Panteonul din Roma este una dintre cele mai uluitoare construcții ridicate vreodată de mîna omului. Finalizat în jurul anului 126 d. Hr., în timpul împăratului Hadrian (pe locul unui templu mai vechi al lui Agrippa), adăpostește și astăzi cea mai mare cupolă de beton nearmat din lume.

Diametrul ei –  43,3 metri. Înălțimea pînă la vîrf –  tot 43,3 metri. În interior ar încăpea perfect o sferă uriașă. Geometria e atît de precisă încît spațiul pare „desenat” dintr-o formulă divină. În centrul cupolei se află celebrul Oculus – un gol circular de aproape 9 metri diametru. Este singura sursă directă de lumină. Și, da, cînd plouă, plouă înăuntru. dar romanii nu făceau lucrurile pe jumătate.

Podeaua din marmură este ușor convexă și ascunde discret mai multe guri de scurgere conectate la sistemul antic de canalizare. Apa nu băltește. Se scurge rapid. Iar uneori, forma domului creează curenți de aer ascendenți care fragmentează ploaia ușoară, dînd impresia că picăturile „evită” deschiderea. Secretul rezistenței? Inginerie pură.

Zidurile au aproape 6 metri grosime la bază. Betonul folosit nu este uniform: la fundație, conține materiale grele precum travertinul și tuful vulcanic. Pe măsură ce cupola urcă, agregatele devin tot mai ușoare, pînă la piatră ponce în zona superioară. Greutatea scade progresiv, presiunea se distribuie inteligent. În plus, interiorul cupolei este sculptat în cinci rînduri de casete adîncite, numite lacunare. Nu sunt doar decorative. Prin eliminarea materialului din acele zone, romanii au redus masiv greutatea domului fără să compromită rezistența. Oculusul nu e doar „fereastră”. Într-o cupolă clasică, vîrful este punctul cel mai vulnerabil. Romanii au eliminat complet materialul de acolo și au creat un inel de compresie care distribuie forțele perfect către bază. Paradoxal, golul este cel care ține structura în echilibru.

Intrarea este la fel de impresionantă: un portic susținut de 16 coloane monolitice din granit egiptean, fiecare cîntărind aproximativ 60 de tone. Au fost extrase din carierele de la Mons Claudianus, transportate pe Nil, traversînd Mediterana, apoi urcate pe Tibru pînă la Roma. Logistică imperială, la scară monumentală.

Panteonul a supraviețuit pentru că a fost transformat în biserică în anul 609, dedicată Sfintei Maria și Martirilor. În timp ce alte monumente romane au fost jefuite pentru piatră, acesta a fost protejat. Aici este înmormîntat Rafael, și doi Regi ai Italiei.

Lumina funcționează ca un ceas solar uriaș. Pe 21 Aprilie, ziua tradițională a fondării Romei, la prînz, raza de soare lovește exact intrarea, un efect care, în Antichitate, îl punea în lumină pe Împărat cînd pășea în templu.

Au trecut aproape două milenii. Cupola încă stă în picioare. Fără armătură metalică. Fără tehnologie modernă. Doar matematică, beton vulcanic și o ambiție care sfidează timpul. Istoria nu impresionează prin vîrstă, impresionează prin cît de modernă rămîne. (Sursa: Ochiul Minții)