Ronald Reagan a fost cel de-al 40-lea preşedinte al Americii şi, totodată, unul dintre cei mai puternici adversari ai Uniunii Sovietice. Este liderul politic care a anticipat prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Cum a negociat Reagan cu sovieticii

Viziunea lui Reagan faţă de modul în care se poate negocia cu Uniunea Sovietică este comparată cu reuşitele SUA din cele trei crize în care a fost implicată Uniunea Sovietică: Berlin 1948-1949, Berlin 1961 şi Cuba 1962. Reagan nu şi-a ascuns niciodată ostilitatea sa faţă de Uniunea Sovietică şi, în ieşirile sale publice, nu a contenit să lovească în sovietici, considerînd că o strategie agresivă este mult mai oportună decît una bazată pe reciprocitate.

Ronald Reagan este preşedintele SUA care a schimbat fundamental maniera americanilor de a negocia cu sovieticii. În spatele acestei schimbări stau convingerile preşedintelui faţă de politica externă a sovieticilor, caracterizînd confruntarea americano-sovietică cu o luptă a binelui cu răul. Cele mai faimoase discursuri în care Reagan a desfiinţat Uniunea Sovietică au fost în 9 iunie 1982, în faţa Parlamentului Britanic, şi pe 8 martie 1983.

Ronald Reagan, 9 iunie 1982: “Marşul către libertate şi democraţie va lăsa Marxism-leninismul în cenuşa istoriei”.

 Ronald Reagan, 8 martie 1983: “Uniunea Sovietică este Imperiul Răului”.

Reagan era convins că modul în care sovieticii negociază este cu totul diferit faţă de cel al statelor din Vest. Sovietici nu erau de încredere în negocierile pe bază de reciprocitate şi nu îşi ţineau cuvîntul. Reagan a acuzat pe faţă Uniunea Sovietică de faptul că este dispusă să comită orice crimă, orice minciună şi orice truc murdar pentru a menţine intactă lumea comunistă.

Modul lui Reagan de a negocia cu sovieticii era următorul: totul trebuie disputat pe picior de forţă şi să demonstreze cu argument credibile faptul că americanii sunt dispuşi să îşi folosească puterea pentru a-şi proteja interesele. Întărirea forţei militare americane în faţa sovieticilor a fost unul dintre marile obiective ale lui Reagan încă de la începutul campaniei sale prezidenţiale.

Strategia negocierii pe un ton imperativ demonstrînd determinarea Americii de a-şi folosi forţa militară a fost cu totul opusă faţă de cea a lui Jimmy Carter, pe care Reagan l-a acuzat că “a riscat credibilitatea şi securitatea noastră naţională!”

Ronald Reagan, 29 ianuarie 1980: “Naţiunile pot să intre mai repede în necazuri dacă dau înapoi în loc să ţină piept pentru ceea ce cred”.

Reagan considera că un război pe care nu şi l-ar dori nimeni ar avea mult mai multe şanse să izbucnească dacă SUA ar demonstra că este o naţiune slabă şi nesigură. A rostit această aserţiune chiar în timpul unei reclame Tv din campania electorală, în octombrie 1980!

Pe termen scurt, orice negociere cu sovieticii este un joc fără miză. De-aceea, SUA trebuie să aibă iniţiative şi, într-o confruntare cu aceştia, America trebuie să dea avertismente credibile şi serioase că poate să facă uz oricînd de capacităţile sale militare.

Ce a însemnat Doctrina Reagan

Reagan a escaladat fără ezitare Războiul Rece, accelerînd o politică antagonică faţă de cea a detensionării relaţiilor, impusă de Carter şi care începuse în 1979, după Războiul din Afghanistan. Reagan a ordonat ca forţele armate ale Americii să se înarmeze rapid cu proiectile şi implementarea multor altor programe militare, precum cel al avionului B-1 Lancer anulat de Administraţia Carter şi producerea de rachete MX.

Împreună cu Marea Britanie, condusă la acea vreme de premierul Margaret Thatcher, Reagan a denunţat în termeni ideologici Uniunea Sovietică. După ce piloţii sovietici au prăbuşit cursa 007 a Liniilor Aeriene Coreene, Reagan a suspendat toate serviciile aviatice ale ruşilor în SUA şi a renunţat la o serie de contracte, lovind financiar Uniunea Sovietică.

Mai mult decît atît, Reagan şi administraţia sa au oferit ajutor mişcărilor de rezistenţă anti-comuniste într-un efort concentrat spre prăbuşirea guvernelor comuniste din Africa, Asia şi America Latină. Reagan nu a avut nici o problemă să infiltreze CIA-ul în Afghanistan şi Pakistan şi să îi echipeze pe mujahedini pentru a lupta împotriva sovieticilor. Aşa a luat sfîrşit şi ocupaţia sovietică în Afghanistan, dar americanii au achitat acest preţ mai tîrziu, atunci caîd, în Războiul din Afghanistan din anii 2000, localnicii au luptat împotriva americanilor folosind chiar armele date de Reagan!

Reagan a trimis forţe armate în Liban, Beirut şi în Siria în Războiul din Liban din 1983 şi SUA a invadat Grenada în Toamna aceluiaşi an pentru a sprijini o lovitură de stat împotriva guvernului marxist-leninist.

Ronald Reagan şi sfîrşitul Uniunii Sovietice

La mijlocul anilor ’80, Uniunea Sovietică era un uriaş cu picioare de lut. Cheltuielile militare erau colosale, iar agricultura colectivizată şi economia planificată atîrnau ca nişte pietre de moară de soarta Uniunii Sovietice. Lovitura de graţie a venit din partea Arabiei Saudite care a mărit producţia de petrol. Preţurile s-au prăbuşit în 1985. Întrucît petrolul era una dintre principalele surse de venit ale Uniunii Sovietice, în timpul lui Gorbaciov, economia sovietică a început să stagneze şi să intre în declin. Reagan, văzînd schimbările impuse de Gorbaciov în politica sovietică, glasnostul şi perestroika, a trecut la diplomaţie şi l-a încurajat pe Gorbaciov să încheie o serie de înţelegeri militare care au schimbat lumea.

Reagan dorea o lume care să nu mai fie sub ameninţarea nucleară pe care o cataloga drept “iraţională, inumană şi bună numai la a ucide oameni”. S-au ţinut patru conferinţe pe această temă: la Geneva, Reykjavik, Washington şi Moscova. Jocul lui Reagan era următorul: ştia foarte bune că dacă îi va convinge pe sovietici să lase să pătrundă în ţările asuprite de comunism mai multă democraţie şi să încurajeze libera exprimare, atunci sfîrşitul comunismului ar fi aproape.

Ronald Reagan, la Zidul Berlinului, pe 12 iunie 1987: “Domnule secretar Gorbaciov, dacă dumneavoastră căutaţi pacea şi prosperitatea Uniunii Sovietice şi a Europei de Est, dacă dumneavoastră căutaţi liberalizarea, atunci veniţi la această poartă! Domnule Gorbaciov, deschideţi porţile! Domnule Gorbaciov, dărîmaţi acest zid!”

 Atunci cînd Reagan s-a dus la Moscova în 1988, el a fost primit ca pe o celebritate. A fost întrebat de un jurnalist dacă el mai consideră Uniunea Sovietică “imperiul răului”. A răspuns că nu!

În noiembrie 1989, la zece luni după ce Reagan părăsise fotoliul de preşedinte, Zidul Berlinului era dărîmat iar Războiul Rece a fost declarat închis la Summitul din Malta ţinut pe 3 decembrie 1989. Doi ani mai tîrziu, Uniunea Sovietică se prăbuşea.

Moralitatea strategiei lui Reagan

Desigur, Doctrina Reagan a fost criticată sever de-a lungul istoriei. “Avem un drept moral să îi ajutăm pe oameni să se elibereze de sub opresiune. Este punctul central al politicii noastre externe”, spunea Elliott Abrams, asistentul Secretarului de Stat al Americii, motivînd susţinerea americanilor din luptele din Nicaragua. A încuraja principiile şi valorile americane precum democraţia, libertatea şi independenţa sprijinind insurgenţi şi răsturnînd guverne a fost o operaţiune desfiinţată de istorici şi de oamenii politici.

Culmea este că, în timpul Războiului Rece, SUA a fost implicată în mai multe acţiuni militare decît a fost Uniunea Sovietică. Doctrina Reagan a fost una a paradoxului şi care, de multe ori, impunea democraţia prin intermediul forţelor armate. Reagan are dreptate cînd spunea că statele democratice au fost remarcabil de paşnice în relaţile dintre ele, însă mijloacele prin care această democraţie este impusă nu întotdeauna au fost privite cu ochi buni.

Sursa: europolitics.ro