Patria-mumă şi patria-n ciumă

Autor: Mihai CONŢIU

Vineri, 26 Aprilie, la „Publika TV”, l-am recepţionat pe Doru Dendiu, român de-al meu, jurnalist pe unde-o fi, moldovean încetăţenit etc. De ce scriu cele ce vor urma? Pentru că mi-au sfîrîit în urechi nişte chestii „nasoale”, adică importate aici din România într-un mod cam nefiresc.

Este dreptul lui absolut să fie anti-Filat şi anti-Plahoitniuc şi pro-Ghimpu. Ce nu i-au spus lui, însă, sursele româneşti surde, este faptul că, susţinîndu-l pe Ghimpu, este şi omul lui Plahoitniuc, fără, bineînţeles, să ştie. Că nu i-au spus-o!

Am convingerea că serviciile secrete româneşti şi-au băgat coada în hotărîrea Curţii Constituţionale a R. Moldova, cea prin care „i-au tras-o lui Filat”. Au făcut-o pentru a nu-şi pierde controlul la nivel decizional politic.

Ce spune Dendiu? Nu spune, ci afirmă că dintre „doi bandiţi”, Vlad Filat şi Plahoitniuc, trebuie să ieşim ca să-l găsim pe „necompromisul” Dorin Chirtoacă.  Care „necompromis”? Păi, el, al cui nepot este, nu al lui Ghimpu? Dar Ghimpu al cui este? De ce oare serviciile secrete româneşti l-au trimis pe Ghimpu la „banditul” Plahoitniuc şi nu la Filat sau la marginala Vitalia Pavlicenco sau la vreun ONG un pic mai onest?

De unde, Doru Dendiu, ştii că sunt bandiţi? De ce nu-i dai în gît?

„Părerea mea”, vorba dizgraţiosului fost prim-ministru „iliescian” al României, Nicolae Văcăroiu, este că serviciile secrete româneşti au suferit o înfrîngere ruşinoasă prin aceea că şi-au permis să „galopeze şi prin Curtea Constituţională a R. Moldova”. În cazul acesta, serviciile secrete româneşti au pierdut nu în faţa ruşilor, ucrainenilor, ungurilor, bulgarilor, evreilor sau turcilor, aşa cum se vor justifica „raportorii”, ci în faţa politicienilor moldoveni şi a specificului local pe care n-or să-l înţeleagă niciodată.

Din intervenţia lui Dendiu, înţeleg că serviciile secrete româneşti cred că pot recupera prin Chirtoacă? Încă, fraţilor, n-aţi înţeles că băiatul acesta „s-a născut îmbătrînind precoce”?

A doua chestiune care mi s-a părut a fi stridentă în rostirea conaţionalului meu Dendiu este convingerea sa că ţara asta, R. Moldova este aiurea, adică o făcătură, singura ei şansă fiind unirea cu România.

Turbez numai cînd mă gîndesc la cîţi bani cheltuiesc serviciile secrete române pentru întreţinerea artificialităţii acestui „ideal”. „Băi!”, îmi vine să strig din durerea bugetară a familiei mele româneşti, „vouă chiar nu vă este ruşine? Chiar nu înţelegeţi că această ţară, R. Moldova, va fi neclintită? Atunci de ce violaţi bugetul statului cu vise de tot rahatul?”

De-a lungul timpului, am văzut felurite arătări de români venite pe aici pentru că, spun ei, se simt „ca acasă”? Care „acasă”, băi, căci „acasă” este doar una?

Sideraţi fiind de realităţile interbelice ireversibile, himere cu care sunt îmbărbătaţi de cei care-i trimit în „acest culcuş”, fiecare dintre românii încetăţeniţi aici se vede un mic guvernator „în fundul Basarabiei”. L-am parafrazat pe Marin Preda din „Delirul”.

Omul legii şi ordinii constituţionale fiind, n-am cum să nu-mi atenţionez un conaţional atunci cînd, jurnalist fiind, devine unionist exaltat. Citeşte, dragul meu, „Literatura şi Arta”, asta ca să vezi inutilitatea prezenţei tale efemere pe un front obscur! Mi-ai spus că nu mai ştii dacă ziarul nostru mai apare, deci nu-l citeşti, arunci pentru cine am scris? Fireşte că nu pentru tine, ci pentru cititorii mei de cam peste tot, oricît de mult te-ai mira sau „te-ar mira”!