Plantele carnivore sînt adevărate curiozităţii ale naturii, ele procurîndu-şi suplimentar substanţe nutritive din corpul unor insecte. Despre plantele insectivore botaniştii au luat cunoştinţă la mijlocul secolului al XVII-lea, cînd din insula Madagascar a fost adusă în Europa Nepenthes distillatoria. Sînt repertoriate 75 de specii. Ea creşte în zonele tropicale ale Asiei, Oceaniei, în Madagascar. Planta este înscrisă în Cartea Roşie. Frunzele răsucite se termină cu o mică urnă membranoasă la capătul căreia se află un capac, care se închide după ce victimele (insecte, reptile mici) nimeresc în pungă. Plantele carnivore sînt capabile să discearnă natura obiectelor cu care vin în contact, ''deosebesc" insectele de pietre sau bucăţi de metal, la care rămîn indiferente.

O plantă insectivoră din zona noastră este şi roua-cerului (Drosera rotundifolia), ea fiind recunoscută după florile de culoare albă şi îndeosebi după frunze, care au pe suprafaţa lor numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea proteinelor conţinute de insecte. Iarba grasă (Pinguicla) este o altă plantă carnivoră, cu flori albastre-violacee şi cu frunze care erau folosite de locuitorii Laponiei şi de ciobani în loc de cheag pentru obţinerea brînzei. În apele Deltei Dunării şi ale lacului Snagov din România este răspîndită Androvada vesiculoasa, plantă cu înfăţişarea unei tufe plutitoare şi cu frunze ale căror modificări constituie veritabile capcane, fără nici o scăpare pentru animalele acvatice mici. O curiozitate a plantelor carnivore este şi faptul că frunzele acestora produc electricitate ca şi ţesuturile animalelor.