”Centrul politic”, o diversiune rusească a unui agent reactivat

Mihai CONȚIU

Mulți și, oarecum, pe drept, dar pînă la un anumit punct, îl acuză pe Vladimir Voronin că i-a permis lui Plahotniuc să devină atît de puternic și influent încît a ajuns să se teamă de acesta inclusiv creatorul lui, liderul comunist. În realitate, însă, vinovatul numărul unu de acapararea controlului total asupra Țării de către Plahotniuc este Dumitru Diacov. Cei care-l cunosc bine, spun că pentru ”bătrînul KGB-is” banii nu au miros nici dacă s-ar afla pe fundul unui closet plin de fecale, cu condiția să fie cît mai mulți, căci știe el cum să-i scoată de acolo.

Am pus în ghilimele ”bătrînul KGB-is”, făcînd trimitere, cel puțin, la perioada anilor 1988-1989, cînd a fost consultant la Departamentul de Relații Externe al Comitetului Central al URSS, iar mai apoi, între 1989 și 1993, cînd a fost șeful Biroului Agenției de Știri TASS în România. Fără ”binecuvîntarea” KGB, nu oricine ajungea atît de SUS! Dar să revenim!

Diacov, așadar, este cel care ”l-a legitimat” politic pe Plahotniuc, dîndu-i controlul absolut asupra propriului partid, PDM. Cît de naivi ar trebui să fim ca să credem că a făcut-o pe gratis? Plahotniuc i-a fost adus lui Diacov, ca ”o partidă bună”, de Marian Lupu, la rîndu-i fiind și el supus necondiționat și servil oligarhului fugar. Prin intermediul PDM, aflat în subordine totală, împreună cu Diacov plasat cu șiretenie ”profitabilă” în funcția de președinte onorific, Plahotniuc, ca politician ”legitimat” de Diacov, a furat Țara cît a putut, transformînd-o într-un Stat mafiot și criminal care nu-și mai revine nici astăzi.

După fuga odiosului Plahotniuc, Diacov a continuat și continuă să se poarte ca o virgină, ca un politician ”onest, echilibrat și înțelept”, ca unul care parcă n-a avut absolut nici o tangență cu Plahotniuc și crimele lui. Comportamentul lui Diacov se înscrie perfect în strategiile din ”Manualul KGB” pentru ”agenții dislocați în politică”.

Pozițiile actuale ale ”complicelui Diacov” sunt chiar mai periculoase decît crimele lui Plahotniuc. Dacă nu era Diacov, nu mai existau nici crimele oligarhului. Voronin i-a permis lui Plahotniuc să ajungă lider interlop, doar atît! Diacov, în schimb, l-a transformat în lider politic al Statului interlop creat de Plahotniuc! Dacă Diacov ar fi avut un minim de moralitate, după atîte păcate politice de-a dreptul criminale, avînd probabil destui bani ca să-i tihnească cum vrea el, luînd în considerație și elementul vîrstă, după fuga lui Plahotniuc, ar fi trebuit să se retragă definitiv din viața politică și publică, rugîndu-se la Dumnezeul ortodox sau cel al KGB ca oamenii să-l uite definitiv.  

Există, cred, cel puțin trei motive din pricina cărora Diacov ține morțiș ”să moară cu Moldova de gît”. Primul. Este trufaș, crede că este o autoritate națională indispensabilă și îi place teribil să fie în lumina reflectoarelor. Al doilea. Nu poate renunța la o relativă influență/prezență politică pentru că doar astfel își poate proteja ”ce-a dobîndit” (bani, bunuri mobile, imobile etc.). Al treilea. Sarcinile și misiunile ordonate de Moscova nu pot fi refuzate atîta timp cît încă este în viață.

Tu, cititorule, ce crezi?

Sîmbătă 20 și Duminică 21 August, la Vadul lui Vodă, sub paravanul diversionist și cinic, chipurile civic și civil, al Fundației pentru Democrație și Progres (care-i a lui!), ”eternul” Dumitru Diacov ”a lansat” o costisitoare și primă ”platformă de discuție privind consolidarea Centrului politic din Moldova”. Spun ”costisitoare” deoarece așa și este – trebuie să ai bani serioși ca să suporți deplasarea, cazarea și masa pentru peste 120 de invitați, dar, de!, ceva-ceva tot a mai rămas de la Plahotniuc sau a fost sponsorizată de către… cineva care ”trebuie să vină”!

Pe scena politică actuală, avem două direcții – Stînga, foarte puternică, influentă și periculoasă în raportul Rusia-Ucraina-Moldova, reprezentată de PSRM și PCRM, și Dreapta, aflată în bătaia vîntului de la guvernare. Așa-zisul Centru politic reprezentat de PDM, cu Plahotniuc și președintele de onoare Diacov, a fugit peste hotare cu oligarhul ca să nu înfunde pușcăria.

O paranteză! Mirarea mirării întrebătoare: Noi, ăștia, civilii, care știm ori am auzit destule despre Diacov și familia lui ”strîngătoare”, avem dreptul să ne mirăm ori să-i întrebăm pe ”maeștrii procurori” dacă Diacov este atît de curat sau bine ”acoperit” încît nu poate face obiectul nici unei cercetări penale? De ce, de fapt, să ne mirăm, atîta timp cît ex-premierul hoțoman Filip a fost dat uitării și se bucură în tihnă de cît ”a agonisit” pe lîngă Plahoniuc? Dar să revenim la ”Centrul politic al lui Diacov”!

O fostă virgină din anturajul lui mi-a povestit că Diacov e dat naibii de zgîrcit. Atunci de unde vine risipa de la Vadul lui Vodă? Moscova nu doarme, nu uită și nu renunță la ”casele străine” în care a fost odată și pe care le consideră proprietățile ei. Stînga politică moldovenească este de încredere pentru Moscova. Întrucît bate vîntul pe Centrul politic, Diacov a fost, cel mai probabil, reactivat deoarece există o ”promisiune centristă” în persoana ex-premierului Ion Chicu, care conduce Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei. În situația actuală, cu o Stîngă și un Centru politic capabile să cîștige Puterea cel mai tîrziu la alegerile viitoare, dacă nu cumva nu intervine vreun neprevăzut-prevăzut, Moscova poate avea satisfacția ”dominării politice democrate” a Moldovei prin ”voința majoritară a moldovenilor”.

Ca să-i dea ”greutate și justificare politico-civică îndreptățite” acestei ”platforme de discuție privind consolidarea Centrului politic din Moldova”, printre cei peste 120 de invitați, la chemarea lui Diacov, au participat primari, viceprimari, consilieri raionali, orășenești, comunali, sătești, atît afiliați cît și neafiliați politic, 13 președinți de raioane, deputați ai Adunării Populare din UTAG. Pentru că, finalmente, obiectivul este unul politic, la invitația lui Diacov au răspuns ”prezent” și lideri ai unor partide extraparlamentare: Partidul Popular din Moldova (Alexandru Oleinic), Partidul Schimbării (Ștefan Gligor), Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei (Ion Chicu), Partidul PACE (Gheorghe Cavcaliuc), Partidul Democrația Acasă (Vasile Costiuc), Partidul Pro Moldova (Andrian Candu), Platforma CUB, Partidului Democrat din Moldova precum și alte mișcări și organizații politice. Asta ca să înțelegeți mai bine cine sunt cei care ”nu-l pot refuza pe Diacov”, dar mai sunt și alții!

Problema care se pune aici nu ține de Diacov și de intențiile lui clare, ci de ”calitatea morală și civică” a unora care, prin prezența lor acolo, îl re-legitimează pe Diacov drept ”autoritate politică incontestabilă și capabilă să revigoreze un Centru politic” care, în realitate, n-a existat niciodată. Ce sprijin, ce sugestii ori idei politice mărețe mai poate oferi ”revigorării Centrului politic” onorabilul domn Nicolae Chirtoacă (care a tronat printre vorbitori), după ce, probabil plictisit de politică ori animat de unele interese, i-a dat ori i-a vîndut fostul lui partid lui Andrei Năstase?

Știindu-se prea bine cine-i Diacov, orice om cu minime virtuți morale se poate întreba ce-au căutat acolo, printre mulți alții, și Anatol Țăranu, Igor Klipii, Valeriu Pleșca ori Dumitru Țîra? Înțelegeți că, totuși, există ceva sau cineva din afară care, practic, îi obligă pe cei amintiți ”să-i legitimeze” demersurile lui Diacov? Există o ”origine” care-i leagă pe toți. Despre asta-i vorba, în esență, pentru că avem de-a face cu un proiect de perspectivă mult mai nociv decît pare la o primă vedere!

Ca să înțelegeți mai bine, iată ce a spus Diacov: „Odată cu dispariția din Parlament a PDM, a dispărut și centrul politic care asigura un echilibru în politicul din Republica Moldova, iar asta face imposibilă găsirea unui consens democratic. De aceea, am inițiat această platformă de discuții și dezbateri politice, care să contribuie la inițierea dialogului și cooperării politice pe centrul eșichierului politic și care, sperăm, va contribui la obținerea unui dialog politic viabil și consens democratic larg.”

Republica Moldova nu va fi niciodată o Țară suverană și independentă autentic atîta vreme cît este dominată de astfel de mortăciuni politice! Chiar că-i greu să mai adaug altceva!