In memoriam

Ne-a părăsit TATA. Iată-L plecînd spre Vadul Raşcov, acolo unde îşi regăsea liniştea atunci cînd orizonturile vieţii erau cuprinse de tulburătoare vînturi. A lăsat în casele noastre nişte poezii care, o dată citite, ne vor ţine mereu verticali, nişte cîntece pe care le vom şopti sub drapelele libertăţii, nişte ţărani desculţi pe scîndura scenei Teatrului Naţional, aplaudaţi în picioare şi acoperiţi cu flori.  

Se lasă grea cortina la marginea vieţii unui sacru simbol, Dumitru Matcovschi, cel care ne-a readus cuvintele acasă. Cuvintele şi Scrisul. Scrisul şi Renaşterea. Deşi a meritat totul, nu a cerut nimic. Şi aproape că nu i s-a dat. Deşi a trebuit să fie la masa din faţă, a stat întotdeauna la marginea unui oraş pe care doar El l-a putut cînta atît de dulce. Nu a afişat bunătatea. A împărţit-o tuturor ca şi cum noi am fi meritat-o cu adevărat.

Fără Dumitru Matcovschi ne simţim dureros de puţini. Aşterneţi palma pe cartea LUI, că se clatină Ţara. Aprindeţi lumînări de la sacra lumină a speranţei LUI, pentru că, altfel, ne va acoperi întunericul.

Şi să-L ţinem minte, pentru că, altfel, ne uităm pe noi înşine.

Mihai GODEA, 27 iunie 2013