Elveţia-UE: înapoi la începuturi

Autori: Ioachim ALEXANDRU, Alois BERGER

Elveţienii au decis cu o săptămînă în urmă, în cadrul unui referendum, să limiteze imigraţia din ţările UE. Consecinţe ale votului îşi fac deja treptat apariţia.

Mulţi elveţieni speră încă într-o reacţie mai blîndă a UE. Că norii care s-au adunat deasupra ţării lor se vor risipi. Dar iată că, potrivit unui purtător de cuvînt al Comisiei Europene, negocierile în vederea încheierii unui acord de cercetare vor fi sistate, iar programul de schimburi academice "Erasmus Plus" va continua în absenţa Elveţiei.

"Mă tem că populaţia, în parte, încă nu realizează ce înseamnă asta", a declarat creştin-democrata Kathy Riklin, membră a Consiliului Naţional din Elveţia. "Vor exista însă şi alte urmări dureroase", a adăugat ea. Riklin este preşedinta delegaţiei UE-EFTA în Parlamentul federal elveţian şi se ocupă de multă vreme de relaţiile ţării sale cu UE. Chiar şi numai încetarea temporară a programelor de cercetare şi schimburi de studenţi atinge Elveţia într-un punct sensibil, spune responsabila.

Înapoi în izolare?

Elveţia participă de mai bine de un deceniu la programul de cercetare "Horizon" al UE, dotat cu sume de miliarde. Numai pentru intervalul 2014-2020, bugetul programului se cifrează la 80 de miliarde de euro. "Horizon" stimulează proiecte de cercetare comune ale întreprinderilor şi universităţilor din diverse ţări ale UE. Dar nu banii contează în primul rînd, susţine Riklin, ci schimburile ştiinţifice în reţele internaţionale. "De cînd am devenit parte a programului, progresele Elveţiei au fost notabile", adaugă ea. Blocarea colaborării ar fi "o uriaşă dezamăgire şi o uriaşă pierdere pentru cercetarea din Elveţia".

Acelaşi lucru este valabil şi pentru programul de schimburi academice Erasmus, care permite anual unui număr de aproximativ 3000 de studenţi şi profesori elveţieni să înveţe sau să predea la universităţi din ţările UE. Ambele programe sînt pentru moment închise pentru elveţieni. UE nu mai acceptă pe termen nedefinit nici o cerere venită din ţara cantoanelor.

Ori, este posibil ca excluderea din cele două programe să fie doar începutul excluderii Elveţiei din piaţa internă europeană. Dat fiind că Elveţia a vrut de la bun început să profite cît mai mult de cooperarea pan-europeană, dar fără a deveni membră a UE, guvernul de la Berna a negociat în ultimii 50 de ani acorduri bilaterale tot mai strînse cu instituţiile de la Bruxelles.

Între timp, sînt în vigoare mai bine de 120 de acorduri, care reglementează mai totul, inclusiv numărul minim de rotiţe fabricate în Elveţia, de care este nevoie pentru ca un ceas să poată fi vîndut cu inscripţia "Made in Switzerland".

Aşa stînd lucrurile, Elveţia este de multă vreme un membru tacit al UE, potrivit europarlamentarului creştin democrat german Andreas Schwab. "Există numai două diferenţe: Elveţia nu trebuie să co-decidă asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice. A doua este legată de unele aspecte ale colaborării transfrontaliere, unde Elveţia nu participă decît parţial".

Din punct de vedere economic, Elveţia a profitat clar de pe urma apropierii de UE, afirmă Kathy Riklin. "Avîntul economic şi-a făcut de fapt apariţia în Elveţia o dată cu dreptul europenilor la liberă circulaţie, dar teama că identitatea naţională se va pierde a prevalat". Responsabila este de părere că majoritatea elveţienilor nu-şi poate închipui că UE va pune acum, în urma referendumului, totul sub semnul întrebării, fiindcă "numeroase acorduri sînt totuşi în avantajul UE".

Dacă se va ajunge totuşi la o denunţare masivă a acordurilor bilaterale, decisă unilateral de UE, ar fi vorba de "o grea lovitură aplicată economiei elveţiene", afirmă Riklin. Iar dacă UE se va arăta fermă pe poziţie, atunci cetăţenii elveţieni se vor vedea nevoiţi să cedeze. La urma urmei, n-ar fi prima dată că se supune la referendum pentru a doua sau a treia oară o chestiune de aşa mare importanţă.

Potrivit celor mai recente sondaje, 74 la sută din elveţieni sînt pentru rămînerea în vigoare a acordurilor bilaterale cu UE.