Războiul din Ucraina și Administrația Trump ca factori decisivi

Autor: Mihai CONȚIU

Unirea Republicii Moldova cu România a fost abordată în felurite ”strategii politice” strict electorale, iar asta în contextul în care subiectul unirii nu a fost absolut niciodată abordat la nivel oficial de Stat. Dacă e să dăm crezare unei legende, am putea presupune că fostul președinte Mircea Snegur, în calitate oficială, a fost primul demnitar care a făcut un astfel de demers. Cîțiva foști oficiali români au declarat, în calitate de martori, că, în 1991, Snegur i-ar fi cerut, în două rînduri, fostului președinte român Ion Iliescu unirea, el urmând să devină vice-președinte al României, însă a fost refuzat categoric de către Iliescu. Ulterior, Snegur a negat că ar fi făcut aceste demersuri.

Acum, să vorbim despre unirea Moldovei cu România, de capul nostru, al românilor și moldovenilor, cred că e hazardat, să fim serioși! Unirea Republicii Moldova cu România, speculativ vorbind și în context european acceptabil cumva, nu se poate săvîrși decît în condițiile existenței unei unanimități favorabile covîrșitoare moldo-române ori prin înțelegeri diplomatice ”reciproc avantajoase” între SUA și Rusia. În actualele condiții economice, mai ales, și politice, România nu-și poate permite să încorporeze Republica Moldova. Știm destul de bine despre o serie de vulnerabilități ale Statului Republica Moldova, pornind de la cele economice, militare și ajungînd la cele politice, care pot fi puse neapărat în contextul războiului din Ucraina și cel al relațiilor dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Cu toate acestea, dacă e să vorbim despre vulnerabilități statale, Moldova nu-i singulară în contextul arătat mai devreme.

Pînă la ora actuală, indiferent de multiplele speculații, Republica Moldova și-a consolidat serios statutul de Țară independentă pe arena internațională. În perspectiva integrării europene și pe fondul războiului din Ucraina, Moldova a devenit și o Țară cu o importanță geo-strategică și geo-politică însemnată. ”Sensibilitatea permanentă” a subiectului unirii celor două Țări este dată de însemnatele forțe politice și civice pro-ruse din Moldova. Această ”sensibilitate”, însă, se poate duce în neant dacă, de exemplu, Trump, în numele păcii dorite, îi va determina pe ucraineni să satisfacă revendicările Rusiei, iar Rusia, la rîndu-i, mulțumită fiind, să renunțe la pretenții geo-politice și geo-strategice asupra Moldovei, iar Trump fie va considera că Moldova poate rămîne independentă, fie va fi dispus să ”investească” efectiv și în România spre a putea încorpora economic și politic Moldova. Din perspective strategice, însă, Rusia poate renunța la Republica Moldova, nu însă și la regiunea transnistreană.

Pe de altă parte, însă, oricît ar părea de hazardat pentru unii, țin să fac o precizare care, probabil, în viitor, își poate găsi confirmarea, iar aici mă refer la faptul că Ucraina ar putea fi adversara unei uniri a României cu Republica Moldova. Încerc să explic! La ora actuală, Ucraina are cea mai bine antrenată Armată din Europa și nu numai. În perspectiva aderării Ucrainei la UE, această Țară va avea un cuvînt greu de spus în foarte multe proiecții, politice, geo-strategice etc., iar UE va ține seamă de faptul că ucrainenii au fost ”scutul de apărare a Europei!” împotriva Rusiei. Unirea României cu Republica Moldova, în viitoare calcule politico-diplomatice ale ucrainenilor, dar și, mai ales, în contextul noilor ”reîmpărțiri teritoriale” dictate de războiul Rusiei împotriva acestei Țări, ar pune Kievul în alertă. Aici mă refer la realitatea că Ucraina deține teritorii moldo-române atribuite ei de către fosta URSS, ca să nu mai invoc ”pretențiile Ungariei”. O Românie Mare poate reprezenta, pentru Ucraina, perspectiva unor revendicări teritoriale.

O preocupare a SUA pentru Moldova se pare că există cu seriozitate

Altminteri cum putem explica faptul că întrevederea dintre președinta Maia Sandu și secretarul de stat american, Marco Rubio, a avut loc la inițiativa Statelor Unite ale Americii, potrivit declarațiilor făcute, la TV8, de către ambasadorul Republicii Moldova în SUA, Vlad Kulminski? „A fost o întrevedere foarte importantă pentru că permite deschiderea unui nou capitol al relațiilor bilaterale. Este o întrevedere importantă și pentru că SUA joacă pentru Republica Moldova un rol important în domeniul securității”. ”În perioada următoare, mai multe delegații guvernamentale de la Chișinău urmează să efectueze vizite în Statele Unite, axate pe domenii strategice precum energia și economia”, a declarat Vlad Kulminski.

La ora actuală, asistăm la o nouă reconfigurare globală a sferelor politice și militare de influență, în care State puternice încearcă să-și extindă dominația militară, politică și economică asupra unor Țări mai mici care sunt nevoite să se supună sau să-și anunțe disponibilități de... cooperare. Aici mă refer la SUA, China ori Rusia. Uniunea Europeană, rămînînd în continuare unită, în pofida unor ”dizidențe statale”, a înțeles că trebuie să se redefinească economic și militar, dar și că încă are nevoie de ”umbrela strategică americană”, chiar și în condițiile parteneriatelor multiple cu Marea Britanie, Canada și Australia. Să reținem, totodată, permanentele reformulări ale relațiilor dintre Uniunea Europeană și China, iar asta mai ales pe fondul ”revoluției mondiale” declanșate de către Trump.

În acest context extrem de complex, dacă SUA au nevoie de unirea Moldovei cu România, ”sensibilitățile” de aici se duc în neant, după cum notam mai sus. Aici nu mă refer la ”ce vor” România și Moldova, ci la ”ce vor” Trump, Putin și, nu în ultimul rînd, Uniunea Europeană. Contraziceți-mă pentru că nu mă deranjează!