Imagine: «Papa Formosus şi Ştefan al VII-lea" (1870), pictură de Jean-Paul Laurens. Foto: iglesiapueblonuevo.es 

Procesul a fost numit la acea vreme ''Sinodul Cadavrului'' sau ''Synodus Horrenda'' şi a inaugurat una dintre cele mai corupte epoci din istoria papalităţii. Formosus, episcopul care a «deranjat" conducerea Biserici Catolice, la sfîrşitul secolului al IX-lea. Biserica Catolică nu se sfieşte întotdeauna să îşi ascundă trecutul macabru. În Italia, la biserica Santa Maria dell'Orazione e Morte, o călugăriţă te îndeamnă să fotografiezi cripta ei plină de oseminte, în schimbul unei mici donaţii. La Santa Prassede un paracliser îţi indică puţul în care Sfîntul Praxedis şi Sfînta Pudentiana au aruncat sîngele celor trei mii de martiri pe care îi adăposteau. În Cripta Capucinilor poţi cumpăra chiar şi cărţi poştale în care apar călugări mumificaţi – cadoul perfect pentru cei dragi.

Dacă te interesează, într-adevăr, astfel de atracţii morbide, locul perfect pe care îl cauţi este Basilica San Giovanni Laterano. Aceasta este biserica în care, în anul 897, Papa Ştefan al VI-lea a pus în scaunul de judecată cadavrul aflat în stare de putrefacţie al papei Formosus. Procesul a fost numit la acea vreme «Sinodul Cadavrului" sau «Synodus Horrenda" şi a inaugurat una dintre cele mai corupte epoci din istoria papalităţii. Pentru a înţelege ce s-a întîmplat cu papa Formosus (816-896), trebuie să înţelegem că totul în jurul lui se destrăma. Imperiul lui Carol cel Mare se fărmîniţa, treptat, în fracţiuni tot mai mici. Conducătorii feudelor nou-rezultate şi-au îndreptat atenţia spre comorile Romei, cerînd bani pentru protecţie, în timp ce oraşul era devastat de atacul sarazinilor, din anul 846. În interiorul Bisericii Catolice se duc lupte acerbe pentru cucerirea tronului papal, iar pentru a obţine acest lucru aveau nevoie de sprijinul conducătorilor laici. 

Povestea Sinodului Cadavrului începe în timpul domniei papei Ioan al VIII-lea. La acea vreme, Formosus a fost episcop de Porto (suburbia romană, nu oraşul din Portugalia), un misionar de succes, cunoscut pentru răspîndirea catolicismului în tot regatul bulgar. Fiind recunoscut pentru succesul de care dădea dovadă în îndeplinirea misiunii sale, Formosus a fost întors de Papa Ioan al VIII-lea din călătoria sa şi a fost acuzat de încălcarea unei legi care împiedica episcopii să deţină puterea asupra mai multor teritorii de jurisdicţie. Mai mult decît atît, papa l-a acuzat pe Formosus de încălcarea unei legi, care interzicea exprimarea deschisă a aspiraţiilor la tronul pontifical. Drept urmare, Formosus a fost excomunicat. 

După cum s-a dovedit, paranoia lui Ioan al VIII-lea era justificată. El a fost primul papă ucis de proprii săi supuşi. Iniţial, a fost otrăvit, dar ucigaşul şi-a pierdut apoi răbdarea şi l-a omorît pe pontif lovindu-l cu un ciocan în cap. Ulterior, papa Marinus I l-a repus pe Formosus în funcţia de episcop. În 884, papa Adrian al III-lea l-a succedat pe Marinus, însă domnia sa a durat numai un an. Papa Ştefan al V-lea i-a urmat la scurt timp după aceea. În cele din urmă, în anul 891, a urmat la tron papa Formosus. El a reuşit să deţină puterea timp de cinci ani, înainte de a muri din cauza unui accident vascular cerebral. Succesorul său, Bonifaciu al VI-lea, a fost ales rapid pentru a pune capăt revoltelor de la acea vreme, însă el a fost o alegere neobişnuită, deoarece a fost caterisit de două ori pentru comportamentul său «imoral". 

Sinodul Cadavrului sau “Synodus Horrenda”

Următorul papă ales a fost Ştefan al VI-lea. El a dat ordin ca Formosus să fie exhumat şi judecat pentru crimele de care a fost acuzat în timpul pontificatului lui Ioan al VIII-lea: dorinţa de a obţine puterea papală şi conducerea exercitată asupra mai multor zone de jurisdicţie. Se pare că motivul profanării ar fi fost închegarea unor alianţe politice cu o facţiune adversară lui Formosus, dar, mai mult decît, unele voci spuneau, la acea vreme, că Ştefan al VI-lea era acuzat de exact aceleaşi lucruri pentru care Formosus a fost condamnat. Formosus l-a făcut pe Ştefan episcop, iar acesta a devenit episcop al Romei (titlu care vine o dată cu cel de papă), în timp ce acesta ocupa în continuare acest post. 

Înainte de debutul procesului de judecată, cadavrul lui Formosus a fost deshumat, îmbrăcat în haine papale şi aşezat pe un scaun, în biserica San Giovanni Laterano. Un diacon a fost desemnat să vorbească pentru cel acuzat, însă cel însărcinat nu a putut spune prea multe, deoarece papa ţipa la cadavru aproape tot timpul. La un moment dat, în timpul procesului, un cutremur a zguduit pereţii bazilicii, deteriorîndu-i. Dar, chiar şi în faţa acestui semn de rău augur, Formosus a fost găsit vinovat pentru toate capetele de acuzare, a fost dezbrăcat de veşmintele, şi i-au fost tăiate cele trei degete de la mîna dreaptă folosite pentru a face semnul crucii. 

Iniţial, Ştefan a dat ordin ca Formosus să fie îngropat într-un loc izolat, însă apoi s-a răzgîndit şi a decis ca trupul defunctului să fie aruncat în rîul Tibru. Aflînd de cele întîmplate, locuitorii Romei l-au aruncat în închisoare, unde a fost strangulat în celula sa. Mai tîrziu în acel an, biserica San Giovanni Laterano a fost distrusă aproape în totalitate în timpul unui incendiu.

Cel care i-a urmat lui Ştefan al VI-lea pe tronul pontifical a fost papa Romanus. Acesta a anulat toate acţiunile predecesorului său, dar a fost alungat în mai puţin de un an. Succesorul său, papa Teodor al II-lea, a fost cel care a reuşit să recupereze corpul lui Formosus. Ioan al IX-lea a supravegheat reînhumarea fostului papă în Catedrala Sfîntul Petru. În acest loc, se păstrează pînă în ziua de astăzi o placă pe care apar numele tuturor papilor îngropaţi aici. Aceasta este una dintre foarte puţinele dovezi ale Sinodului Cadavrului.

Sursa: atlasobscura.com