Autorităţile de la Teheran l-au executat, Sîmbătă, pe iraniano-suedezul Habib Chaab, condamnat la moarte pentru terorism, după ce a fost acuzat că este liderul unui grup separatist arab din Vestul ţării, transmite AFP, potrivit agerpres. 

Justiţia a confirmat condamnarea sa la moarte la 12 Martie, decizie denunţată de Suedia. ”Pedeapsa cu moartea este o pedeapsă inumană, (…) iar Suedia, ca şi restul UE, condamnă aplicarea ei în toate circumstanţele”, a declarat ministrul de Externe suedez Tobias Billstrom.

„Condamnarea la moarte a lui Habib Chaab (…), din fruntea grupării teroriste Harakat al-Nidal, a fost executată astăzi, în această dimineaţă”, a anunţat, Sîmbătă, agenţia autorităţii judiciare Mizan Online. Execuţiile sunt de obicei efectuate în Iran prin spînzurare, în zori.

Iranul este ţara care execută cei mai mulţi oameni după China, potrivit organizaţiilor pentru drepturile omului, care au estimat numărul de spînzurări la 582 în 2022.

În vîrstă de aproximativ cincizeci de ani, Chaab, cunoscut şi sub numele de Habib Asyud, este prezentat drept lider al grupării Harakat al-Nidal sau ASMLA (Mişcarea Arabă pentru Eliberarea din Ahvaz) de către autorităţile iraniene care califică această mişcare drept „teroristă”.

El a dispărut în Octombrie 2020, după ce a plecat la Istanbul, reapărînd o lună mai tîrziu în închisoarea din Iran.

În Decembrie 2020, autorităţile turce au anunţat arestarea a 11 persoane suspectate că l-ar fi răpit la Istanbul înainte de a-l duce la Van, la graniţa cu Iranul, şi de a-l preda autorităţilor de la Teheran.

Televiziunea iraniană a difuzat o înregistrare video cu Habib Chaab în Noiembrie 2020, în care acesta îşi asuma responsabilitatea în special pentru un atac letal care a vizat o paradă militară în Septembrie 2018 la Ahvaz, capitala provinciei Khuzestan (Sud-Vest) şi spunea că lucrează pentru serviciile de informaţii saudite.

Difuzarea unor astfel de înregistrări video este o practică frecventă în Iran şi este condamnată de apărătorii drepturilor omului, care acuză autorităţile că le obţin prin tortură.

Populaţia din provincia Khuzestan, bogată în petrol, are o importantă minoritate arabă, care se plînge că este neglijată de autorităţi. Khuzestanul a fost unul dintre punctele fierbinţi ale unui val de proteste de la sfîrşitul anului 2019, care a fost reprimat violent.

În Martie anul trecut, Justiţia a condamnat la moarte şase bărbaţi acuzaţi că fac parte din ASMLA, acuzîndu-i că „au urmat ordinele şefilor lor europeni, precum (…) Habib Chaab”.

După arestarea lui Chaab, Suedia a făcut demersuri pentru a-i oferi asistenţă consulară, dar fără rezultat, deoarece Iranul nu recunoaşte dubla naţionalitate.

Habib Chaab „a locuit în Suedia timp de mulţi ani şi a beneficiat de facilităţile şi mijloacele Guvernului şi ale aparatului de securitate al acestei ţări”, a anunţat Mizan Online în Martie.

În Ianuarie, Teheranul a provocat un val de indignare internaţională după ce a executat un fost oficial iraniano-britanic din domeniul Apărării, Alireza Akbari, condamnat pentru spionaj.

În Februarie, Germania a expulzat doi diplomaţi staţionaţi la Berlin în semn de protest faţă de condamnarea la moarte, menţinută în Aprilie, a disidentului iraniano-german Jamshid Sharmahd. El este acuzat că a participat la un atac împotriva unei moschei din Shiraz, în Sudul Iranului, soldat cu moartea a 14 persoane, în Aprilie 2008.

Cel puţin 16 deţinători de paşapoarte occidentale, între care şase francezi, sunt reţinuţi în Iran, cei mai mulţi dintre ei cu dublă cetăţenie.

Printre aceştia se numără şi profesorul iranian Ahmadreza Djalali, arestat în timpul unei vizite în Iran, în Aprilie 2016, şi condamnat la moarte în 2017 pentru spionaj în favoarea Israelului. El a obţinut cetăţenia suedeză în timpul detenţiei. Potrivit familiei sale, el se află încă pe „culoarul morţii”, în aşteptarea punerii în aplicare a sentinţei.

Relaţiile iraniano-suedeze sunt tensionate şi în cazul lui Hamid Noury, fost oficial iranian din domeniul penitenciar, condamnat la închisoare pe viaţă, în primă instanţă, în Suedia, pentru rolul său în execuţiile în masă ale prizonierilor ordonate de Teheran în 1988.

Procesul său stîrneşte furia Teheranului, care denunţă cu regularitate ceea ce numeşte procese „politice” şi „acuzaţiile fără temei şi fabricate împotriva Iranului” în această speţă.