ZECE CURIOZITATI DESPRE COMPLEXUL COMEMORATIV „FECIORILOR PATRIEI – SFINTA AMINTIRE”
FOTO: Compoziţia „Pilonii albi”. Foto: Simion Xenofontov, 7 februarie 2016
15 februarie – ziua retragerii trupelor sovietice din Afganistan
Războiul sovieto-afgan (1979–1989) este cel mai extins conflict militar din istoria Uniunii Sovietice. Potrivit datelor oficiale, din RSS Moldovenească, pe atunci parte componentă a URSS, au participat 12 500 de militari, dintre care 4 sînt daţi „dispăruţi”, 700 au rămas invalizi, 301 (potrivit datelor noastre 304!) şi-au pierdut viaţa. Ludmila Prisăcari (1959–1987) din oraşul Drochia este singura femeie din Moldova sovietică decedată în acel război.
Republica Moldova este ultima ţară ex-sovietică care a edificat monumente consacrate războiului din Afganistan (1979–1989).
1. La concursul de edificare a complexului comemorativ „Feciorilor Patriei – sfîntă amintire” au participat 15 colective de creaţie. Cîştigători au ieşit arhitectul Vasile Eremciuc (născut în 1958, în satul Elizavetovca, Bălţi, absolvent al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism a Institutului Politehnic „S. Lazo” din Chişinău) şi sculptorul Boris Dubrovin.
2. În 2004, după coordonarea cu cinci ministere implicate în actul comemorării, la Chişinău (strada Miron Costin) a fost fixată o placă comemorativă, ca bază a unui complex comemorativ. Anterior, în spaţiul rezervat edificării complexului comemorativ se practica comerţul ambulant.
3. Complexul memorial consacrat soldaţilor căzuţi în războiul din Afganistan „Feciorilor Patriei – sfîntă amintire” a fost dezvelit la 20 mai 2007 în Chişinău.
4. Ansamblul comemorativ este alcătuit dintr-un complex compoziţional simbolistic şi este unul din spaţiile preferate al chişinăuienilor. Este vizitat atît de veteranii „afgani”, cît şi de mirii care depun flori la monument, orăşenii care fac plimbări prin teritoriul complexului.
5. Piatra comemorativă include informaţii succinte despre eveniment, denumirea complexului, data inaugurării.
6. Compoziţia sculpturală – „Mama îndurerată” – simbolizează părintele îndurerat de pierderea feciorului.
7. Cele „două fîntîni” semnifică apa care le lipsea soldaţilor în timpul acţiunilor militare din Afganistan şi sîngele vărsat (granitul roşu şi iluminarea nocturnă).
8. Compoziţia principală – „Pilonii albi” – întruchipează sufletul candid al ostaşilor (căzuţi în războiul declanşat nu din vina acestora) care urcă în Împărăţia Cerurilor. „Coroana cu spini” (Golgota) este simbolul patimilor, al soldaţilor care au trecut prin război. Crucea este simbolul divinităţii. Sfeşnicul cu laleaua neagră reprezintă altarul sacrificării, dar şi apelativul avionului AN-12, avion ce purta şi un nume de cod alfanumeric – GRUZ-200 – pentru transportarea morţilor, inclusiv a celor sucombaţi în urma rănirilor grave şi GRUZ-300 – a răniţilor. Mai tîrziu acest avion a fost supranumit Laleaua neagră – simbol al morţii.
9. Blocurile negre cu inscripţii (plăcile comemorative) înfăţişează pămîntul unde au căzut ostaşii.
10. Complexul memorial consacrat soldaţilor căzuţi în războiul din Afganistan este considerat unul dintre cele mai reprezentative complexuri de acest gen din spaţiul ex-sovietic.
Actualmente în Republica Moldova sînt înregistrate peste 20 de monumente consacrate veteranilor „afgani” şi peste 60 de plăci comemorative instalate în şcolile în care au studiat foştii combatanţi în războiul din Afganistan.
Ion XENOFONTOV, doctor în istorie
Arhitectul Vasile Eremciuc, pe fundal macheta complexului comemorativ „Feciorilor Patriei – sfîntă amintire”. Foto: Ion Xenofontov, 10 februarie 2016
Compoziţia sculpturală – „Mama îndurerată”. Foto: Simion Xenofontov, 10 februarie 2016
Blocurile negre cu inscripţii (plăcile comemorative) – simbolul pămîntului unde au căzut ostaşii. Foto: Simion Xenofontov, 7 februarie 2016
Compoziţia „Laleaua neagră” – simbolul morţii în „Țara munţilor”. Foto: Simion Xenofontov, 7 februarie 2016
Comemorarea ostaşilor căzuţi în războiul din Afganistan. „Noaptea celor 301 de lumînări”. Foto: Valerii Corcimari, 20 mai 2010.
Militari moldoveni în războiul sovieto-afgan, Herat, 1988. Arhiva privată Mihai Carp