Cum au apus vremurile în care chirurgia era tortură
Pînă la 30 Martie 1842, chirurgia nu fusese medicină. Era un fel de... violență controlată. Pacienții erau legați de mese de lemn cu curele de piele. 4-5 bărbați puternici erau plătiți doar ca să-i țină nemișcați. Chirurgii nu trebuiau doar să știe anatomie, ci să poată tăia fără ezitare în carnea unui om care țipa. Cei mai buni nu erau cei mai preciși. Erau cei mai rapizi. În Londra, Robert Liston, cel mai faimos chirurg al vremii, putea amputa un picior în 28 de secunde. Mai mult timp nu avea la dispoziție. Șocul ucidea. Țipetele paralizau.
Oamenii amînau operațiile pînă cînd moartea devenea sigură. Un picior rupt era amputat abia cînd cangrena făcea supraviețuirea imposibilă. Pietrele la rinichi erau îndurate ani întregi, pînă cînd pacientul accepta „tăierea pentru piatră”, o procedură atît de dureroasă încît mulți mureau doar din șoc. Nu exista alinare. Nu exista alternativă. Unii medici susțineau chiar că durerea ajuta vindecarea. Pur și simplu așa funcționa lumea pe atunci.
În Jefferson, Georgia, un orășel rural din Sudul Statelor Unite, practica medicina Crawford Long. Trata fermieri, aducea pe lume copii, punea oase la loc. Era tăcut, metodic, profund religios și curios. Avea un pacient – James Venable, un tînăr cu două tumori mici la gît. Nu erau încă mortale, dar creșteau. Venable tot amîna operația. Nu din lipsă de încredere, ci pentru că știa ce urma. Auzise țipetele. Văzuse oameni ieșind din „sala de operații” schimbați pentru totdeauna.
În anii 1840, în Jefferson, se organizau așa-numitele „petreceri cu eter”. Tinerii inhalau eter sulfuric (eter dietilic, un compus organic din clasa eterilor) pentru euforie, echivalentul legal și acceptabil social al beției în secolul XIX. Long observase ceva tulburător: oamenii cădeau, se loveau, se tăiau, nu simțeau durerea. Abia după ce efectul dispărea, își descopereau rănile. Cu studii în chimie și medicină, Long făcuse legătura pe care nimeni altcineva nu o făcuse: dacă eterul bloca durerea accidentală, putea bloca și durerea provocată intenționat de bisturiu? Era o idee periculoasă, fără precedent, fără ghiduri, fără siguranță. Dacă greșea doza, pacientul putea muri, dacă era prea mic, se trezea în timpul operației.
În Martie 1842, Venable a acceptat. Pe 30 Martie, într-un mic cabinet medical, Long a turnat eter pe un prosop. I-a spus pacientului să respire adînc. Va simți ceva ciudat. Va adormi. Se va trezi și totul va fi gata. Venable a inspirat. Miros dulce, chimic. Corpul i s-a relaxat. A leșinat. Camera a devenit tăcută. Fără curele. Fără oameni care să țină pacientul. Fără țipete. Long a făcut prima incizie. Nici o reacție. A continuat. A lucrat calm, fără grabă, un lux imposibil pînă atunci. A îndepărtat tumorile. A cusut, cîteva minute.
Cînd Venable s-a trezit, l-a privit confuz pe Long și a întrebat:
„Cînd veți începe operația?” Operația se terminase. Nu simțea durere. Doar un ușor disconfort al vindecării. Pentru prima dată în istoria cunoscută, un chirurg tăiase carnea unui om fără „tortură”.
Timp de milenii, din Egiptul antic, Grecia și Roma, pînă în Evul Mediu, fiecare operație însemnase agonie. Amputări, cezariene, extracții dentare, îndepărtarea pietrelor la rinichi. Pacienți conștienți. Țipete. Șoc. Moarte. Apoi, într-o după-amiază liniștită din Georgia rurală, s-a terminat.
Long nu a anunțat lumea. A repetat procedura. A documentat tot. Ani la rînd. A vrut certitudine, nu aplauze. Pe 16 Octombrie 1846, un dentist, William T. G. Morton, a demonstrat public anestezia cu eter la Massachusetts General Hospital. Chirurgul John Collins Warren a operat un pacient adormit. Sala a aplaudat. Presa a explodat. Morton a devenit celebru. Ziua a intrat în istorie drept „Ziua eterului”. Long a citit știrile din Georgia. Folosea eterul de vreo 4 ani. A publicat abia în anul 1849. Prea tîrziu pentru glorie.
Long nu s-a îmbogățit. Nu a cerut brevete. A continuat să trateze oameni simpli. A murit în 1878, după ce administrase eter unei femei aflate în travaliu. Copilul s-a născut. Crawford Long, însă, a făcut un accident vascular cerebral.
Astăzi, statui ale lui se află în Capitoliul SUA și la spitalul care îi poartă numele. 30 Martie este Ziua Crawford Long în statul Georgia.
De la 30 Martie 1842, miliarde de operații au fost făcute fără durere. Oase fixate, cancere extirpate, nașteri asistate, vieți salvate. Medicina modernă, operațiile pe cord, transplanturile, chirurgia pe creier, există doar pentru că cineva a pus eter pe un prosop și a avut curajul să observe.
Durerea fusese, timp de 4.000 de ani, prețul obligatoriu al supraviețuirii. Și apoi, într-o singură respirație liniștită, s-a sfîrșit. (Sursa: Ochiul Minții)
