Nu-s protejați și stimulați, dar se descurcă singuri

Autor: Mihai CONȚIU

Am cunoscut și cunosc în Republica Moldova oameni absolut excepționali, începînd cu tinere talente uluitoare, care frizează genialitatea, și continuînd cu foarte mulți moldoveni harnici cu inițiative și pricepere formidabilă în domenii cum ar fi viticultura, pomicultura, agricultura, creșterea păsărilor, a animalelor de carne și care produc lapte etc. Anume la acești producători mă refer în rîndurile care urmează.

Cunosc personal mulți dintre acești producători. Firește că nu le voi da numele deoarece acesta nu este un articol publicitar, ci voi vorbi despre ei generic. În zilele de 6 și 7 Septembrie, în curtea Muzeului Național de Istorie, s-a desfășurat Festivalul Vinului de Autor. Mi-am procurat un bilet obligatoriu pentru a putea face ”cunoștință gustativă” cu vinurile prezentate și spre a vorbi cu producătorii. La acest Festival au fost prezenți, în exclusivitate, doar mici producători de ”vinuri de autor”, nicidecum mărcile consacrate la nivel național și internațional. Fiind un relativ bun cunoscător, după cîteva degustări, nu m-am mirat să aflu că unele dintre vinurile expuse au fost premiate cu medalii de aur la mari festivaluri/competiții din Europa, la care au participat producători de mare anvergură din Germania, Italia, Franța, România ori Spania, ca să mă opresc doar la acești mari producători europeni de vinuri. Cunoscînd binișor soiurile de vinuri produse în Țările amintite, vă asigur că vinurile moldovenești de autor sunt de o calitate extraordinară, cu nimic mai prejos decît mărcile europene de prestigiu.

Calitatea acestor vinuri este o consecință a priceperii producătorilor, a tehnologiei de producție avansate și a permanentei lor căutări de îmbunătățire a calității soiurilor de struguri. Una dintre problemele acestor viticultori constă în aceea că, în planul comercializării vinurilor, nu pot concura acele mari companii cunoscute, consacrate la nivel național, iar asta din cauza unui conservatorism al achizitorilor, care se cantonează în cumpărarea de vinuri ”clasice”. Marile lanțuri de magazine naționale nu-i caută pe acești mici producători, chiar dacă au vinuri recunoscute internațional pentru calitatea lor. În acest context, micii producători se descurcă individual care cum poate, iar aici vorbim despre incapacitatea factorilor decizionali de a proteja producătorul autohton.

O situație similară am întîlnit și la micii producători particulari agricoli, cei de fructe, legume, produse lactate etc. Mulți dintre ei sunt nevoiți să-și vîndă marfa intermediarilor, care le oferă un preț de achiziție umilitor de mic, în raport cu prețul final al acestor produse atunci cînd ajung în unele magazine. Atunci cînd este vorba despre dorința unora de a-și exporta mărfurilor, ei se confruntă cu realitatea că ”doar cei aleși” au monopolul exportului.

M-a impresionat teribil la toți acești mici producători pasiunea pe care o pun în munca lor și permanentele căutări de a-și îmbunătății calitatea produselor. Muncesc și produc la cele mai înalte standarde internaționale, însă, de nevoie, sunt obligați, din cauza Sistemului, să-și vîndă marfa la bucată, pe apucate și imposibil de fiscalizat, iar asta nu-i din vina lor. Păcat!