Singurătatea sclavului „homo-violat cu norme europene”

Autor: Mihai CONŢIU

Nimeni, vreodată, nu a trăit cu adevărat într-o lume liberă. Poate doar, închipuit, într-o lume parţial liberă! Nici animalele nu sunt libere la modul absolut, iar asta pentru că şi sălbăticiunilor le este îngrădită libertatea de către vînători.

Despre oameni ce să mai vorbim? Sclavi şi stăpîni de sclavi! Măcar sclavii nu-şi fac probleme cu privire la numărul de stăpîni care se suprapune supraveghetorului lor direct! Psihologia generală a stăpînilor de sclavi este, în egală măsură, simplă, vulgară, dar şi complexă atunci cînd este plasată dincolo de puterea de percepţie a sclavului. Afirmăm acest lucru deoarece şi acolo, la nivelul stăpînilor de sclavi, avem de-a face cu o sclavie, numai că aceasta este situată pe nişte paliere (trepte) superioare, iluzorii, care presupun confort şi exclud din start orice urme de moralitate sau dorinţă de eliberare.

Sclavul simplu (îl numim, generic, convenţional astfel), pe de altă parte, trăieşte cu iluzia şansei de a lupta pentru eliberare. Da, am zis bine – iluzia şansei de a lupta pentru eliberare! Tocmai această iluzie îl şi face vulnerabil pe sclav. Numai el poate fi manipulat în luptele pentru supremaţie dintre stăpînii de sclavi. El, sclavul,  este mulţimea biciuită, bicisnică, majoritară şi uşor de sedus cu idealul unui stăpîn de sclavi mai uman.

Poate cineva să scoată Republica Moldova din acest tipar? Nu cred! N-o vrea nimeni din cele patru zări!

Pînă spre 1990,

actualul stat Republica Moldova era dominat de fosta birocraţie a URSS – o birocraţie care-i iriga întreg teritoriul, nu-l lăsa pe moldovean să moară de foame şi nici nu-l încuraja să-şi părăsească pămîntul strămoşesc.

După 1990,

la fel ca şi în România, democraţia de import le-a furat moldovenilor absolut tot ceea ce avuseseră construit spre a-şi duce traiul de zi cu zi – sistemele de irigaţii, colhozurile distruse, fabricile şi uzinele transformate în mormane de fier vechi ca să nu concureze cu „producătorii rivali ai economiei de piaţă” etc.

Moldoveanul s-a trezit violat de atîtea birocraţii încît nu mai ştie cum să le facă faţă. Nu noi, ci experţii europeni spun că birocraţia UE o depăşeşte cu mult pe cea a fostei URSS.

După „eliberare”, a venit altă ocupaţie – dictatura democraţiei! Atît de seducătoare este democraţia, atît de mult a fost aşteptată de moldoveni, încît UE şi SUA nu înţeleg nici acum de ce moldovenii, vîrstinici şi mai tineri, îi vor pe comunişti, deşi nu mai este cu putinţă la modul imaginat de ei.

Pe undeva, pe la mijloc, avem de-a face şi cu un soi de seducţie foarte bizară...

Înainte vreme, prin şcoli sau mediile intelectuale, moldoveanul sovietic, cel cu oarece ştiinţă de carte,  era preocupat de marii învăţaţi ai lumi, de operele şi vieţile lor, indiferent de restricţiile impuse de cenzura vremii. Deşi vremurile erau aparent mai închistate ideologic, spiritul era mai liber, mai creativ.

Acum, vorbind despre cei cu studii, Cehov, Kafka, Sadoveanu, Dostoievski, Shakespeare, Blaga, Tolstoi etc. sunt înlocuiţi cu Ghimpu, Plahoitniuc, Lupu sau Filat. Spre a se vedea cît de iremediabil s-a degradat această ţară, trebuie doar să avem îndrăzneala să privim lacrimile de neputinţă ale moldoveanului năpăstuit şi, pe de altă parte, să-l pălmuim pe intelectualul care, pozînd în model, are neruşinarea să declare de la tribuna publică faptul că-i pasă de soarta celor mulţi.

Pe undeva, pe la mijloc, avem de-a face şi cu un soi de seducţie foarte bizară, iar aici este vorba despre felul în care aşa-zisa intelectualitate moldovenească a îngenunchiat în faţa „pumnului mafiotului plin de bani”.

Pe vremuri (am mai scris asta!), înainte de 1989, într-o seară, mă aflam la restaurantul „Turn” din Piaţa Sălii Palatului din Bucureşti, împreună fiind şi cu regretatul actor Nino Anghel, superbul şi onestul Sebastian Papaiani şi alţii. La un moment dat, un golan cu ceva renume în lumea interlopă, neputînd să ne agreseze altfel din cauza, să-i zicem, influenţei noastre sociale, ne-a admonestat astfel: „Băi, artişti de trei lulele, nu sunteţi în stare de nimic, băi! Voi n-aţi fost în stare să furaţi în viaţa voastră nimic! De asta n-aveţi banii mei! Îmi este scîrbă de voi!” Probabil că acel individ trăieşte şi azi cu aceeaşi „scîrbă”, căci nu ne-am „recalificat”!

Atunci noi i-am înţeles „codul onoarei” al acelui individ, dar a fost dramatic felul în care am fost nevoiţi să vedem cum acest „cod al onoarei” s-a instaurat după 1989. Dramatic pentru România! Tragic pentru R. Moldova!

Haideţi să citim, să răscitim şi să ascultăm, pe mai departe, tot ceea ce scriu şi glăsuiesc toţi cei care, de cele mai multe ori prin eludare, îl transformă în „înger constituţional” pe cel mai „urît dintre moldoveni”, pe Vladimir Plahoitniuc!

Involuntar, îi privesc cu milă, dar şi critic, iar asta pentru că nu au bărbăţia să recunoască faptul că sunt nişte amărîţi de supravieţuitori, unii care nu apără binele, ci vor să nu vadă petele de pe bancnotele pe care le primesc în schimbul prostituării lor mediatice.

Problema lor, aşa cum am mai sugerat, este şi mai gravă deoarece şi-au identificat lupta patronului cu „crezul vieţii lor”.

„Băi, artişti de trei lulele, nu sunteţi în stare de nimic, băi! Voi n-aţi fost în stare să furaţi în viaţa voastră nimic! De asta n-aveţi banii mei! Îmi este scîrbă de voi!” – aşa parcă tot strigă spre noi toată mafia presei  din RM care ne-a pus embargo, inclusiv „riderii” de stat!

Cu homosexualii, de, aşa-i „regula”, dar Plahoitniuc?

Citesc cu stupoare următoarele: „Comisarul european pentru extindere şi vecinătate, Stefan Fule, a încercat ieri (Sîmbătă, 18 Mai; nota red.) să-i împace pe Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc...”

Dumnezeule, în ce „lume europeană” trăim? Birocraţia, infatuarea aristocratică şi cinismul euro-agresiv îi determină sau obligă pe oficialii europeni să experimenteze în RM ceea ce în ţările lor nu admit nici în coşmar – reabilitarea lui Plahoitniuc! Oare nu cumva, în schimbul unor „mărturisiri depline”, Interpolul i-a dat undă verde lui Plahoitniuc pentru UE, pentru reimunizarea lui în RM, deci şi în spaţiul juridic european? Se poate şi asta, iar asta o ştiu bine, dar ce, dracului, ne mai facem cu realele valori şi principii comunitare? Vedeţi că RM este doar un experiment pentru UE?

Nimic din ceea ce au făcut cele două guvernări AIE în ultimii 4 ani nu corespunde acestor valori, deci UE ştie că RM nu este compatibilă integrării europene, aşa că de ce să ne mai mire că Stefan Fule a încercat Sîmbătă să-i împace pe Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc? Dar de ce vor să-l compromită iremediabil şi pe Filat? Sigur, Filat nu-i uşă de biserică (vai de bănărucii lui!), dar este greu de crezut că Fule nu ştie care-i pericolul numărul unu pentru această ţară!

Încurcată-i curba socială a homosexualilor

„Ei cu marşurile, eu cu materia primă”, parcă asta au vrut să-i transmită homosexualii cu manifestaţia lor de Duminică. Ce simte un tată care-şi plimbă copilul şi, văzîndu-i pe homosexuali defilînd, îl întreabă cine-s ăştia? Să-i răspundă copilului că sunt normali şi că poate fi şi el o „materia primă” pentru ei?

Ei, homosexualii, prin „aplecăciunea” lor, îmi cam neagă mie dreptul la normalitatea evolutivă a speciei, dar, pînă la urmă, au şi nevoie de „materia mea primă”, adică de copilul meu, pe care vor să mi-l pervertească pentru că ei, natural, nu prea pot, decît artificial, să-şi conceapă copii pentru a şi-i transforma în astfel de „bibelouri sexuale” pentru mine, eventual! Ei vor doar să înfieze copii! Oare există vreun cuplu homosexual, din acela care şi-a înfiat vreun copil, care ar fi dispus să mă lase să le curtez băiatul ca să mă deprind şi eu cu pacostea asta?

Ei cu drepturile lor, eu cu dreptul meu legitim, natural, instinctual de a-i strînge de gît dacă-mi pervertesc copilul!

Biserica stă cu spatele la homosexuali

Într-o ţară în care Biserica nu-şi află şi rostul social, nu doar cel ecumenic, de ce să ne mai mire „ofensiva pîrţarilor”? Citesc şi mă crucesc: „Zeci de reprezentanţi ai minorităţii sexuale s-au întrunit ieri (Duminică, 19 Mai; nota red.) în centrul Capitalei, îndemnîndu-i pe moldoveni să fie mai toleranţi.”

Care toleranţă? Toleranţă faţă de manifestările lor exhibiţioniste? Dacă-i să vorbim de toleranţă, asta a cam fost, că nu prea i-a deranjat nimeni în dezmăţurile lor din ultimele două decenii. Toleranţă în ce? În a-i lăsa ca să-i racoleze şi pe copiii de la grădiniţă?

Au deja o lege care-i protejează şi sunt nevoit să mă supun ei, dar asta nu înseamnă că-mi pot subordona şi respectul meu. Nu cumva avem de-a face cu un experiment aplicat RM şi din această perspectivă? Nu cumva este vorba şi despre o provocare mult mai tare decît fundurile homosexualilor? Tu-i bănărucul mă-sii de treabă!

„Homosexualitatea este inacceptabilă, respingătoare şi reprezintă o ameninţare gravă la securitatea demografică a naţiunii“, a declarat neconvingător ÎPS Vladimir, mitropolitul Moldovei.

Aceasta-i problema noastră: Biserica! Ea nu-i lîngă oameni atunci cînd sunt bolnavi, inundaţi, orfani, schilodiţi, şomeri, divorţaţi etc., ci reacţionează propagandistic şi neconvingător împotriva homosexualilor şi educaţiei sexuale în şcoli!

Toţi sunt făţarnici!

Homosexualitatea există de cînd lumea, iar împotriva aceste deviaţii nu poate lupta nici o religie, doar că nu trebuie încurajată la nivelul festivist la care o doresc robii acestei deprinderi. Cît ne-a mai rămas pînă cînd vom asista, public, la demonstraţii explicitate despre cum se cuplează ei între ei? Sunt sigur că nu mult!

Este libertatea lor să-l sfideze pe Dumnezeu cu oficierea căsătoriilor homosexuale, dar înfierea de copii este prea de tot!

Transformîndu-mă, peste noapte, în homosexual pasional, reţinînd faptul că lesbienelor le este cam... oroare de bărbaţi, mă întreb cum ar face faţă şi dacă mi-ar răspunde pozitiv „dorinţelor mele nestăvilite”, îndrăgostit” fiind de ei/ele următorii/următoarele demnitari occidentali care, legat de manifestarea homosexualilor de Duminică, au declarat:

1)     „E un eveniment foarte important pentru că aşa pot spune cine sunt. În Suedia, de exemplu, am lucrat asupra respectării drepturilor LGBT şi astăzi avem o societate mult mai tolerantă decît acum 20 de ani. Parada din Stockholm adună 500.000 de oameni, printre care sunt şi reprezentanţi ai Bisericii, ofiţeri, pompieri, politicieni etc.“, a declarat Ingrid Tersman, ambasadoarea Suediei în Republica Moldova.

2)     „Pentru noi este important să ne întrunim şi să reuşim să comunicăm tot ce avem societăţii. Am vrut să facem un marş şi l-am făcut“, a declarat Angela Frolova, reprezentanta Gender Doc-M.

3)     „Noi credem că drepturile LGBT sunt drepturile omului, iar drepturile omului sunt drepturile LGBT şi vrem să vedem ca acestea să fie respectate în Moldova precum sunt în America“, spune William Moser, ambasadorul american în Republica Moldova.

4)     „Am venit cu un mesaj de respect, nu doar din partea instituţiei pe care o reprezint, ci şi din partea mea. Toleranţa este una dintre cele mai importante valori ale unei societăţi pentru a fi unită, mai ales în acest moment dificil pentru Republica Moldova. Totodată, este vorba de angajamentul vizavi de valorile europene. Acestea trebuie respectate nu doar pe hârtie“, a menţionat Štefan Füle, comisarul european pentru Extindere şi Politica de Vecinătate.

5)      „Sunt drepturile unui grup minoritar. Este important să spunem nu categoric intoleranţei şi obscurantismului religios“, a spus moldoveanul reformist, readaptat Arcadie Barbăroşie, director executiv al Institutului de Politici Publice.

Pe marginea normală a patului

„Suntem o naţiune normală şi sănătoasă. Nu avem nevoie de aceste minorităţi. Dacă integrarea în UE constă în parade gay, noi nu avem nevoie de ea“, a spus Andrei Spiricev, iniţiatorul mişcării „Alegerea Moldovei“.

 „Suntem împotriva promovării căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Este amoral. Nu am nevoie de o astfel de Europă“, este sigură Nina, elevă la un liceu din Capitală.

Ucaz european

„Moldova are angajamente pe care trebuie să le respecte, iar libertatea de exprimare şi de întrunire sunt printre acestea“, a declarat Ulvi Akhundlu, şef al Oficiului Consiliului Europei la Chişinău.

Aşadar,

în RM, homosexualii, înainte şi după apariţia legii care le protejează drepturile, nu au fost prigoniţi şi nu le-a impozitat nimeni fundurile, n-au fost lapidaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ba chiar au şi cuvîntat mulţimii, nu au fost băgaţi în puşcării, nici măcar nu au fost trimişi la tratamente obligatorii, atunci care-i problema?!

Oare se doreşte ca RM să devină şi un astfel de bordel al Europei, căci cel politic a fost deja experimentat? De ce, totuşi, se întoarce Europa şi astfel cu fundul spre noi? Credem că aţi înţeles!