Retrospectiva 2015

La un sfert de secol de la desprinderea de URSS, cînd populația basarabeană reușea să-și obțină independența, dreptul la limba maternă și la alfabetul ei firesc și cînd perspectivele pentru destinul istoric al teritoriului de peste Prut păreau altele după cei 50 de ani de sechestrare sovietică, Republica Moldova a ajuns în 2015, după nesfîrșite crize, într-o situație atît de gravă încît se pune chiar problema supraviețuirii ei ca stat.

Partidele așa-zis europene, care s-au aflat în ultimii ani la putere, au reușit 'performanța' de a aduce Moldova într-o criză politică, economică, financiară și socială fără precedent de la obținerea independenței. Fără guvern, fără finanțare externă, cu o clasă politică destabilizată și o populație săracă, dezorientată și dezamăgită, cu sute de mii de moldoveni care au luat calea străinătății — astfel se prezintă Republica Moldova la final de an 2015, iar orizontul se arată destul de sumbru.

Această criză, ce a cuprins aproape toate sferele societății, a izbucnit odată cu anunțul, la începutul lunii aprilie, a așa-numitului 'furt al secolului'. Banca Centrală descoperea la acea dată că trei instituții bancare — Banca de Economii, Banca Socială și Unibank—, reprezentînd aproximativ o treime din activele bancare ale Republicii Moldova, acordaseră credite ce totalizau un miliard de dolari (800 milioane de euro), adică 15% din Produsul Intern Brut al țării. Destinația acestor credite nu a fost identificată și banii s-au volatilizat pur și simplu. Consecințele — valoarea monedei naționale a scăzut, ratele dobînzilor au explodat, iar recesiunea a început să ia contur. În același timp, a fost suspendată toată finanțarea externă, în așteptarea unor acțiuni concrete în privința combaterii corupției și stabilizării sectorului financiar.

La acest dezastru financiar s-a adăugat la mijlocul lunii iunie și criza politică generată de demisia premierului Chiril Gaburici, în urma unor acuzații privind falsificarea diplomei sale de studii. Gaburici fusese propus de liberal-democrați și învestit cu voturile unei alianțe minoritare (Partidul Liberal Democrat-Partidul Democrat, fără Partidul Liberal) și cu cele ale comuniștilor după ce candidatura lui Iurie Leancă (premier în exercițiu la acea vreme), avansată în urma alegerilor legislative din noiembrie 2014, a fost respinsă de parlament. A urmat, la sfîrșitul lunii iulie, guvernul liberal-democratului Valeriu Streleț, susținut de o fragilă coaliție a partidelor proeuropene, care a fost demis însă la 29 octombrie, în urma unei moțiuni de cenzură inițiate de comuniști și socialiști și votată și de democrați, ceea ce a dus la destrămarea alianței de guvernare proeuropene.

Anterior demiterii lui Valeriu Streleț, șeful de partid al acestuia, Vlad Filat, fost premier și important lider al alianței proeuropene, a fost lipsit de imunitate parlamentară și ulterior reținut sub acuzația de a fi implicat în 'furtul secolului', el aflîndu-se în prezent în arest preventiv. Negocierile de pînă acum, lungi și încîlcite, pentru formarea unei noi alianțe nu au adus nicio soluție, iar avertismentele internaționale par să nu fi avut niciun ecou în rîndul formațiunilor politice, responsabile pentru situația actuală din Republica Moldova.

Căderea în lanț a așa-ziselor guverne proeuropene și jocurile politice de culise au compromis grav ideea europeană și au sporit decepția populației pînă la un procent alarmant de 80% de neîncredere față de clasa politică și instituțiile statului, după cum arată ultimele sondaje.

Astfel că, de la anunțul dispariției miliardului de dolari din sistemul bancar moldovenesc, la Chișinău au avut loc mai multe acțiuni de protest, ele luînd amploare începînd din luna septembrie, cînd mii de persoane au ieșit în stradă pentru a cere demisia întregii conduceri, inclusiv a președintelui Nicolae Timofti, acuzat că nu a făcut nimic pentru a scoate Republica Moldova din mocirla corupției.

Protestele au adunat, pe de o parte, susținători ai cursului european și, pe de altă parte, manifestanți ai partidelor proruse, foarte active pe fondul înregistrării unei creșteri importante de popularitate, în timp ce formațiunile ce au făcut parte din coaliția proeuropeană se situează în sondaje la limita pragului electoral.

Pe lîngă aceste grave probleme interne, Republica Moldova se confruntă și cu un pericol extern, ministrul apărării în exercițiu Anatol Șalaru trăgînd un semnal de alarmă în acest sens. El avertiza că Rusia profită de criza din Moldova pentru a destabiliza și mai mult situația și pentru a-și promova astfel interesele. Totodată, ministrul amintea de cei 2.200 de militari ruși din Transnistria, precum și de armata ilegală a regimului separatist transnistrean, de depozitul enorm de armament rusesc din regiune. 'Rusia vrea să ocupe și cealaltă parte din teritoriul Republicii Moldova, lucru care ar putea să-i reușească în contextul corupției care macină clasa politică moldovenească', semnala ministrul de la Chișinău.

Pe acest fond, partidele și organizațiile unioniste consideră că soluția salvatoare pentru populația de peste Prut ar fi unirea cu România, opinie

împărtășită și de unii politicieni români. Platforma 'Acțiunea 2012', Mișcarea 'Tinerii Moldovei' și alte asociații unioniste au organizat pe parcursul anului mai multe mitinguri și marșuri pentru unirea cu România, la care au participat zeci de mii de oameni. O acțiune impresionantă a fost marșul din iulie dedicat voievodului simbol al neamului românesc, Ștefan cel Mare și Sfînt, tinerii pornind din centrul Chișinăului și ajungînd pe jos la București.

Uniunea Scriitorilor din Moldova consideră că primul pas în acest sens ar fi reconstituirea, după exemplul reconstituirii Declarației de Independență, arsă de comuniști, a unui nou Sfat al Țării, la fel ca cel din 1917-1918, pe aceleași principii de reprezentativitate politică, socială, etnică și confesională. 'Un sfert de secol de independență a însemnat de fapt o mișcare din neunde spre nicăieri și singura cale de izbăvire este integrarea în Europa prin reunificarea celor două state românești într-un singur stat', pledează scriitorii basarabeni.

Drumul pare greu, dar nu imposibil dacă populația de pe cele două maluri ale Prutului dorește acest lucru, iar România are datoria față de românii basarabeni să prezinte Europei toate opțiunile prin care aceștia pot fi ajutați, ținîndu-se cont de faptul că poporul român a fost separat împotriva voinței sale, după cum sublinia nu demult europarlamentarul român Siegfried Mureșan.

Pînă la a se ține seama de aceste considerente, situația în Moldova de peste Prut rămîne tristă în prag de an 2016, iar versurile poetei basarabene Eugenia Bulat din poezia 'Colind' par elocvente pentru vremurile prin care trec astăzi basarabenii: Încă-un an se duce/Încă-un an ne plînge/Steaua i se stinge/Ceața ne-nfășoară/Nu pierdurăm calea ce ducea spre Țară?.

Flori TIULEA (Agerpres)