Sîntem curul Europei

Autor: Mihai CONŢIU

Am serioase îndoieli că partidele politice mai însemnate, cele care au cules masiv voturi la alegerile locale trecute, au învăţat ceva din lecţia alegerilor locale. Pentru că chiar a fost o lecţie. În mod normal, nici unul dintre aceste partide nu ar trebui să se culce pe o ureche, în aşteptarea alegerilor parlamentare generale, imaginîndu-şi că vor culege aceiaşi lauri victorioşi ca şi la locale. Nimic mai fals!

În general, după cum am şi constatat personal în unele situaţii, oamenii au votat, în primul rînd, gospodarii şi mai puţin partidele politice. Unii candidaţi chiar au evitat cu eleganţă sau chiar făţiş să scoată partidul în faţa lor, preferînd să-şi facă o campanie electorală mai mult pe cont propriu. Nu dau exemple din motive lesne de intuit.

Cîştigătorii reali ai acestor alegeri au fost Renato Usatîi, Ilan Shor şi Igor Dodon. Slăbiciunea partidelor autentic proeuropene sau a celor care doar declarativ se aliniază acestei opţiuni le-a fost demonstrată de către cei mai sus nominalizaţi. Aş putea paria că dacă s-ar modifica articolul din Constituţie cu privire la alegerea şefului statului, decizîndu-se alegerea lui directă de către popor, atunci Usatîi ar cîştiga fără drept de apel.

La alegerile locale recente, perdanţii cei mai de seamă sînt PCRM şi PL. PCRM a înregistrat eşecul binecunoscut din motive strict obiective – acest partid, începînd cu 2009, a fost permanent subminat de către Vlad Plahotniuc, care i-a cumpărat pe capete pe unii deputaţi comunişti şi chiar mai are cîţiva deja „arvuniţi”, apoi a intervenit apariţia PSRM, care i-a mai acaparat din electorat, precum şi exploziva ieşire la rampă a lui Usatîi. Distrugerea PCRM-ului lui Voronin este şi opera unor forţe externe. În consecinţă, PCRM nu a fost înfrînt cu arme politice ideologice oneste, iar asta în sensul că cei care au împuţinat electoratul comunist nu sînt capabili să ofere moldovenilor ceva mai mult decît PCRM.

Analizînd în profunzime situaţia, iar asta în raport cu contraoferta PSRM, Usatîi sau Shor faţă de comunişti, constatăm că tot PCRM reprezintă Stînga politică cea mai viabilă şi credibil ofertantă faţă de vectorul proeuropean, cu toate contradicţiile care, invariabil, mai există. Revigorarea PCRM depinde şi de charisma liderilor pe care Vladimir Voronin va decide să-i scoată în prim-plan, dar şi de modul în care va dori să se certifice ca un partid european de Stînga.

Eşecul PL este cu mult mai profund decît pare. Primăria Chişinului a fost cîştigată printr-un plan bine pus la punct, care nu are nimic de-a fac cu corectitudinea votării. În acest sens, sîntem pe cale să aflăm lucruri uluitoare. Logic şi real, Zinaida Greceanîi a cîştigat alegerile. Aici se mai vorbeşte şi despre apariţia unui surplus de circa o sută de mii de votanţi pentru Chişinău. Chiar dacă este posibil să mă înşel, am totuşi senzaţia că Ştefan Urîtu, vicepreşedintele Comisiei Electorale Centrale, îşi negociază tăcerea atunci cînd acuză nereguli în procesul de votare. Adică, băi, dacă vreţi să tac, atunci procedaţi în consecinţă.

Cu un lider rudimentar ca Mihai Ghimpu, PL nu are altă perspectivă decît să se reîntoarcă în binemeritata uitare. Obtuzităţii politice a lui Ghimpu i se mai adaugă subordonarea lui totală faţă de inamicul numărul unu al europenizării Republicii Moldova – Vlad Plahotniuc, dar şi faptul că Dorin Chirtoacă, spre a fi ajutat şi de acesta să cîştige alegerile, i-a pus oligarhului Primăria Chişinăului la picioare.

Dacă excludem varianta alegerilor parlamentare anticipate, vom asista la o ofensivă tot mai puternică a PD şi a lui Vlad Plahotniuc. Sistematic, prin şantaj politico-juridic şi administrativ, prin mituire sau contra cost, Plahotniuc va continua să-şi subordoneze tot mai multe primării, Consilii Raionale, deputaţi de la comunişti sau deputaţi de la PLDM pentru artificiala formaţiune politică a lui Iurie Leancă. Europenii şi americanii îl ţin la pieptul lor pe Plahotniuc şi se întreabă nedumeriţi şi ofuscaţi de ce moldovenii votează cu Usatîi şi Şor.

PLDM, pe de altă parte, se confruntă cu cele mai multe probleme ca singurul partid proeuropean de pe segmentul de Centru Dreapta. Va fi, în continuare, ţinta cea mai înverşunat urmărită de către Plahotniuc şi aghiotanţii lui politici Ghimpu, Leancă şi Chirtoacă. Dar şi PLDM-ul, dacă se va baza numai pe pistrinciuci… Pur şi simplu, Plahotniuc vrea nimicirea definitivă a lui Vlad Filat tocmai din cauza opţiunii lui proeuropene ireversibile. De nimic nu se teme Plahotniuc mai mult decît de o Justiţie reformată, liberă şi europeană! Dar europenii îl ţin în braţe pe Plahotniuc sub pretextul că „dar cu cine altcineva”?!

Dacă PD ar fi cu adevărat proeuropean aşa cum declară, dincolo de renunţarea la controlul exclusiv al lui Plahotniuc asupra instituţiilor statului deja cunoscute, atunci ar trebui ca împreună cu PLDM să demareze o acţiune, la nivel naţional, prin care să recupereze tot ceea ce nu a făcut în ultimii cinci ani – informarea tuturor moldovenilor în privinţa beneficiilor integrării europene a ţării. La modul cel mai concret cu putinţă, fiecare Primărie şi Consiliu Raional conduse de PD sau PLDM ar trebui transformate şi în cei mai activi agenţi proeuropeni în teritoriu. Dacă nu se va face acest lucru, atunci aceste partide ar trebui ca la sediile lor să-şi înlocuiască steagurile partidelor cu nişte cruci.

Pentru o astfel de acţiune nu-i suficientă doar angrenarea PLDM, care nu poate acoperi întreg teritoriul ţării. Dacă nu vor proceda astfel, Usatîi, Dodon şi Shor o să-i mănînce cu fulgi cu tot la viitoarele alegeri. Aceştia vor putea fi viitorii lor temniceri.

Am serioase îndoieli că se va proceda astfel, iar asta din cauza celui care stăpîneşete Moldova la modul cel mai real – Vlad Plahotniuc, cel ţinut în sîn de către europeni. Un alt impediment mai este şi acela că partidele politice de aici sînt dominate autoritar de către şefii lor. În cazul PD, Marian Lupu este doar o biată paiaţă, căci adevăratul stăpîn este Plahotniuc. Am senzaţia că aşa-zişii consilieri ai liderilor de partid au un rol pur decorativ. Aici nu este ca în lumea democratică, unde consilierii pe diferite domenii îi obligă pe liderii lor să facă, să acţioneze aşa cum le-o cer ei, pentru că doar ei sînt cei pricepuţi, cei specializaţi într-un domeniu sau altul. Un lider de partid sau un şef de stat din lumea democratică nu fac un pas şi nu iau nici o decizie pînă cînd consilierii lor nu le spun cum ar fi mai bine să acţioneze.

Din toate aceste considerente expuse pînă acum, se poate contura concluzia că partidele proeuropene au o ultimă şansă de a se reabilita în faţa alegătorilor şi a Europei, iar asta în condiţiile în care nu vom avea alegeri anticipate. În plus, dincolo de necesitatea informării proeuropene a moldovenilor, mai este nevoie ca Plahotniuc să permită returnarea miliardului de Euro furat şi a Aeroportului. Pentru asta, însă, ar trebui să permită Justiţiei să-şi facă treaba pînă la capăt cu Ilan Shor, să se elucideze situaţia dosarelor penale intentate lui Usatîi, cea a dosarului penal pe numele lui Ghimpu, care este bine ascuns de cîţiva ani buni şi tot aşa mai departe. Fireşte că nimic din toate acestea nu se va întîmpla, căci o Justiţie, o Procuratură şi un CNA depolitizare înseamnă şi aruncarea după gratii a lui Plahotniuc şi naţionalizarea tuturor bunurilor acestuia, inclusiv prin solicitarea unei asistenţe juridice şi de urmărire penală internaţionale.

Atîta timp cît Moldova va fi controlată în mod medieval şi totalitarist de către Plahotniuc, putem să recunoaştem liniştiţi că sîntem curul Europei.