Din lumea bancurilor, glumelor

Mă duc la piaţă şi trec pe lîngă o tarabă cu pepeni unde era un carton pe care scria: „Un pepene 3 lei, sau trei pepeni la 10 lei”. În loc să-i spun tipului din spatele tarabei cît de prost e, m-am hotărît să-i demonstrez. Aşa că l-am abordat:

– Aş dori un pepene.
– Da, domnule, face trei lei. I-am dat banii şi i-am spus:
– De fapt, mai dă-mi unul, te rog.
– Nici o problemă, domnule, încă trei lei.
– Ştii ceva, i-am zis, mai dă-mi unul, să fie trei.
– Desigur, domnule, trei lei, vă rog.
Abia mă abţineam să nu rîd şi i-am spus:
– Tocmai am cumpărat trei pepeni cu nouă lei, iar pe cartonul tău scrie trei pepeni pentru zece lei. Tu îţi dai seama cît de prost eşti?
– Nu sunteţi primul client care îmi spune, chicoti el, toată lumea face mişto pînă cînd subliniez că au cumpărat trei pepeni în loc de unul”.

                                   ***

Maricica era servitoare la o familie în Cluj. În fiecare Joi avea liber şi se întorcea acasă seara foarte bine dispusă. Într-o Joi seara, domnul o întreabă:

– Maricica, ce faci tu Joia de vii aşa veselă acasă?

– O, domnu’, noi Joi ne întîlnim cu Ildiko şi cu Feri și Pişta şi mergem pe Feleac şi jucam de-a ghicitul.

– Cum e jocul ăsta, Maricica?

– Mergem la căpiţă, noi fetele punem capul în căpiţă şi băieţii vin pe la spate şi fac la noi, iar noi trebuie ghicit cine a fost. Cîteodată vin mai mulţi băieţi şi noi nu putem ghici şi atunci rîdem şi rîdem, iar ei fac pînă ghicim cine fost.

– Măi, Maricica, e tare interesant jocul ăsta, aş veni şi eu!

– Veniţi domnu’, că Joia trecută a fost şi doamna şi nu a ghicit de 6 ori!

                                   ***

Există bărbați fără de care femeile nu pot trăi. Asta pentu că sunt imprimați pe bancnote!

                                   ***

Ion se căsătorește cu Maria după doar trei luni de relație. După o săptămîna de la nuntă, Maria naște. Iese Ion în sat să facă o cinste la prieteni, la care ăștia încep:

– Bă, Ioane, ce ești, mă, așa prost?! Nu e, mă, copilul tău, că voi nu aveți decît trei luni împreună, mă!

Ion, dezamăgit de cele auzite, merge acasă și îi spune Mariei:

– Marie, toată lumea rîde de mine că micuțul nu-i al meu, că noi nu avem decît trei luni împreuna!
La care Maria:

– Mă, Ioane, ia vino aici lîngă mine să-ți explic, pentru că prietenii tăi fac mișto de tine! Mai, Ioane, ai stat tu trei luni cu mine?
– Da!

– Am stat eu trei luni cu tine?
– Da!

– Am stat noi trei luni împreună?
– Da!
– Ei, și-atunci?! Fă și tu o socoteală și vezi, ies nouă luni?!

                                   ***

- Domnișoară, n-ai vrea să facem dragoste?

- Da, dar nu pot pentru că sunt în doliu!

- Nu-i nimic, intru repede, spun condoleanțe și ies!