Nesimţiri mafiote pe frunzele veştejite ale Toamnei

Autor: Mihai CONŢIU

Dacă Vladimir Plahotniuc mai izbuteşte cumva să-i prostească/manipuleze pe moldoveni prin intermediul imperiului său mediatic (nişte televiziuni ordinare, de altfel) şi cu sprijinul politico-strategic al slugilor sale Mihai Ghimpu, Marian Lupu, Andrian Candu şi Iurie Leancă, nu-i reuşeşte acelaşi lucru, însă, şi cu politicienii occidentali, cu partenerii vestici de dezvoltare ai RM. Spre deosebire politicienii primitivi de la Chişinău, liderii politici, diplomatici şi finanţiştii occidentali sînt extrem de prudenţi atunci cînd emit o serie de păreri sau constatări.

De mai mulţi ani, vesticii cunosc bine faptul că în RM se mimează, se trişează opţiunea proeuropeană a guvernanţilor de după 2009. Cu toate acestea, europenii, americanii şi instituţiile bancare internaţionale au ajutat/asistat ţara, sperînd, totuşi, că liderii politici moldoveni vor fi capabili să se de-provincializeze, să se civilizeze, să-şi însuşească deprinderile oneste ale valorilor şi principiilor lumii civilizate. Fiecare animal moare în propriile-i sortiri. Porcul nu va fi niciodată cerb, catîrîul nu se va putea transforma nicicînd în gazelă şi nici politicianul moldovean primitiv nu va înţelege vreodată că nu-i bine ca la o recepţie diplomatică să tragă o băşină zgomotoasă, atunci cînd este abordată siguranţa naţională a ţării sale.

Aşa cum a fost şi este de cînd lumea, toate lucrurile au o limită pe care partenerul civilizat şi drept nu o mai poate admite. Începînd cu 2009, Guvernele „proeuropene” au demonstrat că sînt pur şi simplu odioase, în comparaţie cu guvernarea comunistă, care nu şi-a permis nici măcar 10% din derapajele făcute de AIE 1, 2, 3… faţă de normele sau legile europene. Nimic din toate acestea nu s-ar fi întîmplat dacă nu exista PDM şi proprietarul acestui partid şi al ţării – Vladimir Plahotniuc. La ora actuală, Plahotniuc şi sateliţii (servitorii) săi au ajuns la capătul tunelului şi au constatat că tunelul are… capătul închis, dar şi că şi-au pierdut harta după care trebuia să se orienteze ca să găsească intrarea în tunel spre a scăpa. Despre ce-i vorba?

Orbit fiind de propria-i măreţie, Plahotniuc a devenit propriul său gropar din clipa în care a ordonat Parlamentului să-i ridice imunitatea lui Vlad Filat, iar procurorilor şi judecătorilor să-l aresteze şi să-l condamne aprioric. Ultimul cui pe care şi l-a bătut propriului sicriu a fost atunci cînd a dat ordin Parlamentului ca să demită Guvernul Valeriu Streleţ. Nu zicem că e cine ştie ce de capul lui Streleţ, dar, totuşi, avea, cît de cît, o moacă europeană convingătoare, moştenită de la Filat, cel de odinioară. Anume aceste au fost momentele în care răbdarea Occidentului s-a isprăvit, iar aici includ, fireşte, şi FMI, şi… restul finanţatorilor RM.

Plahotniuc sfidează Occidentul cu preţul suferinţei unui întreg popor

Aşa cum era şi firesc să se întîmple, într-un final, Occidentul nu mai doreşte să finanţeze RM. Cine suferă în acest caz? Moldovenii cei mulţi, poporul, căci doar nu miliardarul Plahotniuc şi lacheii lui îmbuibaţi – Ghimpu, Lupu, Leancă, Chirtoacă! De ce nu mai dă Occidentul bani RM? Pentru ca să nu-i fure tot guvernanţii noştri! Plahotniuc şi Şor au furat miliardul de Euro, iar acum tot ei, prin proprietatea politică privată a lui Plahotniuc, PDM, vor să inventeze un fals Guvern proeuropean, ca să convingă UE, SUA şi FMI să finanţeze RM, în timp ce tot Plahotniuc îi obligă pe moldoveni ca să-i acopere furtul miliardului de Euro. Această piticanie oligarhică îşi imaginează că fraiereşte Occidentul ca şi pe moldoveni, făcîndu-l să creadă că Filat a furat miliardul, nu el, căci de Aeroport şi altele nici nu mai are rost să vorbim!

Nimeni nu a furat din sudoarea frunţii moldoveanului mai mult decît a făcut-o Plahotniuc! Fără s-o ştie, moldovenii plătesc cu sînge bunăstarea acestui oligarh dictator. Chiar atît de laş să fie acest popor, de nu pune mîna, ca pe vremurile de restrişte, pe furci, topoare şi bîte ca să-l scoată din vizuina lui şi să-l supună judecăţii populare? Laşitatea poporului mai poate fi explicată şi prin aceea că, direct sau indirect, lucrează în instituţii controlate de el, este arestat şi judecat de către procurori şi judecători subordonaţi lui, îşi cumpără produse de primă necesitate permise doar de el, îi este supravegheată şi înregistrată orice mişcare de către serviciile lui de securitate şi tot aşa. Problema lui Plahotniuc, însă, este aceea că puterile lui nu-şi pot exercita influenţa şi în lumea civilizată, pentru care a devenit o problemă. Pe de altă parte, puterea lui Plahotniuc nu are nici o însemnătate în spaţiul estic, pentru care el nu este nimic altceva decît o unealtă oarecare, de care se poate debarasa oricînd şi în care, în cel mai fericit caz, îşi poate găsi un refugiu provizoriu. Aceste adevăruri, spre disperarea oligarhului, sînt cunoscute de el, fireşte, de complicii lui, de ruşi, de europeni şi de către americani, dar nu şi de către moldovenii cei mulţi, care, fără să ştie, îl îmbogăţesc pe Plahotniuc şi atunci cînd cumpără/plătesc pîine, carne, gaze, electricitate, apă, acte notariale etc., etc.

Primul diplomat occidental care a avut o poziţie tranşantă încă din clipa în care s-a aflat de furtul miliardului de Euro a fost ex-ambasadorul german Matthias Meyer, care nu înţelegea cu nici un chip de ce partidele proeuropene şi, mai ales, populaţia ţării nu a ieşit în stradă ca să ceară pedepsirea hoţilor.

După arestarea abuzivă a lui Filat (noi nu sîntem avocaţii lui Filat!) şi demiterea Guvernului Streleţ, liderii politici occidentali, diplomaţii, analiştii politici sau jurnaliştii, direct sau indirect, au început să vorbească despre RM ca fiind un „stat capturat” de către oligarhul Plahotniuc. Ambasadorul SUA în RM, James D. Pettit, la emisiunea ÎnProfunzime de la ProTV, declara:

„Eu cred că sistemul judecătoresc de aici nu funcţionează deloc şi se află sub controlul unei minorităţi. În consecinţă, corupţia continuă să înflorească. Investitorii evită să vină aici cu bani, pentru că se tem că nu li se vor face dreptate în instanţă. Lipsa seriozităţii în soluţionarea actelor de corupţie este o problemă, iar schimbările se pot face doar cu voinţă politică. Eu cred că toţi din această ţară cunosc conceptul de „stat capturat”. Acest concept se referă la faptul că există sectoare importante care se află sub controlul cîtorva persoane. Democraţia înseamnă că dorinţele cetăţenilor se îndeplinesc şi nu depind de deciziile unor oameni. Persoanele la care ne referim atunci cînd vorbim despre stat captiv obstrucţionează progresul în ceea ce priveşte lupta contra corupţiei şi alte reforme, în măsura în care reformele pot afecta ambiţiile cuiva.”

Cu prilejul seminarului Adunării Parlamentare NATO, care a avut loc între 11-13 Noiembrie la Chişinău, vicepreşedintele Adunării, Paolo Alli, a declarat: „Rezolvarea problemelor legate de lupta anticorupţie şi influenţele oligarhice este o condiţie critică în menţinerea sprijinului public pentru reformele europene. Este dificil, dar poate fi făcut.” Tot în acest context, Stefan Fule, fostul comisar european pentru extindere şi vecinătate estică, printre altele, a spus:

„Problema în Moldova este că liderii politici, şi nu sînt fericit să spun că inclusiv din coaliţia proeuropeană, în loc să întărească independenţa instituţiilor democratice, au ales să le privatizeze şi să le folosească drept arme în lupte politice. Îmi pare rău să o spun, dar în această ţară, sistemul pe care îl ştim cum trebuie să fie, în care instituţiile democratice joacă rolul central, s-a bazat pe balanţa interesului personal al cîtorva politicieni şi oligarhi. Duşmanul Moldovei este încă acelaşi: reformele pe jumătate, reformele doar pe hîrtie, corupţia, lipsa responsabilităţii, slăbiciunea statului de drept. O ţară slabă şi nereformată poate deveni uşor o victimă a schimbărilor geopolitice. Puterea unei ţări nu înseamnă puterea cîtorva oameni, care cred că deţin controlul absolut asupra acestei ţări, ci constă în puterea instituţiilor democratice.”

Recent, în cadrul reuniunii Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, la care a participat şi Andrian Candu, preşedintele Parlamentului RM şi finul de cununie al odiosului oligarh, raportorul european pentru Republica Moldova, Petras Austrevicius, l-a întrebat: „Uniunea Europeană nu are nevoie de încă o criză în regiune, şi nu vrem să o vedem îndreptîndu-se şi mai mult în această direcţie. Mă tem că de aici veţi pleca cu mai multe întrebări decît răspunsuri. Aş vrea să vă întreb ce ar trebui să fie făcut pentru a reduce influenţa oligarhilor în procesul politic. Şi a doua întrebare: vedeţi o posibilă şansă într-un viitor apropiat, de reînnoire a coaliţiei pro-europene, şi de o lua de la început, pentru a duce Republica Moldova pe drumul european?” Candu nu a răspuns şi limba engleză mestecată ca o gumă în gura lui ipocrită nu l-a ajutat cu nimic…

Realitatea politicii jegoase de la Chişinău

După cele citite mai sus, iubite cititorule, căci nu te mai obosesc cu altele pe care ţi le-am mai comunicat deja, sper că înţelegi jigodismul politic al lacheilor lui Plahotniuc, care sînt Marian Lupu, Ghimpu, Leancă, Chirtoacă şi toţi analiştii şi jurnaliştii plătiţi de el din miliardul furat şi din banii pe care, zi de zi, îi stoarce din sudoarea frunţii moldoveanului.

După cum spuneam ceva mai sus, îndată după ridicarea imunităţii parlamentare şi arestarea ilegală a lui Filat, Plahotniuc a ordonat Parlamentului ca să demită Guvernul proeuropean Streleţ. Streleţ care şi-a bătut joc de ziarul nostru cum nimeni altul nu a făct-o! Ca o rezervă „proeuropeană” strategică, oligarhul i-a dat dispoziţie lui Ghimpu să nu participe la şedinţa în care a fost votată demiterea. În acest context, politicianul primitiv Ghimpu a fost nevoit să se plaseze într-o poziţie nu doar penibilă, ci şi flagrantă în raport cu logica politicii clasice.

Ghimpu, făcîndu-i pe plac oligarhului, crede că şi-a salvat moaca proeuropeană doar pentru că nu a votat demiterea Guvernului Streleţ, numai că i-a scăpat un amănunt esenţial, firesc dacă este să ne gîndim la gradul lui de cultură. Aici este vorba despre faptul că, neparticipînd la votarea demiterii Guvernului proeuropean Streleţ, Ghimpu, de formă, ar fi trebuit să facă o declaraţie publică de condamnare a demiterii Guvernului. Dacă tot eşti împotriva unui demers legislativ, atunci explică-ţi opoziţia! Acum îi înţelegeţi făţărnicia cînd efectiv se milogeşte la PLDM ca să participe la negocierile de formare a altul Guvern „proeuropean”? Sînt gata să-i lingă pantofii lui Streleţ şi să-i mîngîie barba albă a eminescologului Semion Pleşca numai să se întoarcă la guvernare!

Slugile sînt la fel de periculoase ca şi oligarhul

V-am tot semnalat mocirla morală în care au coborît toţi cei care îl servesc şi sînt plătiţi de către maleficul Plahotniuc. Cea mai mare crimă comisă împotriva locuitorilor Chişinăului, din nefericire, a fost momentul în care Ghimpu l-a obligat pe Chiroacă să treacă în subordinea oligarhului. Puterea lui Plahotniuc constă în slăbiciunea şi dorinţa de preamărire a celor pe care îi cumpără. Aşa se întîmplă în ceea ce-l priveşte pe Ghimpu, Lupu, Leancă, Candu, Chirtoacă, uitatul Mihai Godea, Vitalie Nagacevschi etc., etc.

După demiterea Guvernului Streleţ, Prostia Solemnă Marian Lupu a declarat că viitorul Guvern proeuropean va fi alcătuit într-o săptămînă, apoi în două. Este clar că oligarhul îi garantase că nu va fi o problemă să cumpere suficienţi deputaţi ai PLDM, spre a vota „un Guvern al său”, numai că lucrurile au luat o altă direcţie. PLDM, spre surprinderea tuturor, nu s-a vîndut oligarhului, cel puţin la nivel parlamentar, şi insistă că va participa la negocieri de formare a unei noi coaliţii de guvernare doar dacă oligarhul va renunţa la controlul suprem asupra principalelor instituţii ale statului. În acest punct, reprezentanţii politici ai oligarhului au intrat în impas. Astfel, Lupu, Ghimpu şi Leancă, indiferent de aroganţa lor, au ajuns efectiv să se milogească de PLDM ca să participe la negocierile de formare a viitoarei guvernări.

În cadrul seminarului Adunării Parlamentare NATO, care a avut loc între 11-13 Noiembrie la Chişinău, preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, a fost întrebat direct cum va lupta cu oligarhia din Republica Moldova, în special cu „oligarhul Plahotniuc, finanţatorul PD”, de ce a demis propriul Guvern şi dacă va face alianţă cu Partidul Comuniştilor.

În RM totul este posibil, inclusiv în situaţiile în care fiii, soţiile şi părinţii unui politician ticălos ajung să le fie părtaşi. Credeţi că se ruşinează cineva că au un fiu, soţ, tată sau amant cum este Candu, Lupu, Plahotniuc, Chirtoacă, Ghimpu? Păi acesta este şi motivul pentru care RM va rămîne la marginea civilizaţiei!

Spre final, pentru a vedea cît de ticăloşi, nemernici sau duplicitari sînt „haimanalele noastre politice”, vă reproducem declaraţia nesimţită a lui Candu, la participarea sa de la seminarul Adunării Parlamentare NATO, cînd a spus că „Există suficiente forţe europene pentru a forma un Guvern proeuropean la Chişinău, dar nu exclude o colaborare cu PCRM, în Martie, la alegerea preşedintelui Republicii Moldova”. Vorbeşte de parcă Vladimir Voronin ar dormi şi nu-l aude!

Este clar că vesticii îi strîng rău de coaie, dacă sînt disperaţi să colaboreze cu PLDM! Citiţi doar cele ce declarate de Ghimpu, care nu mai este interesat de furtul miliardului şi de aducerea unui procuror general european, căci, în folosul oligarhului, curveşte, spune: „De asemenea ei vin cu un îndemn şi către PD: Să schimbe tactica în adresarea către PLDM şi să ne aşezăm la masa de negocieri. Aceste două partide nu se mai aud şi vor să se vadă. Dar ei nu trebuie să uite de promisiunile făcute către cetăţeni.” 

Milionarul acesta nesimţit, Ghimpu, după cum vedeţi, tot vorbeşte despre „promisiunile făcute către cetăţeni” de parcă lui i-ar păsa…!

Cu aceleaşi apeluri de „conlucrare” vine şi „grupul Leancă”, dar cine este el? O creaţie a fostului KGB trimisă în România comunistă în favoarea revizioniştilor maghiari! Mai vorbim!