Romanul lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo, este una dintre cele mai populare povești de aventură din literatură. Deși pare o ficțiune pură, intriga sa este inspirată de un caz real, cel al lui Pierre Picaud, un om condamnat pe nedrept în urma unor acuzații false.

În 1838, Poliția franceză a publicat o culegere de cazuri celebre din arhivă. Unul dintre ele prezintă întîmplarea unui cizmar din orașul Nîmes, pe numele său Pierre Picaud. Acesta a reușit să cîștige inima unei tinere foarte bogate.

Alți patru bărbați, care rîvneau la inima fetei (și mai ales la averea ei), i-au pus gînd rău și l-au acuzat că ar fi spion britanic și că ar fi complotat împotriva lui Napoleon.

Era o vreme cînd Napoleon manipula masele de oameni, așa că nu este surprinzător faptul că bietul cizmar a fost trimis la închisoare fără o verificare a faptelor.

După șapte ani, a reușit să scape, luînd locul unui alt condamnat cu care se împrietenise și care a murit. Se pare că de la acesta a aflat și secretul unei mari comori ascunse într-o peșteră, în apropiere de Milano.

După evadarea sa, în 1814, Picaud a căutat și a găsit comoara, apoi s-a reîntors în Franța, luînd un nume englezesc și pretinzîndu-se nobil.

A petrecut următorul deceniu punînd la cale intrigi împotriva celor care l-au denunțat și l-au trimis la închisoare.

Pentru cei care cunosc romanul lui Dumas sau care au văzut filmul, relatarea Poliției franceze este izbitor de asemănătoare cu povestea celebrului Edmond Dantès.

Romanul a apărut la șase ani după publicarea acestor scrieri, iar specialiștii consideră că, cel mai probabil, Alexandre Dumas s-a inspirat din povestea lui Pierre Picaud.

Sursa: Atlas Geografic.ro