Autor: Dorian FURTUNĂ

Astăzi, diverşi analişti şi sociologi vorbesc la modul cel mai serios despre colapsul demografic şi identitar al Occidentului alb, ca urmare a schimbării raportului demografic în favoarea imigranţilor de culoare. Bunăoară, istoricul rus Apollon B. Davidson, africanolog, un foarte bun cunoscător al proceselor din Africa, susţine că migraţia masivă a africanilor în Europa este inevitabilă; acum preocuparea elitelor trebuie să fie asigurarea coexistenţei paşnice a milioane de oameni de diferite rase, ceea ce este imposibil fără o schimbare cardinală a psihologiei de masă, în primul a psihologiei europenilor. Or, pentru formarea unei psihologii a convieţuirii interrasiale, interculturale şi interreligioase e nevoie de mult prea mult timp, e nevoie de educarea unor generaţii întregi. Animozităţile şi conflictele interrasiale anticipează educaţia în spiritul toleranţei. Civilizaţia occidentală s-a dovedit a fi nepregătită în faţa unor schimbări demografice şi identitare atît de accelerate.

Este curios că locuitorii unei zone afectate de o imigrare în masă conştientizează cu întîrziere fenomenul transformărilor demografice şi identitare pe care îl trăiesc. Pentru a explica această “miopie identitară”, cînd o populaţie nu sesizează schimbările demografice din jur, voi împrumuta de la celebrul biolog evoluţionist Jared Diamond doi termeni care îmi par evocatori. Primul termen este “norma tîrîtoare” (“creeping normalcy”), care defineşte o schimbare atît de lentă a lucrurilor, încît această schimbare este insesizabilă şi nu trezeşte îngrijorări. Al doilea termen este “amnezia de landşaft” (“landscape amnesia”), care se referă la faptul că generaţiile contemporane nu-şi mai amintesc cum era landşaftul ţării lor acum un secol şi din această cauză nu îşi pot da seama de schmbările izbitoare care s-au produs de atunci; iar bătrînii, cei care îşi mai amintesc, nu mai au puterea de decizie şi de influenţă. Diamond aplică aceşti termeni pentru a explica “miopia” unei populaţii faţă de schimbările ecologice din ţara lor.

Însă aceşti termeni, adaptaţi, pot fi utili pentru a explica “miopia” unei societăţi faţă de schimbările demografice şi identitare profunde care se produc pe teritoriul ei. Astfel, am putea vorbi astăzi despre o “amnezie identitară” a unor populaţii din Europa sau din Statele Unite, sau din alte zone ale lumii; aceste populaţii nu-şi mai amintesc cît de diferit era portretul identitar al ţării lor (aproape exclusiv alb) comparativ cu situaţia din prezent. Iar deceniile de imigraţie lentă (“norma tîrîtoare”) nu le-a permis europenilor să sesizeze din start iminenţa unei revoluţii demografice în ţara lor. Dacă e să privim lucrurile cît se poate de nepărtinitor, vom constata că procesele demografice contemporane se înscriu într-o logică atît evoluţionistă, cît şi istorică firească – în lupta concurenţială înving acele populaţii, care sînt mai adaptate condiţiilor de trai. Iar natalitatea înaltă a fost mereu o premisă importantă a succesului expansionist. Dacă musulmanii, ca identitate religioasă, sau africanii, ca identitate rasială, la un moment dat îşi vor afirma supremaţia demografică în ţările creştine populate de albi, înseamnă că din punct de vedere evoluţionist, pe termen lung, strategia expansionistă a acestor populaţii s-a dovedit a fi eficientă.

Publicistul american Patrick Buchanan, în lucrarea sa cea mai cunoscută, al cărei titlu vorbeşte de la sine: “Moartea Occidentului: cum declinul populaţiei şi intensificarea migraţiei ameninţă cultura şi civilizaţia noastră” (“The Death of the West: How Dying Populations and Immigrant Invasions Imperil Our Culture and Civilization”), operează cu date statistice, în baza cărora deduce că în jumătate de veac SUA şi Europa vor fi sub dominarea absolută a unei culturi islamo-arabo-africane, iar rasa europenoidă va reprezenta doar 10% din populaţia lumii. Acesta va fi un crah etno-rasial ireversibil. Deci, dacă în 1950, albii constituiau 28% din populaţia globului, iar africanii doar 9%, către anul 2060 raportul interrasial va rămîne acelaşi, numai că se va inversa. Cei cu origine africană vor reprezenta 25% din populaţia globului, iar descendenţii europenilor – mai puţin de 10%. În următoarele decenii, pe glob se vor produce metamorfoze identitare grandioase, care vor rescrie în mod crucial istoria şi graniţele multor ţări şi ale multor popoare.