Doar cîteva condiţii neştiute şi obligatorii în cazul unirii RM cu România

Autor: Mihai CONŢIU

Printre numeroasele motive invocate de către moldovenii adepţi ai unirii RM cu România mai sînt: Republica Moldova a eşuat ca stat, sărăcia cronică, incapacitatea organizatorică a administraţiilor locale şi centrale, corupţia generalizată care a dus statul în captură oligarhică, birocraţia şi administrarea teritorial administrativă de tip sovietic, incapacitatea clasei politice şi a instituţiilor de drept de a se reforma, lipsa unei perspective naţionale unitare, pericolul rusesc etc.

În aceste condiţii, înseamnă că unioniştii moldoveni acceptă autoritatea României ca stat model, în care vor să se integreze, să-i respecte legile şi să se alinieze principiilor şi valorilor româneşti exersate de-a lungul deceniilor într-un stat unitar, suveran şi independent, care este şi membru al UE şi NATO. Prin urmare, România trebuie să-şi asume responsabilitatea de a administra o provincie care a falimentat în demersul ei de ţară. Fiind vorba despre o provincie falimentară din toate punctele de vedere, este evident faptul că s-a ajuns la această situaţie din cauză că în acest teritoriu nu există lideri politici şi intelectuali competenţi, autorităţi locale, centrale şi manageri de aceeaşi anvergură şi multe altele.

Pentru ca viitoarea provincie românească să se integreze deplin în România Mare şi să se egalizeze în prosperitate şi grad de civilizaţie cu restul ţării, este nevoie de competenţă, disciplină şi acceptarea necondiţionată de către toţi moldovenii a noilor rigori, iar asta spre binele viitorului lor.

La ora actuală, cam nimic din ceea ce există în RM nu este compatibil cu multiplele norme româneşti – administraţie locală, legislaţie, învăţămînt, sănătate, cultură, mass-media, protecţia socială, justiţie, poliţie, armată etc. În aceste condiţii, ţinîndu-se seamă şi de faptul că RM nu a avut absolut nici o competenţă ca să se definească individual ca stat de sine stătător într-un sfert de secol, va fi nevoie de o terapie de şoc aplicată în modul cel mai radical cu putinţă, dar şi cu o rezonabilă înţelegere. Aici nu vorbim despre drepturile minorităţilor care vor fi respectate la fel ca şi în România.

În consecinţă, în absolut toate sferele de activitate din această viitoare provincie românească vor trebui să fie numiţi conducători responsabili, cu experienţă şi buni manageri din România. Din multitudinea de exemple, ne vom opri doar la cîteva.

În administraţiile locale, de exemplu, este nevoie de buni conducători cum numai în România pot fi găsiţi, căci ce ştiu cei de aici despre o administrare teritorială a unui judeţ dintr-o ţară europeană? Nimic altceva decît să fure şi să redistribuie fondurile pe criterii politice! Despre alinierea legislaţiei la cea românească nici nu mai vorbim, iar numărul puşcăriilor care va creşte va fi relevant în acest sens.

Învăţămîntul din actuala RM este o batjocură, o afacere cu diplome şi nimic mai mult. Într-o Românie Mare, fireşte că vor dispare cam toate universităţile particulare din viitoarea provincie (chiar şi a lui Andrei Galben şi a Anei Guţu!), iar cele de stat vor fi serios comasate. La ce bun atîta fraudă cu învăţămîntul particular şi cheltuială bugetară cu universităţile de stat, atîta timp cît sînt atîtea facultăţi la universităţile din Moldova de peste Prut? Dar sutele de facultăţi din Uniunea Europeană?

Fireşte că toate universităţile şi şcolile de aici ar trebui să fie păstorite de directori şi profesori români, iar asta pentru că cei de aici nu cunosc limba română, nu au metode de predare şi activează în posturi întîmplător sau prin pile politice sau de clan.

În materie de cultură, generic vorbind, despre o valoare românească relativă putem vorbi în cazul artelor plastice sau muzicii. Aproape cam toţi scriitorii de aici ar trebui să se împace cu gîndul că n-au ce căuta în manualele de literatură românească, mai cu seamă de cînd sînt încă în viaţă şi neverificaţi de posteritate. Majoritatea sînt mult în umbra scriitorilor minori din România. Doar cîteva… exotisme vor răzbate!

La fel şi sistemul de sănătate trebuie reformat. Chiar dacă medicii moldoveni sînt buni, oricum au nevoie de şefi români care să-i înveţe că se spune „concediu medical”, nu „foaie de boală” şi multe altele. Mass-media provincială de aici va fi înghiţită de cea românească autentică în regim de urgenţă, căci numai astfel va dispare analfabetismul jurnalistic existent. În plus, nici nu va mai fi subvenţionată de la Bucureşti, aşa cum se întîmplă de vreo 25 de ani.

Tot aşa, vor fi înlocuiţi obligatoriu cu profesionişti români absolut toţi şefii mai mari sau mai mici din MAI sau Armată, iar asta pentru că sînt incompetenţi şi corupţi. Procurorii şi judecătorii vor trebui demişi pe capete şi aduşi în locul lor tineri profesionişti din România. La fel trebuie să se întîmple şi în instanţele superioare ale acestor instituţii, cele care decid acum numirea acestor responsabili moldoveni. De SIS nici nu mai vorbim! Oricît ar fi el de ”europenizat” şi modernizat de turnători cu legitimaţii de mari agenţi.

Din Academia de Ştiinţe condusă de către „fostul grec” (acum pro-român) Gheorghe Duca nu vor rămîne decît cîţiva din domeniul tehnic. Dar cîţi români gospodari trebuie să vină aici ca să-i românizeze pe „rusofonii de basarabeni”…!!! O mulţime, căci aici nu se poate face ordine decît cu parul sau cu biciul!

De formă, căci aşa este democratic, fireşte că vor ajunge în Parlamentul de la Bucureşti şi destui politicieni moldoveni neisprăviţi, aleşi în virtutea inerţiei de către localnici, dar vă daţi seama că mai toţi nu vor face faţă sau vor înfunda puşcăriile generoasei viitoare Românii Mari, unde DNA nu doarme? În plus, în Parlamentul României nu vor putea accede cei care nu cunosc limba română, căci doar într-o Românie Mare n-o să se declare limba rusă ca fiind una de comunicare interetnică!

O problemă grea va fi întîmpinată de către tinerii moldoveni „crescuţi moldoveneşte” de către ex-sovieticii lor îndrumători, profesori sau şefi. Chiar şi cei mai înfocaţi unionişti de astăzi dintre aceştia, se vor confrunta cu realitatea dură că nu sînt întru totul… români, că vor trebui să se adapteze, să înveţe, ca să nu le spună orice ţigan român şi astfel: „Băi, rusofonule, învaţă să vorbeşti româneşte!”

Ne oprim aici, căci lista este mult prea lungă cu cîte trebuie orînduite spre calea cea dreaptă românească aici, în viitoarea provincie românească. Fără lege, disciplină, autoritate românească şi acceptare necondiţionată de către moldoveni nu poate fi vorba despre o viitoare provincie prosperă a României Mari!