La Bruxelles, în cercurile înalte ale politicii UE, în general, există o anumită decenţă de tip aristocratic, o anumită elevaţie a comunicării, cultivate şi statornicite de politicieni rasaţi, şcoliţi şi trăiţi în acest mediu chiar din generaţie în generaţie, iar aici este vorba despre ţări cu secole de civilizaţie în spate.

Paradoxul democraţiei, însă, mai face posibilă pătrundere prin marginile acestor cercuri politice intruşi primitivi, inculţi şi, fireşte, stingheritori, aşa cum sunt, din România, Gigi Becali sau Elena Băsescu, iar din R. Moldova – Mihai Ghimpu.

Haideţi să facem un efort hazliu, penibil, în fond, şi să ne imaginăm un dialog dintre Ghimpu şi un lord englez, care are în spate tradiţiile culturale, intelectuale şi de civilizaţie de vreo 500 de ani doar ale propriei sale familii! Nu-i aşa că diferenţa dintre englez şi rudimentarul nostru de la Coloniţa este de tot vreo 500 de ani de civilizaţie, chiar dacă, probabil, lordului nu-i displac pătlăgelele?

Ei bine, oameni ca Ghimpu fac de rîs ţara pe care pretind că o reprezintă; ei merg la Bruxelles, Strasbourg sau Berlin deoarece o fac pe banii statului şi pentru că doar un anumit protocol o cere. În pofida oricărei rigori a protocolului, oameni ca Ghimpu stau tot la masa săracilor, adică nici nu sunt auziţi, nici măcar ţinuţi minte, ci sunt admişi ca simpli figuranţi.

Mihai CONŢIU