Închisoarea Alcatraz, situată în apropierea coastei orașului San Francisco, California, în care a fost încarcerat și temutul gangster Al Capone, este considerată una dintre cele mai periculoase închisori din lume. Este o insulă izolată înconjurată de ape pline de rechini și este considerată locul ideal pentru a ține cea mai periculoasă grupare de criminali de pe Pămînt, scrie Maria Moore în 24/7 Miror.

Se înregistrează că cel puțin 36 de deținuți au murit în încercările lor de evadare. Nici un deținut nu a reușit să depășească gardienii sau mările agitate pînă în Iunie 1962, cînd trei persoane au pus la cale cu succes un plan de evadare. Detaliile uluitoare ale evadării lor nu au fost înțelese pe deplin pînă în Ianuarie 2018, cînd FBI a fost obligată să redeschidă investigația lor după ce a primit o scrisoare.

Sarcina inaccesibilă

Această închisoare de maximă securitate a fost construită pe o insulă îndepărtată cu scopul de a păstra și izola cei mai periculoși și înspăimîntători indivizi din lume. A fost creată pentru a fi locuința celor mai mari criminali și infractori violenți din America.

Va părea incredibil că trei deținuți au putut scăpa dintr-o astfel de închisoare de maximă securitate, cu atît mai puțin să se aventureze în înotul răcoritor de-a lungul coastei și să iasă în viață. Înregistrările oficiale indicau că cei trei deținuți au murit pe traseul înotului, dar o scrisoare recentă nu a lăsat altă opțiune autorităților decît să ordone o nouă investigație.

Frank Morris Lee

Bărbatul din spatele planului, maestrul planificator, se numea Frank Lee Morris. Era un criminal experimentat, isteț, priceput și ingenios. Viața lui nu a fost ușoară și a învățat să supraviețuiască pe căile cele mai grele, fiind orfan la vîrsta de doar 11 ani. Avînd o copilărie atît de tumultuoasă cum a avut el, cu siguranță ar fi adus cu sine probleme – pentru prima dată a fost condamnat pentru o infracțiune la vîrsta de 13 ani.

A devenit notoriu ca liderul conspirației celebre de evadare din Alcatraz!

Frank Lee Morris a fost închis în diferite penitenciare din țară după mai multe serii de mici infracțiuni comise în adolescență. A fost transferat de la un loc la altul pînă cînd a ajuns în cele din urmă la "Penitenciarul de Stat Louisiana", adesea numit ”Alcatrazul din Sud”.

Lee Morris a reușit să evadeze în timp ce ispășea o pedeapsă de 10 ani pentru jefuirea unei bănci. Poate a considerat-o o rundă de antrenament, mai ales după un an întreg de încercări de a se sustrage autorităților. În cele din urmă, a fost capturat și trimis la celebrul Alcatraz.

Frații

După ce a fost dus la Alcatraz, cunoscută și sub numele de "The Rock", Frank Lee Morris i-a întîlnit pe doi bărbați care erau frați, care ulterior s-au alăturat echipei sale. Frații erau Clarence și John Anglin. Cei trei se vor alătura mai tîrziu unui alt bărbat numit Allen West și astfel s-a format o echipă de patru bărbați.

Frații proveneau inițial din Georgia, dar s-au mutat pentru a lucra în Florida, unde părinții lor i-au urmat. Copilăria lor a fost destul de normală.

Clarance și John Anglin au fost nedespărțiți pe măsură ce au crescut. Adesea călătoreau pînă în Michigan ca o familie care culegea cireșe. În timpul călătoriilor lor, legătura dintre ei devenea tot mai puternică în timp ce înotau în lacurile din Michigan, ceva ce va fi util mai tîrziu.

La fel, aveau și o latură întunecată și în 1956 au fost arestați după ce au jefuit bancă.

Frații Anglin au avut parte de propriile lor ghinioane înainte de a ajunge alături de ceilalți participanți pe ”The Rock”. Au încercat să evadeze de mai multe ori din Penitenciarul Atlanta, dar nu au avut succes. Pentru rebeliunile lor permanente, au fost transferați în cele din urmă la Alcatraz, unde i-au întîlnit pe ceilalți membri ai echipei lor.

După ce toți membrii echipei au fost aleși, cei patru au încercat să realizeze planul tuturor planurilor – evadarea din cea mai sigură închisoare din lume. Unindu-se, echipa avea o cantitate remarcabilă de experiență în a-i învălui pe gardieni și a scăpa din celulele lor.

Planul

Schema în sine era destul de simplă: să iasă din închisoare și să înoate pînă la mal. Practica, totuși, ar fi fost considerată aproape imposibilă. După cum s-a menționat mai devreme, 36 de deținuți muriseră anterior în timp ce încercau să realizeze exact același lucru – de ce ar fi trebuit să fie altfel?

Pentru a reuși, aveau nevoie să-și aducă toată experiența și expertiza la masă și să construiască un nivel incredibil de încredere și loialitate între ei. Știau că șansele de succes erau împotriva lor, alți deținuți chiar numindu-i nebuni. Linia dintre nebunie și genialitate, totuși, este una subțire – pe care erau dispuși să o parcurgă în mod spectaculos.

O coincidență favorabilă era aceea că toți cei patru deținuți au fost închiși în "Penitenciarul Atlanta" înainte de a ajunge la Alcatraz, ceea ce ar putea explica de ce nu le-a luat atît de mult timp să aibă încredere unul în celălalt și să pună în aplicare planul. Este posibil să se fi considerat prieteni pentru că toți proveneau din aceeași ”cartier” (ceea ce înseamnă aceeași fostă locație a închisorii) sau există posibilitatea să se fi cunoscut chiar înainte de plecarea lor în California.

Cei patru bărbați, care au fost închiși în celule apropiate unul de altul, nu aveau altă preocupare tot timpul decît să-și planifice evadarea celebră. Pentru ca acest plan să fie un succes, avea nevoie de toată inteligența și resursele pe care le puteau aduna pentru a-l duce la îndeplinire.

Colectarea echipamentului vital

Cum puteți obține resursele necesare cînd sunteți blocați în celulă toată ziua? Ei bine, din fericire pentru ei, închisoarea servea și ca o uzină. Deținuții puteau cîștiga un "trai mai bun" lucrînd pentru Armata americană, producînd haine, mobilier sau încălțăminte.

Aceste oportunități au creat o deschidere către o cantitate semnificativă de resurse pe care oameni inteligenți și creativi le-ar putea utiliza în mod obișnuit pentru a-și pune în mișcare planurile de evadare. Deoarece cei patru au fost trimiși la Alcatraz pentru infracțiuni non-violente, gardienii nu erau prea interesați de ei și au reușit să-și păstreze un profil nepericulos.

Cei patru au început să pună în mișcare planul lor treptat. Este nevoie să se recunoască eforturile lor, deoarece realizarea a ceea ce au planificat să facă va necesita multă pricepere, răbdare și inteligență pentru a aduna discret resursele necesare pentru planul pe care îl aveau în cap.

Erau conștienți că absența lor ar fi fost observată odată ce au părăsit celula, așa că au lucrat la crearea unor manechine de dimensiuni reale pe care să le așeze pe paturile lor odată ce au plecat. Aveau nevoie și de o modalitate de a părăsi insula odată ce au ieșit din celulă. Gardienii de atunci nu erau la fel de corecți ca cei de astăzi – ar fi fost împușcați pe loc dacă ar fi fost prinși.

Fiecare membru al echipei de evadare avea propriile lui sarcini pentru a se asigura că planul va fi eficient. Frații Anglin, de exemplu, au avut un rol important în crearea capetelor de păpuși pentru toți cei patru deținuți, în timp ce Frank Lee Morris era responsabil pentru alte sarcini.

Săpunul, ceara, părul real de la salonul de frizerie din închisoare și hîrtia igienică au fost folosite în crearea capetelor. Morris și-a petrecut cea mai mare parte a timpului concentrîndu-se asupra creării unui instrument care să se umfle ca o plută și o vestă de salvare. Aveau toate componentele în mișcare pentru a realiza un plan de succes.

Muncind în tăcere

În fiecare seară, de la aproximativ 5:30 p.m. pînă la 9 p.m., trebuiau să roadă treptat piatra din celula lor pentru a obține acces la sistemul de ventilație. Cînd nimeni nu-i putea observa, înlăturau grila din celulă și rodeau cu ajutorul lingurilor furate sau a bucăților de lemn adunate din locurile în care lucrau în timpul zilei.

Acesta avea să devină cea mai lungă parte a planului lor, deoarece le-a luat luni bune să roadă treptat și să înlăture rocile timp de multe ore în fiecare zi.

Norocul lor era că, chiar și în anii 1960, Alcatraz era deja considerată o facilitate veche și se deteriora. Atunci cînd deținuții se spălau și spălau vasele, apa sărată trecea prin țevi, deteriorîndu-le treptat. De asemenea, se scurgea în pereți și îi înmuia.

Ei au realizat acest lucru și au profitat de el observînd cînd și unde să roade pentru a-și ușura lucrurile. Pe măsură ce trecea timpul, roaderea în punctele cele mai slabe devenea mai ușoară.

Zgomotul

Vă puteți întreba cum au reușit să acopere tot zgomotul produs. În anii 1960, deținuților li se permiteau ore de muzică în camerele lor în fiecare zi, datorită legislației de reformă a închisorii. Au transformat acest lucru în avantajul lor, Frank Lee Morris cînta la acordeonul său cu voce tare în fiecare noapte pentru a camufla orice zgomot creat de săpături.

Acest lucru trebuie să fi fost enervant pentru toți ceilalți deținuți, dar probabil că era ultimul lucru pe care îl aveau în minte. Există un coridor nesigur cu conducte care se întindea sus și jos pe partea cealaltă a peretelui.

Labirintul

Coridorul utilitar din spatele celulelor era practic o zonă de joacă nesigură pentru deținuți. Odată ce au erodat un număr considerabil de cărămizi din diversele celule și s-au asigurat că spațiul este suficient de larg pentru a se cățăra prin el, au cîștigat acces la coridorul utilitar și au urcat pînă sus.

După ce au urcat cele trei 3 etaje pînă la nivelul cel mai înalt al acoperișului, următoarele etape ar fi necesitat rugăciuni. Odată ajunși în vîrful clădirii, pentru a accesa acoperișul, trebuiau să deschidă unul dintre puțurile de ventilație. Au început să lucreze la planurile lor după ce au descoperit că unul dintre puțuri nu fusese acoperit cu ciment.

Pînă în Mai 1962, frații Anglin, alături de Frank Lee Morris, erau în cele din urmă pregătiți să spargă pereții celulelor lor. Găurile erau abia suficient de mari pentru a se încadra după luni de cioplire, dar asta era tot ce aveau nevoie pentru a pune în aplicare planul lor de evadare.

Prin coaserea și lipirea hainelor de ploaie separate, au creat o plută și vestele de salvare. La finalizarea planului lor, au folosit 50 de haine de ploaie pentru a construi aceste obiecte de care aveau nevoie. Fiecare singură piesă le era necesară, altfel s-ar fi înecat în mare.

La acest punct, trei dintre cei patru deținuți erau pregătiți să evadeze, dar banda mai trebuia să aștepte ca Allen West, care nu terminase încă gaura din celula sa, să fie gata. Pe partea sa a celulei, pereții erau mai duri și avea dificultăți în a ține pasul cu restul bandei.

El a fost gata în cele din urmă pînă în luna Iunie, adică două luni mai tîrziu. A dat semnalul celorlalți membri ai bandei că era pregătit, dar apoi a avut loc ceva care ar fi putut arunca întregul plan în aer.

1, 2, 3, fiți gata, start!

Nu existase niciodată o persoană care să supraviețuiască unei evadări din Alcatraz: fie vor fi primii, fie se vor alătura unei lungi serii de deținuți care nu au supraviețuit pentru a-și povesti experiențele.

Viața în Alcatraz nu era mult mai bună decît moartea, așa că au făcut un pariu cu viețile lor și au fost dispuși să înfrunte pericolele care ar putea apărea în timpul evadării lor. Încărcați cu cele necesare și cu adrenalină din plin, s-au pregătit să înceapă marea evadare.

În timp ce Morris și frații treceau ușor prin găurile lor, Allen, cel de-al patrulea membru, avea dificultăți. El crezuse că a atins dimensiunea corectă, dar se pare că greșise calculele. După mai multe luni de așteptare pentru ca el să termine crearea găurii în celula sa, ceilalți trei membri au devenit neliniștiți.

S-a luat decizia de a-l lăsa în urmă, după ce s-au făcut încercări nereușite de a-l ajuta timp de multe ore. Oare cum s-o fi simțit cînd, după toată munca depusă, să fie lăsat în urmă de ceilalți? Oare și-a salvat sau și-a condamnat propria viață?

Cu siguranță a fost dificil pentru ceilalți trei deținuți norocoși să-l lase în urmă pe unul dintre camarazii lor de detenție devenit frate. A fost prima dintre multele dificultăți ale echipei. Fără West, pluta era mai ușoară, ceea ce însemna că cei trei rămași aveau o șansă mai mare de a supraviețui călătoriei pe apă.

După decizia de a-l lăsa în urmă, frații și Morris încep să se urce pe cei 30 de metri de instalații sanitare pentru a ajunge pe acoperiș folosind gura puțului care fusese observată anterior că nu fusese cimentată.

Coborîrea

Frații Anglin și Frank Lee Morris au ajuns destul de ușor pe acoperișul clădirii celulei la impresionantul prag de 30 de metri. Erau foarte motivați să continue să se miște – dacă ar fi căzut și ar fi murit la acest punct, ar fi fost totul în zadar.

Ei au început treptat să coboare pe partea cealaltă a conductelor care se aflau în afara clădirii. Au aterizat în zona apropiată de blocurile de dușuri și au ocolit gardienii. Odată ce au ajuns în cele din urmă la mal, s-au oprit pentru a-și umfla plută.

Acesta a fost ultima dată cînd Frank Lee Morris sau John și Clarance Anglin au mai fost văzuți vreodată. Se presupune că au plecat în mare, probabil în jurul orei 23:30 în acea noapte. După ce s-au descoperit păpușile dubluri lăsate în locul lor în noaptea anterioară, alarmele au sunat în toată insula în dimineața următoare.

Ceilalți deținuți nu puteau să înțeleagă faptul că trei dintre ei tocmai evadaseră cu succes de pe "The Rock". Acest lucru nu s-a mai întîmplat niciodată, și nimeni nu știa dacă cei 3 reușiseră măcar să iasă în siguranță sau dacă se înecaseră în apă.

Allen West

Auzind cît de eficientă a fost evadarea și după ce a văzut că ceilalți trei au avut succes, Allen West a fost încurajat să se alăture camarazilor săi. Odată ce gaura lui a fost suficient de mare, a trecut prin ea în încercarea de a se întîlni cu prietenii săi de cealaltă parte a malului. Cu toate acestea, nu avea o plută cu care să navigheze pe apă.

A ajuns la mal și a fost pus în fața alegerii de a înota și de a-și risca viața sau de a se întoarce în celula sa. Vă puteți imagina să fiți atît de aproape de libertatea pe care ați dorit-o întotdeauna și totuși atît de departe de ea în același timp?

Allen West a ales să se întoarcă în celula sa. Pentru el, riscul unei morți sigure nu merita. Ei plecaseră, cine l-ar ajuta dacă avea nevoie de sprijin în timpul evadării peste mare? West a recunoscut totul gardienilor în zilele care au urmat evadării și așa am aflat totul despre povestea lor astăzi.

Conform lui, atingerea Insulei Angel a fost primul obiectiv, urmat de furtul unor haine și a unui vehicul, după care fiecare ar fi urmat propriul său drum. Oare gardienii au crezut cu adevărat povestea sa spectaculoasă?

Problema

În următoarele 12 zile, Poliția din San Francisco a fost în alertă maximă în căutarea celor trei bărbați care plănuiau să fure o mașină. Cu toate acestea, informația de la Allen West părea lipsită de importanță, deoarece nu au fost înregistrate incidente de furt de mașini în regiune.

Întrebarea era dacă bărbații au eșuat în încercarea de a ajunge la mal în viață sau aceasta a fost doar o poveste construită intenționat și folosită ca o perdea de fum pentru a induce în eroare forțele de Poliție?

Cadavrele nu au fost descoperite în apă atunci cînd s-au efectuat căutări, ceea ce sugerează că deținuții fugari au reușit să ajungă pe partea cealaltă. Au fost găsite cîteva obiecte personale care se potriveau cu obiectele de la Alcatraz, dar nu și trupurile lor.

Șansele ca fugarii să supraviețuiască unei astfel de călătorii erau foarte mici. Un corp uman obișnuit poate supraviețui în ape reci doar aproximativ 20 de minute. Deoarece se spălaseră întotdeauna pe insulă folosind apă caldă, nu ar fi fost obișnuiți cu apa rece. Aceasta a fost una dintre teoriile discutate.

Cazul este închis

FBI a închis oficial cazul în 1979, după 17 ani. Au presupus că deținuții cel mai probabil s-au înecat în apele din jurul golfului San Francisco, chiar dacă nu au fost găsite niciodată cadavre și nu existau nici indicii că au ajuns pe țărm.

U.S. Marshals, totuși, încă supraveghează situația pînă în ziua de azi. În 2009, adjunctul șerifului a informat NPR că "există un mandat activ și Serviciul Șerifilor nu renunță atunci cînd caută oameni". În cele din urmă, nu s-a descoperit nimic.

Aproximativ o lună mai tîrziu după evadare, o navă de mărfuri a raportat că a văzut un cadavru la 17 mile distanță de podul Golden Gate. S-a spus că trupul purta haine identice cu cele ale evadaților de la Alcatraz. Cu toate acestea, raportul a fost amînat și cadavrul real nu a fost găsit. Un grup de cercetători a confirmat în 2014 că curentul nocturn ar fi acționat cel mai probabil în favoarea deținuților și că ar fi supraviețuit.

Acasă, de Crăciun

Un documentar History Channel difuzat în 2015 a dezvăluit dovezi suplimentare ale supraviețuirii fraților Anglin. Familia lor primise un card de Crăciun de la frați cu o scriere identică cu a lor. Există și o fotografie făcută în Brazilia în anul 1975, care prezintă doi bărbați în ea, iar majoritatea experților criminaliști au fost de acord că aceștia erau frații. În mod remarcabil, probabil că au reușit să călătorească neobservați în Brazilia și să-și continue viața în siguranță și departe de Poliția americană.

Ultima mărturie

Un alt indiciu puternic pare să sugereze că frații Anglin au supraviețuit. Fratele lor, Robert, pe patul de moarte, a mărturisit că, între 1963 și 1987, a fost în contact cu ambii frați, dar în cele din urmă, a pierdut legătura cu ei.

De asemenea, și alți membri ai familiei lor au decis să nu-i caute pe frați, deoarece exista o investigație deschisă de Interpol, iar găsirea lor ar duce la prinderea lor și, în cele din urmă, la pedepse severe, fără îndoială – nu exista nici un motiv pentru care ar dori asta.

Scrisoarea care a schimbat totul

În Ianuarie 2018, s-a dezvăluit că o scrisoare de la un presupus John Anglin a fost primită de Departamentul de Poliție din San Francisco în 2013. FBI a redeschis oficial cazul și s-a concentrat și determinat să-l găsească și să-l captureze pe cel puțin unul dintre cei trei membri ai echipei de evadare.

Nu se știe de ce FBI nu a primit nici o informație referitoare la scrisoare decît după cinci ani după ce a fost trimisă, ceea ce a dus la și mai multe mistere în jurul cazului. Cu toate acestea, informațiile din ea au fost șocante chiar și pentru cei mai mari sceptici ai poveștilor de crimă.

Scrisoarea a dezvăluit detalii intime despre evadarea deținuților și despre locul unde se află. În ea se scrie: "Numele meu este John Anglin. În Iunie 1962, am evadat din Alcatraz cu fratele meu, Clarence și cu Frank Morris. Am 83 de ani și sunt într-o stare proastă. Am cancer."

"Da, am reușit cu toții să ne îndeplinim obiectivele în acea noapte, dar a fost o situație la limită! Frank a murit în Octombrie 2008. Mormîntul lui se află sub un alt nume în Argentina. Fratele meu a murit în 2011". Deci, în 2013, unde locuia John?

În scrisoarea pretinsă a lui John Anglin, acesta scrie unde a locuit în anii care au urmat evadării. El scrie: "Aceasta este adevărul sincer și real. Aș putea să vă spun că timp de 7 ani am trăit în Minot, Dakota de Nord și un an în Fargo (Nordul Dakotei)".

BBC a analizat unele dintre părțile scrisorii și a constatat că el a trăit o mare parte din anii care au urmat evadării în Seattle, Washington.

În mod remarcabil, scrisoarea afirmă că acum locuia în partea de Sud a Californiei, la doar cîțiva kilometri de locul de unde a fugit. Ar putea însemna că unul dintre cei mai mari maeștri din spatele uneia dintre cele mai mari evadări din istorie a fost atît de aproape?

El a afirmat în mod clar că se află într-o stare foarte precară de sănătate și a cerut ajutor. A încercat să găsească o modalitate de a obține ajutor, chiar dacă asta însemna să se întoarcă la închisoare în ultimii săi ani.

La sfîrșitul scrisorii, el anuță: "Dacă anunțați la televizor și promiteți că voi merge la închisoare nu mai mult de un an și voi primi îngrijire medicală, vă voi scrie pentru a vă anunța exact unde sunt. Acest lucru nu este o glumă".

Cu toate acestea, înainte de a putea fi încheiată orice formă de acord cu una dintre condițiile stabilite în scrisoare, trebuia să fie făcute teste de către forțele de aplicare a legii pentru a determina dacă acesta era cu adevărat John. De ce ar căuta un bărbat în vîrstă și aleatoriu în ultimele sale zile reîntoarcerea în închisoare? Au încercat să obțină orice informație posibilă.

FBI a analizat îndeaproape scrisoarea în căutarea oricărei urme de ADN care ar putea fi lăsată pe ea. Au verificat cu atenție scrisul pentru a vedea dacă se potrivește cu vreo scrisoare trimisă anterior sau dacă conține amprente. Rapoartele evenimentelor recente apăreau acum în știri.

Un post local numit CBS KPIX a publicat această scrisoare și a raportat că toate studiile legate de această scrisoare au fost neconcludente. Experții nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la faptul dacă răspunsul FBI-ului implica clar că au rezultate sau nu, astfel că nimeni nu știa adevărul exact.

Serviciul Marshal al SUA a declarat că există posibilitatea ca bărbații să fi supraviețuit după evadarea lor, indiferent de faptul că nu a fost găsită vreo dovadă convingătoare. Cu toate acestea, în declarația oficială a lor afirmă că nu cred că scrisoarea este autentică.

Presupunînd că investigația nu va fi închisă pînă cînd nu se va găsi o dovadă solidă care să indice faptul că aceștia sunt morți. În acest fel, nu se vor cheltui resurse în căutarea unor persoane care probabil sunt decedate. Pînă în prezent, nu există nici o dovadă viabilă care să stabilească dacă bărbații mai sunt în viață undeva sau nu.

Un bărbat numit Jim Albright a acordat un interviu la "ABC7" în Martie 2018, care a adus puțină lumină asupra întregului incident. La momentul în care au avut loc aceste evenimente, el fusese unul dintre gardienii de la Alcatraz și, în cele din urmă, a spus că el crede cu sinceritate că băieții trebuie să fi înecat în apă și nu au ajuns niciodată la San Francisco.

A mers mai departe și a spus: "Depinde dacă vorbești cu mine sau vorbești cu mama lor. Eu cred că s-au înecat, chiar cred." Și apoi sugerează că scrisoarea a fost probabil scrisă de un bărbat disperat în nevoie de tratament pentru cancer.

Pînă în ziua de astăzi, nimeni nu poate spune cu certitudine dacă bărbații au reușit cu adevărat să iasă în viață și în siguranță. Nu există nici o dovadă solidă care să fie suficient de bună pentru a susține ideea dacă bărbații au trăit sau au murit. Oricum ar fi, dacă acești bărbați au reușit cu adevărat să iasă din închisoare în ziua aceea și au trăit pînă în prezent, pot avea 86, 87 și 90 de ani fiecare.

Se pare că au supraviețuit maxim 55 de ani după evadare, ceea ce înseamnă că au fost capabili să trăiască mai mult de jumătate din viața lor ca bărbați liberi, deși fugari. Ce părere aveți despre toate acestea?