De cîţi bani mai are nevoie Lucinschi de a ajuns să se combine cu unul de talia lui Shor?

Autor: Mihai CONŢIU

Zilele acestea, pentru Unimedia.md, ex-preşedintele Petru Lucinschi a făcut cîteva declaraţii de-a dreptul dezonorante, pentru domnia sa, cu iz de cîrdăşie de tip mafiot, revoltătoare şi sfidătoare. Este lesne să bănuim că Petru Lucinschi nu este un pensionar sărac, putînd lesne bănui că, pe bună dreptate, poate primeşte şi o pensie din Federaţia Rusă pentru prodigioasa sa activitate de înalt nomenclaturist sovietic. Dar chiar şi în absenţa unei astfel de pensii (accentuăm că ar fi meritată) tot este greu să credem că este sărac.

În acest context, oricine se poate întreba: ce-i mai lipseşte de-şi doreşte să acumuleze milioane de euro în cont, mai ales că nici fiii săi nu sînt muritori de foame, adică salariaţi de rînd? Chiar dacă unul din feciorii săi are probleme penale cu justiţia română, totuşi este vorba despre afaceri de-ale lui de milioane de euro, nu despre neplata unui impozit la un venit lunar de 500 de euro.

De la o anumită vîrstă, omul devine mai înţelept şi înţelege cît de lipsit de noimă este să se zbată să obţină venituri de milioane pe care nici nu are timp să le cheltuiască, nici nu are pe ce şi nici de ce! La statutul său, în contextul în care nu-i de acuzat că nu trăieşte într-un amărît de apartament ca miile şi miile de profesori sau medici pensionari, Lucinschi ar trebui nu doar să fie măcar solidar moral cu pensionarii de vîrsta sa, ci ar trebui să le fie un model de virtute, inclusiv pentru cei mai tineri. Unii oameni îmbătrînesc aşa cum au trăit, alţii devin mai luminoşi sau pioşi, iar alţii se cred nemuritori.

După cum bine se ştie, cel care este indicat că ar fost executantul/creierul furtului miliardului de euro este Ilan Shor, în complicitate cu Dorin Drăguţanu, guvernatorul BNM, şi Iurie Leancă, din poziţia de premier, în spatele lor aflîndu-se Vladimir Plahotniuc. Pentru o astfel de operaţiune, Shor a trebuit să-şi creeze o adevărată reţea de intermediari, de oameni cu roluri bine definite, iar asta în scopul ştergerii urmelor banilor. În Raportul Kroll, printre cei care au figurat ca „investitori” în cele trei bănci jefuite, figurează şi numele Petru Lucinschi.

„Şmecherilă” care-i crede „fraierilă” pe moldoveni

Faţă de cele arătate mai adineauri, fostul preşedinte Petru Lucinschi afirmă că s-a împrumutat pentru a cumpăra acţiuni la Unibank, însă după ce banca a falimentat, acesta i-a rămas datoare, iar acum „intenţionează” să dea în judecată administraţia băncii.

Acum haideţi să vedeţi cum o face pe naivul, sentimentalul şi uşor de influenţabilul acest experimentat fost nomenclaturist sovietic de rang înalt şi ex-preşedinte al RM, iar asta atunci cînd se referă la „copilul” Ilan Shor, care „l-a convins” să intre în combinaţie!

Petru Lucinschi: „Am fost vizitat de dl Ilan Shor, pe care îl ştiu din clasa a treia. Eram prieten cu tatăl lui. Tatăl lui colabora cu soţia mea în acte de binefacere. A rămas băiatul fără tată, iar eu mă adresam ca la copilul unui prieten. El vine la mine şi spune că este o posibilitate de a procura nişte acţiuni. Eu zic că n-am bani. El zice că avem o organizaţie din afara ţării, din Lituania, vă împrumută pe un an de zile. O să puteţi cîştiga ceva, banca va deveni mai puternică, mai spunea Shor.”

Prin urmare, Lucinschi vorbea cu Shor ca unui copil al unui fost prieten. „Copilul”, însă, îi vorbeşte despre perspectiva obţinerii unor acţiuni la o bancă, adică bani, numai că Lucinschi îi spune că nu are. „Copilul” Shor, săritor la nevoie şi respectuos cu fostul prieten al tatălui său, îi spune că au o organizaţie în afara ţării care o să-i împrumute. Reţineţi că Lucinschi recunoaşte că Shor a spus „avem”, la plural, nu că „are” doar el, „copilul”, o organizaţie în afara ţării!

Orice om normal, inclusiv un om al legii, se poate întreba elementar: cîtă putere sau relaţii influente poate avea cineva, fie şi un ex-preşedinte pensionar al unei ţări ca RM, ca să obţină un împrumut de peste un milion de euro de la o organizaţie din afara ţării, care estedin Lituania? Ce fel de organizaţie din afara ţării, serioasă şi legală, oferă un împrumut de peste un milion de euro unei persoane particulare, nu juridice? Lucinschi este cel care recunoaşte că aceşti bani i-a împrumutat personal şi că doar el trebuie să-şi achite datoria, căci spune:

„Eu sînt păgubaş, trebuie să mă achit pentru împrumut, trebuie să caut bani. Suma este foarte mare. Este vorba despre un milion şi ceva de euro. Eu am împrumutat banii şi i-am adus în ţară. Acum i-am pierdut pentru că banca este închisă. Ce va rămîne pentru acţionari, nu se ştie.”

Oare pe ce căi legale a adus Lucinschi, personal, peste un milion de euro în RM din Lituania? Aici este vorba despre o sumă pentru care se aprind becurile roşii la toate băncile legale ale lumii, dar şi cele de la serviciile de securitate, Poliţie…

Necinstea şi dispreţul faţă de cei mulţi nu are limită de vîrstă

Revăzînd „justificările şi revoltele” lui Lucinschi, mi-am adus aminte de acei moldoveni care cer ca DNA din România să treacă Prutul. M-a apucat rîsu-plînsul! În circumstanţele descrise mai sus, ex-preşedintele Lucinschi ar împărtăşi soarta penală a fiului său din România. Să nu fim naivi: Lucinschi este o vulpe bătrînă, nu este deloc prost, este recunoscut ca un intrigant desăvîrşit, iar ca moldovean, spre cinstea lui de atunci, şi-a făcut o carieră fulminantă în fosta URSS, ajungînd nu la poalele, ci în interiorul zidurilor Kremlinului. În plus, Lucinschi este un om extrem de informat.

În aceste circumstanţe, ne întrebăm: oare cît de tîmpiţi ne crede Lucinschi, încît să nu ne imaginăm că ştie prea bine cine este „copilul” Ilan Shor, cu ce se ocupă şi cît i-a prăduit şi îi manipulează pe moldoveni în propriul său interes? I se pare firesc lui Lucinschi ca acest „copil” al fostului său prieten să devină, peste noapte, şi un fel de proprietar al Aeroportului Internaţional Chişinău, care este o avuţie naţională? Despre celelalte avuţii ale acestui „copil” nici nu mai vorbim!

Este clar că Lucinschi nici acum nu este dotat moral să se întoarcă radical cu faţa spre nevoile moldovenilor şi spre cele ale acestui aproape blestemat popor!

Lucinschi este suficient de informat ca să ştie că acest „copil” Shor este cel care a instrumentat „jaful secolului”. Probabil că tocmai din acest motiv şi din cauza „garanţiilor de securitate” pe care i le-a dat a fost de acord să se împrumute, în nume propriu, de peste un milion de euro de la o organizaţie în afara ţării.

În contextul acestor intuite „garanţii”, nu doar că nu credem că Lucinschi va ajunge să-şi restituie împrumutul de peste un milion de euro, căci bănuim că pentru această „salvare” i-a fost extrem de comodă reţinerea lui Vlad Filat şi învinovăţirea exclusivă a acestuia de furtul miliardului. Oare experimentatul intrigant să fi avut nevoie de un PLDM „aerisit” de prezenţa lui Filat în favoare fiului Kiril? Dar asta nu poate însemna şi un Pact cu Plahotniuc şi justiţia acestuia, căci „copilul” Shor doar de ea este protejat, căci „copilul” Shor doar sub patronajul lui Plahotniuc a conceput întreaga reţea pentru furtul miliardului, căci „copilul” Shor doar la şantajul lui Plahotniuc „s-a autodenunţat” ca să-l închidă pe Filat, el să scape, iar urmele furtului miliardului să rămînă nedepistate niciodată?

De ce Lucinschi nu-i supărat şi pe „copil”, ci doar pe Unibank?

„Eu trebuie să dau în judecată administraţia acestei bănci” (Unibank; n.n.), spune Lucinschi, ca, mai apoi, uşor nesigur, să adauge: „Poate am s-o fac. Nu m-au informat, nu mi-au spus nimic.” Să mai reţinem că tot Lucinschi recunoaşte că Shor l-a asigurat că banca (Unibank; n.n.) va deveni mai puternică şi, deci, profitul lor mai consistent.

În continuare, Lucinschi mai spune: „Mai vine încă odată, hai să mai mărim. Eu îi zic să mă scape de asta. Eu n-am fost la nici o şedinţă a Consiliului. Eu n-am avut nici un dividend. Eu n-am luat nici un credit, nici de aici (Unibank; n.n.), nici de la BEM.”

Să fim serioşi, dar Lucinschi nu-i supărat nici pe bancă, darămite pe „copil”! Cum vine asta – el, vulpoi bătrîn, care-i spune „copilului” Shor „ca să-l scape de asta”, cedează „sentimental atunci cînd Shor îi spune: hai să mai mărim?

Mai rămîn, în această ţară, funcţii şi deţinători ai acestora care să mai merite respectul moldovenilor cinstiţi? Atît cît or mai fi rămas!