Craniul uman care contrazice teoria „originii africane” a omului modern

În acest articol vă vom vorbi despre descoperirea unui craniu ce are potenţialul de a schimba ceea ce ştim despre evoluţia umană, precum şi despre muşamalizarea ulterioară a acestei descoperiri.

În 1959, într-o zonă numită Halkidiki din Petralona, nordul Greciei, un cioban a găsit o mică intrare într-o peşteră, care devenise vizibilă în momentul topirii unei bucăţi mari de zăpadă. El a adunat un grup de săteni să-l ajute să cureţe intrarea pentru a putea pătrunde şi explora. Ei au descoperit o peşteră bogată în stalactite şi stalagmite. Dar, de asemenea, ei au descoperit ceva surprinzător – un craniu uman fixat în peretele peşterii (cercetările ulterioare au descoperit de asemenea un număr mare de fosile incluzînd specii "pre-umane", păr animal, lemn fosilizat şi unelte din piatră şi os).

Craniul a fost oferit Universităţii Salonic din Grecia de către preşedintele comunităţii Petralona. Înţelegerea a fost aceea că de îndată ce se sfîrşesc cercetările, va fi deschis un muzeu ce va prezenta descoperirile din peştera Petralona, şi craniul va fi returnat pentru a fi afişat în muzeu – lucru care nu s-a mai întîmplat.

Dr. Aris Poulianos, membru al Uniunii Internaţionale pentru Ştiinţe Antropologice şi Etnologice (UISAE) din cadrul UNESCO, ulterior fondator al Asociaţiei Antropologice din Grecia şi expert antropolog care lucra cu Universitatea din Moscova la acea vreme, a fost invitat de premierul grec să se întoarcă în Grecia pentru a ocupa un post universitar de conducere în Atena.

Aceasta s-a datorat publicării cărţii sale, "Originile grecilor", care oferă cercetări excelente, ce arată că poporul grec nu provine din naţiunile slavice ci este de fapt populaţia băştinaşă a Greciei. La întoarcerea sa în Grecia, doctorului Poulianos i s-a spus despre descoperirea craniului de la Petralona şi imediat a început să studieze peştera Petralona şi craniul găsit acolo.

S-a descoperit că "Omul din Petralona" sau Archanthropus din Petralona, aşa cum a fost numit de atunci, avea o vîrstă de 700.000 de ani, devenind astfel cel mai vechi europeoid (avînd trăsături europene) descoperit vreodată în Europa. Cercetarea doctorului Poulianos a arătat că "Omul din Petralona" a evoluat separat în Europa şi că nu era strămoşul unei specii provenite din Africa.

În 1964, cercetătorii germani independenţi Breitinger şi Sickenberg au încercat să respingă descoperirile doctorului Poulianos, susţinînd că acel craniu avea o vechime de doar 50.000 de ani şi că era într-adevăr un strămoş provenit din Africa. Totuşi, o cercetare publicată în SUA în 1971 în prestigioasa revistă "Arheologie" a susţinut descoperirile doctorului Poulianos, conform cărora craniul avea într-adevăr o vechime de 700.000 de ani. Această constatare s-a bazat pe o analiză a stratigrafiei peşterii şi a sedimentului în care a fost încastrat craniul. Cercetările suplimentare din peşteră au descoperit dinţi izolaţi şi două schelete "pre-umane" datînd cu 800.000 de ani în urmă, precum şi alte fosile ale mai multor specii.

Astăzi, majoritatea academicienilor care au analizat rămăşiţele de la Petralona afirmă că respectivul craniu aparţine unui hominid străvechi, diferit atît de homo erectus cît şi de neanderthalienii clasici şi oamenii moderni din punct de vedere anatomic, dar prezentînd caracteristici ale tuturor acelor specii, precum şi puternice trăsături europene. Un craniu datînd cu 700.000 de ani în urmă care este fie Homo sapiens sau parţial Homo sapiens este în conflict direct cu teoria evoluţionistă a „originii africane” a omului modern.

Săpăturile au continuat în peştera Petralona cu participarea cercetătorilor internaţionali (46 de specialişti din 12 ţări), ceea ce a oferit dovezi suplimentare privind afirmaţiile doctorului Poulianos. Printre aceste descoperiri ulterioare remarcabile se numără bucăţi de lemn, o frunză de stejar, păr de animal şi coprolite – toate fosilizate – ceea ce a permis o datare corectă. De asemenea, interesantă a fost şi ampla prezenţă a uneltelor din piatră şi oase specifice etapei evoluţioniste Archanthropus, începînd cu straturile inferioare de sedimente ale peşterii (750.000 de ani) şi mergînd către cele superioare (550.000 de ani).

Cercetarea, după o întrerupere datorată situaţiei politice din Grecia, a continuat pînă în 1983. Apoi, guvernul a dat un ordin prin care toate săpăturile în peştera din Petralona au fost interzise tuturor, inclusiv echipei arheologice originare, şi timp de 15 ani nimeni nu a avut acces la sit sau la descoperiri – fără ca guvernul să furnizeze vreun motiv.

Este posibil ca prin blocarea cercetărilor să se prevină extragerea unor noi dovezi şi concluzii ştiinţifice rămase ascunse în interiorul incredibilelor fosilele încastrate în straturile pereţilor peşterii?

După ce Societatea Antropologică a Greciei a dus cazul la tribunal, 15 ani mai tîrziu au primit din nou accesul în peşteră. De atunci, Ministerul Culturii încearcă sub orice formă să schimbe decizia tribunalelor şi să deschidă noi procese pentru blocarea cercetărilor în peşteră.

Descoperirile doctorului Poulianos au dat peste cap total viziunea convenţională asupra evoluţiei umane şi cercetarea sa a fost stopată.

Dr. Poulianos şi soţia sa au fost atacaţi şi răniţi în locuinţa lor în 2012 şi vinovaţii nu au fost găsiţi. Doctorului şi echipei sale li s-a suspendat accesul în peşteră pentru a nu-şi finaliza cercetarea şi studiul. În plus, nu se ştie unde se află în prezent craniul.

În prezent, în faţa peşterii din Petralona se află o tăbliţă pe care scrie că misteriosul craniu descoperit în peşteră avea o vechime de 300.000 de ani şi pe Wikipedia veţi putea găsi unele referinţe ce resping dovezile, şi care încearcă să dateze craniul din Petralona în parametrii acceptabili – între 160.000 şi 240.000 de ani vechime.

Recent, profesorul C.G. Nicholas Mascie-Taylor de la Universitatea Cambridge a trimis o scrisoare Ministerului grec al Culturii spunînd că data corectă a craniului este de 700.000 de ani vechime şi nu 300.000. De asemenea, el a criticat suprimarea informaţională desfăşurată de guvernul grec cu privire la această descoperire incredibilă.

Laurenţiu PANAIT după sursa: epochtimes.com