Redundanţa gargaragiilor biodegradabili

Autor: Mihai CONŢIU

Democratizarea individului care a trăit o viaţă în totalitarismul comunist se asumă haotic, pe bîjbîite, auzite sau cum crede fiecare de cuviinţă. Neavînd tradiţii evolutive succesive, copiem prioritar excesele superficialităţilor occidentale, nu şi valorile autentice de acolo. Uităm că, în comparaţie cu mulţi din Occident, am fost poate străluciţi din perspective intelectuale tocmai din cauză că nu aveam acces la pornografie, la vulgarismul unei aşa-zise vieţi mondene stupide de cluburi, căsătorii de convenienţă şi de scurtă durată pentru audienţă şi multe altele.

În loc să evoluăm de pe bazele intelectuale deja existente, am preferat să ni le subminăm cu inconştienţă, considerînd că şcoala temeinică făcută în acele vremuri se leagă „ruşinos” de dictatura comunistă de care vrem să ne scuturăm. Astfel, copiii noştri nu mai au ca model mari scriitori universali, pictori, filosofi, savanţi, inventatori, fizicieni, matematicieni, medici etc., ci fotbalişti, curve cu acoperire de modele, cîntăreţi analfabeţi, politicieni parveniţi, aşa cum sunt biodegradabilii Mihai Ghimpu sau Dorin Chirtoacă, iar înşiruirea ar putea continua!

Libertatea de exprimare este iarăşi una din „marile” cuceriri democratice pe care ni le-am asumat fără să ştim ce înseamnă. Libertatea democratică de exprimare nu înseamnă să te duci cu obrăznicie, ziarist fiind, peste oricine şi să-l provoci ca să-ţi dea una peste faţă perfect justificabil, aşa cum am văzut că face un anume Brega, aşa cum aş putea fi tentat să fac şi eu dacă m-aş duce în satul copilăriei lui.

La noi, libertăţile democrate sunt confundate cu nihilismul. Se contestă orice de dragul contestării, fără ca cel care-şi asumă această acţiune să fie şi capabil să ofere soluţii practice, evolutive, de îmbunătăţire a realităţii pe care doreşte s-o demoleze. Ierarhiile, de regulă cele politice, dar şi administrative, pot fi contestate din raţiuni pragmatice, aplicabile, dar niciodată sfidate. Problema noastră cea mai acută este aceea că am ales, inconştient, să sfidăm, iar asta din pricină că intelectul nostru „primar democratic” este convins suntem contestatari.

Sigur că reacţiile noastre sfidătoare sunt o consecinţă a realei sfidări pe care o suportăm din partea unor politicieni. Acest lucru se întîmplă în destule ţări din fostul bloc comunist, aşa cum sunt România, R. Moldova, Rusia etc., dar nu în state cum ar fi Polonia, Germania (vizînd partea ex-comunistă) sau Ţările Baltice. Dramatic, social, este faptul că nu avem autorităţi publice care să ne impună sau să ne facă să ne ruşinăm ca să sfidăm ierarhiile sau semenii. Puţinele modele morale pe care le avem sunt marginalizate de mai-marii zilei tocmai din cauză că îi incomodează pe aceşti cupizi, de regulă politici.

Din multiplele manifestări publice democrate, ridicole în cea mai mare parte a lor, „conferinţele de presă” mă amuză teribil prin „stupiditatea lor magistrală”. Pentru politicieni, fireşte că sunt necesare şi nici nu le iau în discuţie, căci aici este vorba despre... „alţii”! Conferinţele de presă, în funcţie de interesul celui care recurge la un astfel de model de comunicare publică, au devenit „catedre” de la care se dau lecţii, „amvon”, „circumstanţă atenuantă” pentru penali, platou de filmare pentru exhibiţionişti, „talcioc” în care poţi ameninţa pe oricine şi tot aşa.

Din noianul de conferinţe de presă, care se desfăşoară aproape zilnic, îmi amintesc şi de aceea susţinută de fătuca aceea care a scăpat cu barca pe valuri de pe vaporul scufundat din cauza căpitanului ei iubit. Îi înţeleg spaima, experienţa trăită şi o compătimesc, dar singură şi-a ales marinarul şi viaţa. Dar de aici şi pînă a veni la Chişinău să dea lecţii de etică profesională jurnaliştilor din Moldova este o cale cam lungă, gloduroasă şi chiar indecentă.

Tipa cu pricină, Domnica Cemortan, a vrut sau vrea să dea în judecată „Publika Tv” şi „Pro Tv” pentru nu mai ştiu ce mesaje aluziv erotice plasate de către bălţaţii de forumişti moldoveni. Pînă la urmă, aud că tipa a admis, în instanţele din Italia, că s-a jucat de-a mama şi de-a tata cu căpitanul vasului s-cu-fund(d)at. Dar n-o să penetrez şi alte amănunte deoarece mă gîndesc că poate m-o da şi pe mine în judecată şi trebuie să păstrez pentru proces contradicţiile acestei sirene!

Conferinţe de presă ţin toţi – cei învinuiţi de crime sau delapidări, medicii ginecologi clandestini, ziariştii (sic!), avocaţii, patronii saloanelor de masaj erotic, minorităţile sexuale, preoţii şi restul hulubăriei! Am făcut această scurtă înşiruire doar spre a înţelege cît de stupidă este această aberaţie de libertate de a trăncănii vrute şi nevrute doar ca să atragi atenţia unor jurnalişti care n-au puterea să se ocupe de ceva mai serios.

Cei mai haioşi sunt popii care ţin conferinţe de presă! Vă daţi seama în ce criză se află Altarul lor şi Biserica? Adică ei nu mai au putere să propovăduiască Adevărul de la amvon, motiv pentru care recurg la modalitatea laică de a ţine o conferinţă de presă! Iartă-i, Doamne, căci nu ştiu pe ce lume trăiesc! Parcă se aud nişte răgete! A, este o conferinţă de presă alături! Un fost subaltern...

P.s. Întrucît am o categorie de cititori care-mi spun că nu înţeleg unele cuvinte din vocabularul meu, mă văd nevoit să explic înţelesul titlului „Redundanţa gargaragiilor biodegradabili”. Conform DEX, iată ce înseamnă: Redundánţă, redundanţ e, s. f. Surplus de informaţie transmis faţă de strictul necesar şi care asigură exactitatea transmiterii informaţiei în telecomunicaţii. ♦ Abundenţ ă inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánţ ă s. f.] – Din engl. redundance, fr. Redondance; Biodegradábil, -Ă, biodegradabili, -e, adj. (Despre animale, produse chimice etc.). Care poate fi degradat de factori biologici. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biodégradable, engl. Biodegradable; Gargaragiu, gargaragii s. m. om vorbăreţ  / flecar; om lăudăros (sursa: Argou).

Nota redacţiei: Din cauza indigerabilităţii hiperabundenţei de volubilitate ininteligibilă titlul articolului a se citi în felul următor: Băi, că tare mulţi mîncători de borş cu zontik au mai apărut prin Moldova noastră!