De ce nu sîntem capabili să fim fericiţi şi bogaţi?

Autor: Mihai CONŢIU

Încă din fragedă preadolescenţă sau, mă rog, adolescenţă, graţie şi faptului că am pătruns în universul cărţilor relativ precoce, am căpătat o serie de convingeri pe care nu mi le-am schimbat nici astăzi. În plan personal-profesional, am făcut exact tot ceea ce-mi doream încă de dinainte de a împlini 10 ani.

Încă de cînd eram copil conştient şi citisem deja destule cărţi, am învăţat să-mi iubesc ţara, România. Iubeam nu România în care mă născusem, cea comunistă, ci România interbelică, cea condamnată la dispariţie de către ruşi, şi România viitoare, adică o Românie virtuală. Întotdeauna am fost convins că Regele Ferdinand I şi Guvernul român din anul 1918 ar fi trebuit să mute Capitala României la Alba Iulia. Numai astfel ar fi fost stîrpite aberantele pretenţii teritoriale ale ungurilor sau tendinţele separatiste ale etnicilor maghiari din Transilvania.

Am fost permanent conştient că marii voievozi români care au apărat ortodoxismul şi s-au opus catolicizării românilor nu au fost deloc vizionari, ci doar nişte eroi localnici de care vecinii puternici mai aveau nevoie de ei din cînd în cînd. Marii conducători de oştiri naţionale, iar aici mă refer la Evul Mediu, au fost nu cei care au ştiut să se apere cît de cît împotriva ruşilor sau turcilor, cu peşcheşul anual cuvenit dat Înaltei Porţi, ci acei care au dus războaie de cucerire a noi teritorii.

Ortodoxismul tradiţional retrograd şi puterea comunistă instalată în România, după anul 1947, au contribuit major la transformarea românilor în poporul din care facem parte acum. Dacă pînă în 1940 începusem, ca popor, să ne înnobilăm cu acte în regulă, după 1947 ne-am transformat în plebe. România de după 1989 este urmaşa României din perioada 1947-1989, nu a României interbelice.

Securitatea română ceauşistă, cea care a controlat aşa-zisa Revoluţie română şi l-a propulsat în fruntea României de după 1989 pe călăul Ion Iliescu, a avut grijă ca să tembelizeze masele, în timp ce îşi bătea joc de Casa Regală a României şi de Regele Mihai I, singurele repere morale pe care românii trebuia să le aibă încă din data de 22 Decembrie 1989.

Cum să nu fiu trist că nu am încă şansa de a trăi în România virtuală visată în copilărie?

Noi, românii, avem o ţară de vis. Nu ne lipseşte nimic. Avem munţi, dealuri, cîmpii, Dunăre, Marea Neagră, Delta Dunării, zăcăminte de aur, petrol, gaze naturale, argint, aramă, fier, uraniu, cărbuni etc. Cu toate acestea, sîntem printre cele mai sărace ţări ale Europei. Fireşte că din cauza noastră! Din cauză că sîntem români, că sîntem încurajaţi de liderii politici să fim hoţi, alcoolici şi, mai ales, mioritici. Balada Mioriţa chiar că este un blestem pentru români şi România. Nici Biblia Ortodoxă nu a reuşit să mîntuiască poporul.

Nu de Biblie Ortodoxă au nevoie românii, ci de legi drepte şi o conştiinţă cetăţenească mai pură decît învăţăturile biblice. Nu de sanctificarea lui Ştefan cel Mare sau a lui Mihai Eminescu au nevoie românii, ci de şansa enormă de a avea în viaţă Istoria României Credibile în persoana Regelui Mihai I, dar şi de necesitatea de protejarea şi cultivare a raţionamentelor emise de filosofi moralişti ca Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu, istorici ca Lucian Boia, scriitori ca Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, D.R. Popescu, Mircea Cărtărescu etc.

Săracă ţară bogată!!! Poate că, totuşi, n-am dreptul să judec aşa. Şi eu, ca individ, nu m-am născut cu nici o deficienţă fizică, am fost înzestrat cu sănătate, ţinere de minte şi cu o anumită capacitatea de socializare, dar cu toate acestea nu am ajuns nici geniu, nici vreun mare savant şi nici un politician lider care să contribuie la renaşterea ţării sale. E drept că nici hoţ sau mincinos n-am devenit, din cauza „tîmpeniilor umaniste” deprinse din lecturi!

Săracă ţară bogată!!!

P. S. Am aşternut rîndurile de mai sus cu gîndul la profesioniştii unionişti români şi moldoveni. Ce exemplu social-politic atractiv le putem oferi noi, românii, moldovenilor ca să-şi dorească alipirea Republicii Moldova la România? Le oferim paşapoarte româneşti moldovenilor? Dar ei au nevoie de aceste paşapoarte doar ca să circule liber în ţările civilizate ale Europei, nicidecum pentru că s-ar autoidentifica drept români!

Ce exemplu de stat model, stat moral, necorupt şi bine consolidat îmi oferă mie, ca român, Republica Moldova ca să doresc unirea celor două ţări? Păi, dacă cineva cu mintea întreagă vorbeşte despre unire, atunci eu, ca român, nu vreau să încorporez în graniţele lărgite ale patriei mele o regiune dezorganizată, coruptă, ostilă, a cărei populaţie are alte mentalităţi, altă istorie, alte motive de bucurii sau suferinţe, care gîndeşte şi se exprimă bilingv etc.! Cum să-mi doresc unirea cu o regiune populată de indivizi ca Vladimir Plahotniuc, Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Vitalia Pavlicenco? Păi nu-mi sînt suficiente clanurile interlope ţigăneşti din România, Gigi Becali, maneliştii şi, ultimul de pe listă, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu?