El spune că Islamul nu-şi are locul în Franța. Mulți alegători par să fie de acord

„Eşti un Trump francez!”, i-a spus odată lui Eric Zemmour un aliat parizian al fostului Președinte american. Cel puțin asta susține afirmația anti-imigranți din ultima sa carte. Cu cîteva săptămîni în urmă, o astfel de afirmație părea de sine stătătoare și fantezistă. Dar un val recent de sondaje al acestui apologist al Vichy și personalitate de televiziune a luat prin surprindere partidele politice franceze consacrate. Zemmour nu caută nimic mai puțin decît să supere politica partidelor naționaliste și să o copleșească pe Marine Le Pen, făcînd ca liderul de extremă dreaptă să pară prea blînd, transmite The Economist.

Pe 6 Octombrie, un sondaj pentru primul tur al alegerilor prezidențiale din Aprilie anul viitor l-a plasat pe Zemmour pe locul doi, în fața lui Le Pen și în spatele lui Emmanuel Macron, Președintele în exercițiu. L-a transformat dintr-un comentator al emisiunilor frenetice de televiziune în subiectul lor. Exact acolo își dorește să fie naționalistul radical, care a fost condamnat pentru incitare la ură rasială.

Sondajele îi oferă în continuare Președintelui Emmanuel Macron un avantaj în prima rundă și o victorie în a doua rundă. Dar, de asemenea, sugerează că Zemmour, care încă nu și-a confirmat candidatura, ar putea deranja ambițiile prezidențiale în stînga și în dreapta.

Eric Zemmour, în vîrstă de 63 de ani, este un expert controversat de un sfert de secol. Cărțile sale decliniste prezic prăbușirea civilizației franceze, cu titluri precum „Melancolia franceză” și „Suicidul francez”.

Cel mai recent, a cîștigat atenția ca provocator pe CNews, un canal de cablu pe care unii îl compară cu Fox News, canalul american. Afișele cu „Președintele Zemmour“ erau lipite pe lampioane și pereți.

Luna trecută, Zemmour a fost forțat să renunțe la emisiunea TV de noapte, în conformitate cu normele franceze care impun radiodifuzorilor să acorde politicilor un timp de difuzare egal. Autoritatea de reglementare a radiodifuziunii a decis că este deja mai mult un politician decît un jurnalist și, prin urmare, aparițiile sale ar trebui considerate ca atare.

În timp ce Marine Le Pen a încercat să-şi curețe imaginea rasistă a partidului ei și să o îndepărteze de rădăcinile sale, Zemmour încearcă să radicalizeze, să provoace și să încadreze dezbaterea în jurul propriilor sale obsesii. El este „contra-feminist”, anti-renaștere, și amestecă știința cu indignarea, propozițiile simple și dezgustul.

De origine iudeo-algeriană, el a spus că Franța în epoca Vichy protejează de fapt evreii francezi, că prenumele străine (precum Mohammed) ar trebui interzise și că Islamul nu este compatibil cu Franța. Jean-Marie Le Pen, fondatorul partidului pe care îl conduce acum fiica sa, Marine Le Pen, a spus cu aprobare că Zemmour spune „lucruri pe care nimeni nu a îndrăznit să le spună în afară de mine”.

Popularitatea lui Zemmour s-ar putea dovedi încă a fi trecătoare. Dar polemistul, care pretinde a fi un gaullist, pare să fi găsit un argument puternic. El amestecă un aspect de respectabilitate intelectuală cu populism grosolan, într-un mod care leagă votul burghez ultra-catolic de electoratul clasei muncitoare.

Doamna Le Pen, pe de altă parte, se adresează oamenilor cu bugete restrînse, de la dreapta populistă la stînga ex-comunistă. În 2017, Le Pen a obținut nu mai puțin de 34% în runda a doua, în confruntarea cu Macron. Dar steaua sa a apus, după ce nu a reușit să cîștige o singură regiune la alegerile din acest an. Acum, ea și Zemmour se luptă pentru aceeași parte a electoratului dezamăgit, de extremă dreapta. Eric Zemmour ar putea lua și voturile dreptei naționaliste dominante și să-i amenințe locul în turul doi.

Cîștigarea Președinției ar fi însă o altă chestiune. Nici un sondaj nu sugerează că ar putea, iar Zemmour ar putea chiar să-l ajute pe Macron împărțind votul de dreapta și slăbind dreapta dominantă.

„El captează atenția ca un candidat din curiozitate”, explică Emmanuel Rivière, din grupul de sondaj Kantar: „Este mult mai dificil să derulezi o campanie reală decît să apari la televizor sau să participi la o proiecție cu dedicații. În ciuda acestui fapt, după șase luni de zile și francezii cu dispoziție febrilă, Zemmour pare gata să perturbe politica franceză și să contribuie la o campanie rea și confruntatoare.