ţării.

Am constatat mai de mult şi am scris că sistemul uninominal sau cel mixt dezavantajează PSRM. Şantajul politic exercitat de Plahotniuc i-a determinat pe socialişti să accepte sistemul mixt. În caz contrar, deputaţii majoritari ai lui Plahotniuc ar fi votat uninominalul. Spre deosebire de Plahotniuc, Dodon nu i-a minţit, nu i-a trişat pe occidentali, ci a spus clar că intenţionează revizuirea sau renegocierea unor articole din Acordul de Asociere a RM cu UE, iar aici este vorba despre acele componente pe care Guvernul Leancă nu doar că nu le-a negociat, dar nici nu le-a studiat, citit, semnînd orbeşte acest Acord. Totodată, exprimîndu-şi opţiunea pentru Uniunea Euroasiatică, Dodon a spus clar că intenţionează să supună la vot, prin referendum, această opţiune. La fel şi în cazul schimbării legii electorale, în privinţa căreia a anunţat că pledează pentru micşorarea numărului de deputaţi.

În concluzie, constatăm că Plahotniuc a minţit cu neruşinare UE şi SUA, în timp ce Dodon şi-a expus clar opţiunile, demonstrînd predictibilitate – o caracteristică agreată, dorită de către toţi politicienii occidentali.

Ce cale va alege Plahotniuc?

Înainte de toate, trebuie să reamintim că absolut toate schimbările iniţiate de Plahotniuc, inclusiv modificare sistemului de votare, au menirea de a-l sluji pe el personal, nicidecum poporul. Opţiunile lui proeuropene şi proamericane sunt total mincinoase, căci el ştie că în UE şi SUA sunt legi de care el se teme. Adoptînd o atitudine antirusească furibundă, el şi-a imaginat că astfel nu doar că va obţine clemenţă din partea Occidentului, dar şi legitimare spre a-şi păstra în continuare controlul absolut asupra ţării. Despre ce fel de opţiune proeuropeană poate fi vorba în contextul în care Plahotniuc, prin Guvernul lui marionetă, cere de la UE bani, dar nu renunţă la controlul absolut asupra Justiţiei, Procuraturii, CNA etc., aşa cum europenii recomandă de ani şi ani?

După reacţia dură şi firească a oficialilor europeni şi americani în privinţa adoptării abuzive, prin şantaj şi manipulare a votului mixt, există pericolul ca Plahotniuc să recurgă la cele mai diabolice metode spre a se salva, iar asta cu riscul aruncării ţării în cel mai cumplit haos. Ca un plan de rezervă întru manipularea occidentalilor, Plahotniuc şi maşinăria lui diabolică de manipulare i-au conturat din timp lui Dodon un chip de politician monstruos de parcă mîine „o să împacheteze ţara şi o s-o trimită prin poştă la Moscova”. Aici este vorba despre mult invocatul „pericol rusesc întruchipat de Dodon”. Cu toate acestea, Occidentul a sancţionat schimbarea sistemului de votare, fiind favorabil celui proporţional de pînă acum, deşi există certitudinea că PSRM va cîştiga detaşat viitoarele alegeri.

Tocmai în contextul planului de rezervă pomenit mai devreme Plahotniuc a mai avut o ieşire disperată prin care crede că Occidentul se va întoarce din drum, spre el, în favoarea sa, la fel cum o fac cumpărătorii prin bazarele turceşti din dorinţa de a obţine un preţ mai mic pentru marfa vîndută. Prin urmare, Plahotniuc „a semnat” un articol în revista americană The Hill, în care, printre altele, solicită ajutorul SUA și UE în vederea soluționării conflictului transnistrean, pentru că doar așa R.M. nu va cădea în zona de influență a Federației Ruse. El invocă faptul că cea mai grea sarcină pe care o are Guvernul moldovean este soluționarea conflictului transnistrean, că Transnistria este o enclavă a Rusiei în Europa de Est, cu un potențial militar periculos atît pentru țara noastră, cît și pentru vecini, că Rusia are peste 20 de mii de tone de armament în regiunea separatistă, iar depozitele se află la 30 de mile de Chișinău.

„Guvernul de la Chișinău încearcă soluționarea diferendului și reunificarea țării, însă formatul 5+2 nu şi-a demonstrat eficienţa pînă în prezent. Prin intermediul Tiraspolului, Moscova încearcă să facă presiuni asupra autorităţilor de la Chişinău ca să abandoneze cursul european”. „Rusia nu reprezintă doar un pericol militar pentru țara noastră, ci și unul economic și politic: „Kremlinul a pus în repetate rînduri embargouri la produsele moldovenești și a hărțuit oficialii noștri în timpul vizitelor la Moscova”, notează cu disperare şi „dragoste de patrie şi Occident” Plahotniuc.

Totodată, el mai scrie că presa rusă s-a implicat în alegerile prezidențiale de anul trecut, favorizîndu-l pe actualul președinte, Igor Dodon. „Acum, acesta încearcă să pună bețe în roate guvernării de la Chișinău, care și-a reafirmat parcursul european și pro-occidental”. „Moldova vrea să continue calea reformelor și a modernizării, însă are nevoie de ajutorul SUA și UE pentru a avea succes”, „mai scrie”  Plahotniuc.

Constatăm, aşadar, că această intervenţie publicistică (bine plătită de el, credem) este o ultimă tentativă disperată de a fi acceptat totuşi drept partener al Occidentului „împotriva Rusiei şi a lui Dodon”. Avem suficiente motive să credem că de astă dată UE şi SUA vor fi inflexibile cu acest oligarh care a făcut atît rău ţării, căci, în primul rînd, europenii şi americanii vor să-i ajute pe moldoveni, nu clica de mafioţi condusă de Plahotniuc. În aceste condiţii, este uşor de intuit că oligarhul va recurge la acţiuni disperate.

Cînd va constata că nu mai are nici o şansă occidentală, e clar că va provoca în modul cel mai brutal Rusia şi mai ales Tiraspolul. Nici un dictator nu renunţă la Putere de bună voie. Fiind megaloman, avînd în subordine o armată întreagă de simbriaşi cointeresaţi şi operativi – în plan mediatic şi de beligeranţă –, Plahotniuc ar putea crede că o agresiune militară asupra Chişinăului poate fi salvarea lui personală, i-ar putea legitima instaurarea unei mini-dictaturi bananiere şi „ar putea trezi Occidentul la realitate în privinţa pericolului rusesc reclamat de el”.

În altă ordine opţională, el ar mai putea iniţia o izolare totală a ţării faţă de restul lumii. În acest context, coroborat fiind şi cu diabolizarea lui Dodon, „Plahotniuc poate ordona mari demonstraţii antiprezidenţiale plătite, fireşte”, iar acestea tot sub lozinca împotrivirii faţă de „pericolul rusesc”. În această „accepţiune arbitrară”, el va face tot posibilul ca să manipuleze astfel opinia publică încît să bagatelizeze realitatea că, de fapt, Dodon este un Preşedinte ales legal, iar el nu are nici o funcţie oficială în Stat, ci doar marionetele lui pe care le-a pus în funcţii.

Mai sunt şi alte opţiuni posibile, dar ne oprim aici. În final, nu putem spera nici pe departe că CNA, Procuratura, MAI, SIS şi Justiţia, măcar în ultimul ceas, îşi vor arunca lanţurile cu care au fost legate de către acest oligarh, îşi vor asuma independenţa şi se vor pune în slujba cetăţenilor acestei ţări. Pînă cînd o ţară să fie încătuşată de un singur om? Dar ţara va avea curajul să-şi pedepsească temnicerul şi călăul?