De ce la moldoveni bacșișul nu e popular?

Autor: Mihai CONȚIU

Este moral ca atunci cînd ești mulțumit de serviciile pe care ți le-a prestat un chelner, taximetrist ori frizer să-i oferi un bacșiș, suplimentar notei de plată pe care ți-a înmînat-o? Da! Personal, sunt un bătrîn consumator al acestor servicii și am crescut în ”cultura bacșișului” pe care o consider o normalitate și acum. Bacșișul face parte din viața mea la fel ca și restaurantul, barul, taximetristul, la nevoie, și frizerul, acesta din urmă ai rar.

Bacșișul este o oarecare sumă de bani suplimentari pe care îi ofer celui care mi-a făcut un serviciu personal, acesta reprezentînd o relație particulară dintre mine și chelner, taximetrist ori frizer, fără implicarea Statului, nefiind o relație care poate intra sub incidență penală. Mita ori peșcheșul sau șperțul, cum i se mai spune, presupune implicarea unor funcționari ai Statului, fiind, deci, o acțiune pedepsită penal. Prin urmare bacșișul nu poate fi niciodată confundat cu mita, așa cum o fac mulți.

De-a lungul anilor, am constatat că bacșișul nu este una din slăbiciunile moldovenilor. Prin numeroasele restaurante și baruri pe care le-am tot frecventat și la mai vizitez încă, am observat că cei mai mulți dintre clienți iau restul de la chelner sau barman pînă la ultimul leu. Realitatea acesta mi-a fost confirmată de numeroșii chelneri și barmani cu care am discutat la această temă. O explicație la faptul că bacșișul nu e popular la moldoveni ar fi aceea că sunt săraci ori chiar e o ”tradiție”. Da, sunt săraci, dar au bani să intre într-un restaurant ori într-un birt în care chelnerul ori barmanul, care-i servește exemplar, este și el la fel de sărac ca și ei! Sigur că sunt și barmani ori chelneri care te servesc în scîrbă și-ți vine să le ceri tu lor bacșiș, dar cazurile sunt rare.

Observăm, deci, că la moldoveni bacșișul nu este o tradiție ca la români ori alte Țări europene, însă mita este o ”regină” constrîngătoare și intrată în ”normalitate”, la fel ca și la români. Mita, efectiv, face parte din ”structura statală” a acestei Țări, iar aici nu intru în detalii pe care, oricum, toți le cunosc. Moldoveanu care dă o mită generoasă nu oferă și un bacșiș amărît chelnerului, taximetristului ori frizerului.

În România comunistă de pînă în anul 1989, bacșișul pe care îl ofeream chelnerilor ori lăutarilor care ne cîntau în restaurante ce melodii le comandam era o normalitate cu care nu avea nici un fel de treabă Fiscul, fosta Miliție ori Securitate. Mai mult decît atît, milițienii și securiștii ofereau și ei bacșișuri chelnerilor, taximetriștilor ori frizerilor. Un alt soi de bacșiș acceptat în România de atunci era cel oferit medicilor, de cele mai multe ori sub formă de cafea, țigări străine, băuturi alese sau plicuri cu bani băgate discret în buzunarul lor sau plasate pe sub masă. Pornind de la această practică, în condițiile unei salarizări mizerabile a medicilor, dr. Iulian Mincu, fost ministru al Sănătății în perioada 1992-1996, a cerut, la televizor, ca oamenii să nu se mai teamă să le dea medicilor plicul cu bani pe sub masă, ci să-l pună direct pe masă, iar aceasta nu-i o anecdotă.

Pentru că tot suntem în zona medicinei, o să vă spun o legendă cu singurul medic român care solicita ceva mai mult decît bacșiș, adică o ”mită constrîngătoare” cu unii pacienți despre care știa bine că-și pot permite. Este vorba despre marele medic neurochirurg și academician Constantin Arseni. Zice-se că, înainte de 1989, a venit la el un pacient, cu toate recomandările de rigoare, care avea nevoie de o operație pe creier. Din start, dr. Arseni i-a spus că operația îl costă 15.000 de lei. Era o avere pe atunci deoarece salariul mediu era pe undeva pe la 2.500 de lei. Auzind cît i se cere, pacientul și-a scos o legitimație de colonel de Securitate pe care i-a arătat-o medicului și l-a întrebat: ”Acum mai vreți ațîți bani, domnule doctor?” ”Nu”, i-a răspuns Arseni, ”acum operația vă costă 30.000!” Firește că securistul, de nevoie, a plătit acești bani.

Ce se ascundea în spatele acestor taxe ilegale percepute de Arseni de la pacienții avuți? Toată lumea – marii ștabi comuniști și firește că și Securitatea – știa despre ”taxele lui Arseni”, dar era lăsat în pace pentru că toți acești bani astfel colectați medicul îi investea în aparatura de care avea nevoie la clinica lui de Neurochirurgie din cadrul Facultății de Medicină din București, subvențiile de la Stat fiind insuficiente. Dar să revenim la bacșiș!

Bacșișul este universal, avînd și rare excepții. De regulă, oferi bacșiș unui chelner care te-a servit excelent și despre care știi că salariul său este extrem de mic, iar bacșișul este un venit suplimentar care-i asigură existența.

Fiind unul dintre cei care oferă bacșiș, întotdeauna m-am informat cum se oferă acesta, dacă se oferă, în Țările prin care am fost. Cînd am vizitat Dubai și Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, am oferit bacșișuri generoase chelnerilor și femeilor care făceau curat în apartament deoarece din așa ceva trăiau, iar asta pentru că salariile acestor categorii de oameni sunt foarte mici, iar patronii știu că bacșișul este îndestulător. Nu se poate concepe să beneficiezi de un serviciu în Dubai fără să oferi bacșiș, care-i legal.

Citeam în urmă cu cîteva zile că în SUA bacșișurile la unele restaurante ajung și la 30%. În anii 2000 și 2002, cînd am fost în SUA, atunci bacșișurile erau de maxim 10% într-un restaurant respectabil, iar în baruri dădeai cît te lăsa buzunarul, fără să fii tras de mînecă de barman. Acum, aud că în unele restaurante pretențioase din SUA dacă dai un bacșiș mai mic de 30% vine șeful de sală la tine să te întrebe ce nu ți-a plăcut la ei. E prea de tot, totuși!

În unele Țări europene, bacșișul se situează la 10%. În Belgia, chelnerii sunt foarte bine plătiți și nu așteaptă bacșiș, dar îl acceptă cu reverențe cînd îl oferi. În Italia, în multe restaurante apare cuvîntul „coperto” (acoperit) pe nota de plată sau chiar în meniu, dar nu peste tot. Această sumă nu ajunge întotdeauna la personal și se recomandă să se lase ceva peste, dar numerar. În Franța, Germania, Spania, Ungaria, Portugalia ori Marea Britanie, restaurantele adaugă taxa de servicii pe nota de plată. În localurile în care în nota de plată nu sunt incluse taxele de servicii, clienții, de regulă, pot lăsa un bacșiș între 5 și 10% din consumație.

Avînd bănuiala că încep să vă plictisesc, mă opresc aici, fără să vă cer bacșiș ori mită ca să pun un punct final, motiv pentru care folosesc semnul...!