ALEGEREA PRESEDINTELUI – tot o frauda legislativa ca si votarea si investirea Guvernului?

Socialistii au anuntat proteste. Cine se mai alătura?

Autor: Teofil KAMINSKI

Mandatul de președinte al lui Nicolae Timofti expiră pe data de 23 Martie. Legal, ca în orice stat de drept, pînă la ora actuală, cetăţenii ţării trebuia să fie anunţaţi cu 45 de zile înainte despre următorul scrutin parlamentar de alegere a noului preşedinte.În acest context, tot pînă la ora actuală, poporul şi societatea civilă conştientă ar fi trebuit să-şi cunoască viitorii candidaţi pentru această funcţie.

Cu toate acestea, încă o dată, actualii guvernanţi transmit un mesaj clar că nu le pasă de părerea poporului. Prin această atitudine sfidătoare vor să ne facă să înţelegem, cu forţa, că alegerea preşedintelui este o problemă care-i priveşte strict doar pe ei, că este o afacere de „cartel politico-mafiot” potrivnic opţiunii populare majoritare. Este clar că pun la cale alegerea preşedintelui tot în secret, iar numele lui îl vom afla în ultima clipă. Vor proceda la fel de ilegitim şi abuziv ca şi în cazul votării Guvernului Pavel Filip şi învestirea lui în miez de noapte. Aşadar, suntem în aşteptarea unei alte mari fărădelegi naţionale.

De ce procedează aşa? Este limpede că guvernanţii vor tot un preşedinte servil, de talia lui Nicolae Timofti. Au nevoie de unul care să mimeze opţiunea proeuropeană a ţării, care să manifeste aşa-zise afecţiuni proromâneşti, unioniste, dar, mai ales, să nu fie preocupat de descoperirea autorilor furtului miliardului, de elucidarea concesionării abuzive a Aeroportului. Pe preşedintele lor, nu al moldovenilor, trebuie să nu-l intereseze depolitizarea reală, ci doar mimată a instituţiilor de drept şi, deci, să nu aibă drept scop fundamental scoaterea statului din captivitatea „cartelului politico-mafiot”. Adică, Piramida Dijmei (PD) să rămînă aşa cum a fost, de nezdruncinat.

În acest scop, impunerea candidaturii surpriză a lui Alexandru Tănase, actualul preşedinte al CC, şi votarea lui în Parlament ca preşedinte al ţării este cît se poate de „convenabilă” pentru „cartelul politico-mafiot” de la guvernare. Iar Săşuka Tănase papă banii în loc de unt dimineaţa! De dragul aparenţelor, pentru prostirea poporului şi înşelarea Occidentului, vor mima o „concurenţă democratică” prin desemnarea unor „maimuţoi politici” în calitate de contracandidaţi. În opinia unora, Tănase ar părea mai „curat”, mai ales în faţa occidentalilor, numai că adevărul despre el este cu mult mai hidos decît îşi pot imagina cei mulţi. Chiar dacă va exista o opoziţie puternică faţă de Tănase, „cartelul politico-mafiot” are oricînd la îndemînă un candidat din petici. La fel ca şi în cazul premierului Filip!

Alegerea preşedintelui este crucială pentru actualii guvernanţi deoarece cred că doar astfel îşi pot legitima în faţa creditorilor externi rămînerea la Putere în condiţii ilegitime, de lipsă de suport popular majoritar. Zilele trecute, sesizînd aceste jocuri de culise antidemocratice şi abuzive, liderul socialiştilor, Igor Dodon, a anunţat demararea unor ample manifestaţii de proteste cu prilejul „alegerii de taină a preşedintelui”, chemînd să i se alăture şi pe ceilalţi lideri ai protestatarilor, Platforma DA şi Partidul Nostru, cărora, de ce nu?, li s-ar putea asocia şi PCRM, societatea civilă şi orice cetăţean neafiliat vreunei grupări.

Aici nu mai este vorba despre opţiunea politică a unuia sau a altuia, despre geostrategii şi alte dezinformări catastrofale, toate inventate spre a înspăimînta populaţia, că unul o să ia harta RM, limba, istoria şi teritoriul ţării în spate şi o să le mute la porţile Kremlinului, ci de chestiuni mult mai grave. RM nu va putea fi mişcată, deturnată din calea ei spre democratizare şi modernizare de nimeni. RM nu-i o ţară putred de bogată încît să se lipsească de Occident, căci doar cu banii de acolo poate exista, dar nici să-i declare război Rusiei, cum mai că o face medicul ministru al Apărării Anatol Şalaru, sfătuit fiind de consilieri de peste Prut în timp ce fac afaceri oneroase.

Actualii guvernanţi mint iarăşi cu neruşinare întreaga populaţie a ţării şi Occidentul cu privire la opţiunile lor proeuropene oneste, precum cele cu privire la depolitizarea instituţiilor de drept ale statului, reformarea acestora etc. Chiar Igor Dodon, zilele trecute, i-a pus în gardă pe europeni, spunîndu-le că dacă îi vor susţine în continuare pe aceşti guvernanţi ilegitimi, iar asta în contextul pro-europenismului, atunci procentul moldovenilor care vor dori integrarea europeană va ajunge pe la 10-12%, cam pe acolo pe unde se plasează şi moldovenii pro-români.

Cu cîtă neruşinare minte Candu…

Andrian Candu, acest preşedinte „exhibiţionist-politic” al Parlamentului, un fel de Michiduţă şăgalnic şi mincinos faţă de revendicările protestatarilor şi recomandările occidentalilor de a le asculta recomandările, a declarat că majoritatea parlamentară este dispusă să voteze alegerea preşedintelui ţării de către întreg poporul. Asta însemnînd că aceeaşi majoritate ar fi trebuit, în regim de urgenţă, să voteze şi modificarea constituţională de rigoare. Dar nu o fac. Cineva îşi bate joc de Candu la modul serios atunci cînd îl pune să debiteze minciuni şi prostii.

De ce n-a făcut-o, căci Timofti putea asigura interimatul funcţiei pînă la intrarea în vigoare a noilor prevederi din Constituţie? Sigur că partenerii externi de dezvoltare ai RM ar fi fost de acord cu aceste măsuri. Guvernanţii nu vor alegerea preşedintelui de către întreg poporul, aşa cum doreşte majoritatea cetăţenilor moldoveni, deoarece vor un „preşedinte al cartelului politico-mafiot”, ca să păstreze neatinsă Piramida Dijmei. Pentru asta nu vor întîrzia să invoce acelaşi „pericol rusesc”, la Preşedinţie de această dată, de parcă preşedintele ar avea puterea de a-şi muta sediul lîngă Kremlin.

Faptul că Andrian Candu, la comanda „cartelului politico-mafiot”, a minţit lumea că majoritatea parlamentară vrea să voteze alegerea preşedintelui de către întreg poporul demonstrează, fără urme de îndoială, reaua lor intenţie în ceea ce priveşte angajamentul că vor aplica reformele promise Occidentului. Tot asta mai dovedeşte şi faptul că legile pe care le votează pe bandă rulantă vor rămîne literă moartă, că nu vor fi aplicate niciodată atîta timp cît contravin interesului „cartelului politico-mafiot”.

Acţiuni româneşti antiromâneşti în RM

Avem temei să afirmăm că există o structură propagandistică de influenţă românească, aflată în paralel cu instituţiile oficiale ale statului român, care acţionează aici, în R. Moldova,  la fel de defectuos, dăunător, ca şi pînă în urmă cu 6-7 ani. Tot ceea ce se întîmplă poate reprezenta un risc românesc de securitate pentru UE şi NATO.

Structura în cauză are influenţe sau controlează structurile de securitate, armată, învăţămînt, sănătate, cultură etc. Practic, totul se află deja la discreţia consilierilor români. Ca de pildă, un consilier român, Doru Diviricean, i-a luat chiar şi soţia lui Vlad Filat, aşa, ca să vadă toţi cine comandă muzica în R.M. Nu înseamnă, însă, că structura românească are şi un control naţional absolut, de natură să influenţeze parcursul politic şi geostrategic al acestei ţări. Despre mişcările şi manifestările unioniste nu mai vorbim. R. Moldova a devenit o toloacă pusă la dispoziţia a tot felul de aventurieri români de teapa lui George Simion, iar SIS-ul lui Balan nu-i nici măcar american. E doar o filială a SRI-ului de la Bucureşti. Iar aici, în R. Moldova,  lucrurile stau cu totul altfel decît „constată” raportorii români, numai că reorientarea majorităţii moldovenilor spre forţele politice de stînga demonstrează multe.

La nivel politic, structura de influenţă despre care vorbim, care sigur este independentă de Preşedinţia şi Guvernul României, mizează exclusiv pe Piramida Dijmei (PD). Face asta şi din cointeresări personale şi de grup, care, de fapt, nu urmăreşte neapărat o finalitate politică proeuropeană sau proromânească în RM, să-i zicem, ci o „protecţie politică” din partea partidului care poate face absolut orice joc în această ţară. Dacă e să vorbim despre „anumite paliere”, atunci RM este încă un rai fiscal pentru mulţi.

Acestea şi multe altele sunt motivele pentru care propagandiştii români ai „unionismului” l-au susţinut pe Dorin Chirtoacă la Primărie. Tot ei au sprijinit masiv învestirea ilegitimă a Guvernului Filip şi vor cu orice preţ, indiferent cît de suspecte şi antidemocratice ar fi metodele, ca acest „cartel politico-mafiot” să-şi instaleze preşedintele de ţară care i se pare cel mai convenabil. Important pentru ei este ca „să pară proeuropean şi să fie pro-român”. În curînd Bruxelles-ul îşi va muşca mînile pentru faptul că a lăsat R. Moldova să fie administrată de consilierii delegaţi de Bucureşti. Maidanul e aproape.

În aceste condiţii, protestele socialiştilor lui Igor Dodon şi posibil ale Partidului Nostru şi ale Platformei DA, cărora nu vedem de ce nu li s-ar alătura PCRM şi societatea civilă, nu par îndreptăţite?! Ele reprezintă doar interesele majorităţii populaţiei acestei ţări! Păi nu asta este democraţia pe care Occidentul vrea s-o deprindem – democraţia în care majoritatea decide viitorul ţării?